How to Stop Missing Deadlines? Please Follow our Telegram channel https://t.me/PlopAndreiCom ( @plopandreicom) because we were limited by facebook to share our Opportunities!
APPLY FOR THIS OPPORTUNITY! Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know! Share / Like / Tag a friend in a post or comment! To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.

Sinonime: Hipoglicemiante orale.
Baze fizicochimice: Sunt derivaţi de la două structuri chimice de bază, diferite între ele:
– sulfonilureele;
– linguanidele.
Farmacoterapia: Diabeticii vârstnici (peste 40 de ani) de tip stenic cu consum crescut de insulină şi cel insulino-rezistent. Diabet recent de cel mult 10 ani, care nu a făcut insulino-terapie şi este bine influenţat de antidiabetice de sinteză. Diabet care necesită mai puţin de 40 u insulină pe zi. Au fost recomandate prediabeţi pentru a pondera răspunsul amplu al insulinei la glucoză.
Ţinând seama de unle aspecte farmacodianmice, sulfonidele hipoglicemiate sunt indicate mai ales la adulţi care nu sunt insulinoprivi şi nu sunt obezi, în timp ce biguanidele sunt recomandate îndeosebi la obezi. Mulţi copii diabetici sunt insulinoprivi, deci nu pot fi trataţi cu sulfoniluree sau biguanidine.
Eficienţa imediată a hipoglicemiantelor orale este evidentă. Bolnavii observă diminuarea sau dispariţia poliuriei, a pruritului vulvar, scăderea incidenţei infecţiilor.
În ce priveşte efectele pe termen lung şi îndeosebi, diminuarea şi prevenirea angiopatiei diabetice, şi a complicaţiilor ei, în literatură există date contradictorii. Numeroase discuţii s-au purtat în jurul datelor furnizate de “University Group Diabetes Program” (Diabetes, 1970 şi 1974). Cei 1027 de bolnavi investigaţi au fost împărţiţi în 5 laturi, tratate astfel: insulină în doză fixă; insulină în doze adaptate glicemiei; insulină tolbutamidă; fenformin şi placebo. Toţi bolnavii au primit dietă hipocalorică. Cele mai bune rezultate s-au obţinut la lotul 2. Loturile 3 şi 4 au avut mai multe decese şi accidente cardiovasculare decât lotul placebo. S-au adus unele critici la experimentul menţionat.
Evoluţia fiecărui bolnav se urmăreşte prin dozarea periodică a glicemiei. Dozele de antidiabetice se ajustează în funcţie de necesităţi.
Alte indicaţii: Angor, tulburări vasculare periferice, unele boli cutanate.
Farmacoepidemiologie
Contraindicaţii: Diabetul juvenil, cel care necesită doze mari de insulină, în precoma şi coma diabetică, infecţii şi intervenţii chirurgicale la diabetici, decompensări de acidoză sau insuficienţă renală avansată.
Sunt inutile la diabetici adulţi la care se poate menţine glicemia şi greutatea corporală prin dietă hipocalorică şi exerciţii fizice.
Interacţiuni. Accentuează efectul hipoglicemiant: cloramfenicol, guanetidina, anabolizante, propanolol, alcaloizi.
Diminuează efectul hipoglicemiant: ac. nicotinic, saluretice, corticosteroizi.
II.1 Sulfamide hipoglicemiante
Sinonime: Sulfoniluree, sulfamide antidiabetice.
Baze farmacocinetice
Se absorb bine din tubul digestiv. Biotransformare prin acetilare. Particularităţile farmacocinatice reprezintă, alături de potenţă, singurele aspecte care deosebesc sulfamidele hipoglicemiante între ele.
Baze farmacodinamice
Mecanismele de acţiune sunt comune tuturor sulfamidelor hipoglicemiante. Substanţele se deosebesc între ele prin potenţă. Sulfamidele din prima generaţie sunt active la doze între 100-1500 mg/zi. Cele din a doua generaţie, la 1-5 mg/zi.
Substanţele produc hipoglicemie la animale şi oameni normali, scad hiperglicemia la diabetici. Nu produc hipoglicemie la animale pancreatectomizate total dar o produc la cele cu pancreatectomie parţială ca şi cele hepatectomizate, lipsite de hipofiză, suprarenale, tiroida, paratiroide, testicule, ovare.
Acţiuni la nivelul pancreasului. Au efect -insulotrop, eliberează insulina stocată în celula  dar nu stimulează procesele de sinteză a insulinei.
Sulfamidele hipoglicemiante cresc insulina circulantă, acţiunea fiind amximă în 2-10 minute cu valori minime ale glicemiei la 20-30 minute. Acţiunea se menţine un timp, după oprirea perfuziei.
Stimulează experimental creşterea şi regenerarea celulelor  pancreatice. Celulele neoformate sunt granulate, au deci capacitate funcţională. Au efect şi în vitro, pe pancreas izolat.
Efectele hepatice şi periferice. Cresc glicogenul hepatic, diminuează glicogenoliza, şi gluconeogeneza. Inhibă glucozo-6-fosfataza şi insulinaza hepatică, implică legarea insulinei de proteine, sub această formă hormonul pierzând capacitatea hipoglicemiantă.
Alte acţiuni. Cresc hipogeneza, au acţiune de tip antabuz, cresc secreţia şi aciditatea sucului gastric, au efect hipotiroidian. Tolbutanida şi cloropamida cresc activitatea fibrinolitică a sângelui, la aterosclerotici şi diiabetici, acţiune care nu poate fi corelată cu modificarea glicemiei.
Baze farmacotoxicologice
Erupţii cutanate. Jenă epigastrică, hiporexie, diaree. Leucopenie, agranulocitoză. Icter de stază.
Coma hipoglicemică: prelungită cu persistenţa glicemiei scăzute, mai multe zile se poate complica cu accidente vasculare cerebrale, letale; este mai frecventă peste 60 de ani la cei trataţi cu sulfomiluree, cu acţiune lungă, la cei cu insuficienţă renală şi diminuarea excreţiei sulfomilureei la care se poate adăuga o insuficienţă hepatică cu tulburarea biotransformării; în unele cazuri de acest fel semiviaţa tolbutanidei a ajuns la 70 de ore. Toleranţa: se instalează uneori după prima lună de adminitrare; în acest caz este necesară administrarea unei alte sulfoniluree sau a unei biguanide.
Farmacoepidemiologie
Interacţiuni: accentuează efectul hipoglicemiant: fenilbutanaza, oxifenbutanaza, salicilaţi, sulfamide antibacteriene, insulina, biguanidine, anabolizante, autocoagulante orale, clafibrat, simpatomimetice. Sulfaniruleele accentuează şi prelungesc efectul deprimant asupra SNC al barbituricelor, altor hipnotice şi sedative.
Sulfamidele hipoglicemiante atât din generaţia 1 cât şi din generaţia a doua sunt generaţi din acid-sulfanilureic cu următoarea structură chimică:
inel benzenic + grup sulfanil + uree

După natura radicalului R din stânga nucleului benzenic care conferă proprietăţile sale hipoglicemiante se cunosc astăzi un mare număr de clase de sulfamide hipoglicemiante.
Exemple de sulfamide hipoglicemiante
Glibenolamid
(glibenolamiduree)
Producător: Sicomed

Compoziţie: Comprimate conţinând glibenolamidă 5 mg.
Acţiune terapeutică: Sulfamidă antidiabetică care favorizează aliminarea insulinei din celulele -pancreatice şi creşte sensibilitatea receptorilor periferici de insulină.
Indicaţii: Diabet la adulţii non-insulinodependenţi care nu poate fi echilibrat numai prind dietă.
Contraindicaţii:
– Diabet insulinodependent;
– Diabet juvenil;
– Diabet acidocetonic;
– Precomă şi comă diabetică;
– Diabet cu insuficienţă hepatică;
– Insuficienţă renală sau insuficienţă renală severă;
– Diabet cu obezitate ce nu poate fi înlăturat prin dietă;
– Alergie la sulfamide şi antecedente.
În intervenţiile chirurgicale, infecţiile intervenite obligă la creşterea dozei sau în cazurile severe la instituirea tratamentului cu insulină. Alcoolul, acidul acetilsalicilic cresc riscul hipoglicemiei prin intervenţiile de ordin farmaceutic, propanolul, acidul nicotinic, insulina favorizează scăderea glicemiei prin acţiuni sângerice, barbituricele micşorează efectul hipoglicemic al glibenolamidei prin inducţie enzimatică, diureticele, furosemidul, glucocorticozii astrogenii şi contraceptivele orale acţionează antagonic; aceste asociaţii pot face necesară modificarea dozei de glibenolamidă şi controlul glicemiei.
Sarcină şi alăptare: Glibenolamidul nu se administrează în cursul sarcinii şi alăptării.
Reacţii adverse: În general vine suportat, provoacă rareori greţuri, senzaţii de greutate epigastrică, constipaţie sau diaree, urticarie, erupţii maculopapuloase. Excepţional, hipotiroidism, leucopenie, trombocitopenie reversibilă, creşterea fosfatazelor, posibil icter colestatic. Supradozarea absoultă sau relativă provoacă hipoglicemie.
Mod de administrare
Tratamentul se începe cu o jumătate de comprimat (2,5 mg) pe zi la micul dejun, crescând la nevoie la 1½-2 comprimate pe zi, mai puţin la bătrâni (în două reprize dimineaţa şi seara înainte de masă). Tratamentul trebuie monitorizat prin control periodic al glicemiei, al numărului globulelor sanguine şi al hemoglobinei glicozinate.
Atenţie! În cursul tratamentului este interzisă consumarea băuturilor alcoolice.
Asocierea cu alte medicamente se va face numai cu acordul medicului.
Tolbutamid
(tolbutamiduree)
Producător: Sirtofarm SA

Prezentare: Comprimate conţinând tolbutamidă 5 mg.
Acţiune farmacoterapeutică: Sulfamidă antidiabetică şi hipoglicemiantă, acţionează predominant prin stimularea secreţiei pancreatice de insulină; efectul se menţine 8-10 ore.
Indicaţii: Diabet pancreatic non-insulinodependent moderat (care necesită doze de insulină sub 35 u.i.) dar nu poate fi controlat numai prin dietă hipoglucidică stabilită la adultul cu greutate normală.
Contraindicaţii: Alergie la tolbutamidă, diabet juvenil, diabet instabil, diabet cu acidoză, cetoză sau comă, diabet în prezenţa febrei, traumatismelor grave sau infecţiilor, insuficienţă hepatică sau tiroidiană grave, sarcină, insuficienţe renale şi hepatice, malnutriţie şi în prezenţa artero-sclerozei cerebrale. Atenţie la asocierea cu diuretice, barbiturice, acid nicotinic, hormoni tiroidieni, simpatomimetice şi clorpromasmă care antagonizează scăderea glicemiei, asocierea cu insulină, metformină, unele sulfamide antibacteriene, salicilaţi, ciclofosfamida favorizează reacţii alergice, reacţiile hipoglicemice. Aceste asociaţii pot face necesară modificarea dozei de tolbutamidă sau sunt contraindicate, după caz; se va evita consumul băuturilor alcoolice.
Reacţii adverse: Reacţii hipoglicemice când doza este prea mare, bolile hepatice şi renale, vârsta înaintată, băuturile alcoolice, diaree, anoredie, cefalee, erupţii cutanate alergice foarte rar disfuncţie hepatică, icter colestatic, anemie hemolitică, anemie aplastică.
Mod deadministrare: Tratamentul se începe cu două comprimate pe zi apoi doza se individualizează în funcţie de glicemie. Doza utilă obişnuită este de 1-3 comprimate pe zi, fără a depăşi 4 comprimate pe zi. În priză unică sau fragmentată se administrează imediat sau în timpul mesei.
Tolbutamid
(tolbutamiduree)
Producător: Sicomed

How to Stop Missing Deadlines? Please Follow our Telegram channel https://t.me/PlopAndreiCom ( @plopandreicom) because we were limited by facebook to share our Opportunities!

Compoziţie: Comprimate conţinând 500 mg de tolbutamid.
Acţiune farmacoterapeutică: Se absoarbe repede şi complet din tubul digestiv. Timpul mediu de înjumătăţire este de aproape 6 ore (3,5-8 ore). Este inactivată prin metabolizare hepatică de aceea trebuie folosită cu prudenţă la bolnavii cu insuficienţă hepatică. Efectul este de durată relativ scurtă (6-12 ore) de aceea este de preferat ca doza zilnică să fie fracţionată.
Tolbutamida este avantajoasă la vârstnici, deoarece efectul este uşor controlabil. Tolbutamida este o sulfamidă antidiabetică hipoglicemiantă, acţionând predominant prin stimularea secreţiei de insulină a pancreasului, efectul menţinându-se 8-10 ore.
Indicaţii: Diabet pancreatic non-insulinodependent moderat (care necesită doze de insulină sub 35 u.i., dar nu poate fi controlat numai prin dietă hipoglucidică), stabil la adultul cu greutate normală.
Contraindicaţii: Alergie la tolbutamidă, diabet juvenil, diabet instabil, diabet cu acidoză, cetoză sau comă, diabet în prezenţa febrei, traumatismelor grave sau infecţiilor (este necesară insulina) insuficienă hepatică sau tiroidiană gravă, porfirie hepatică, sarcină.
Reacţii adverse: Obişnuit pentru sulfamidele antidiabetice; sunt relativ rare. Au fost evidenţiate la unii bolnavi microgranuloame în diferite ţesuturi, inclusiv în miocard, ceea ce ar putea explica cele câteva semnalări privind creşterea mortalităţii prin infarct miocardic la pacienţii trataţi cu tolbutamidă.
Atenţie! A se folosi cu prudenţă la bolnavii cu insuficienţă hepatică.
Interacţiuni medicamentoase: Diureticele tiazidice şi alte saluretice, glucocorticoizii, barbituricele, acidul nicotinic, hormonii tiroidieni, simpatomimeticele şi clorpromazina antagonizează scăderea glicemiei. Insulina, metformina, unele sulfamide antibacteriene, cloramfenicolul, tetraciclina, fenilbutazona, aminofenazona, salicilaţii, ciclofosfamida favorizează reacţiile hipoglicemice. Se va evita consumul de băuturi alcoolice (cresc riscul hipoglicemiei).
Mod de administrare: 400-800 mg în prima zi (4-8 compr.), 300-600 mg în a doua zi (3-6 comprimate), 300-500 mg în a treia zi (3-5 comprimate), 100-300 mg (1-3 capsule) în zilele următoare, ce tratament de întreţinere. Administrarea se face după mese, în 2 sau 3 prize pe zi.
Condiţii de păstrare: La adăpost de lumină, căldură şi umiditate.
Clorpropamid
(chlorpropamid, chloronose, diabetoral, diabineze)
Prezentare: Comprimate conţinând clorpropamidă 250 mg.

Acţiune: Sulfamidă antidiabetică ce efect rapid, intens şi prelungit. Începe de la administrare, este maxim la 3-6 ore, şi se menţine cel mult 24 de ore; acţionează prin stimularea secreţiei pancreatice de insulină. Stimulează secreţia de vasopresină şi creşte acţiunea aceteia la nivelul rinichiului.
Indicaţii: Diabet pancreatic moderat (care necesită doze sub 35 u.i. dar nu poate fi contyrolat numai prin dieta hipoglucidică), stabil, la adultul cu greutate normală; diabet insipid central.
Administrare: În diabetul zaharat se administrează obişnuit 250-500 mg/zi (1-2 comprimate), o dată pe zi, înaintea micului dejun; tratamentul începe cu doze mici (125 mg), care cresc progresiv în funcţie de glicemie; dozarea trebuie individualizată (doza eficace este cuprinsă între 125 mg şi 1 g); în diabetul insipid 100-500 mg pe zi.
Reacţii adverse: Reacţii hipoglicemice când doza este prea mare (bolile hepatice şi renale, malnutriţia, debilitatea, vârsta înaintată, băuturile alcoolice, insuficienţa suprarenală şi hipofizară sunt factori favorizanţi); greaţă, neplăcere epigastrică (doza zilnică se fracţionează), diaree, anorexie, cefalee, erupţii cutanate alergice; foarte rar disfincţie hepatică, icter colestatic, lucopenie, agramlocitoză, anemie hematolitică. Poate fi cauzată de hipoglicemie prelungită, uneori hiponatriemii şi detenţie de apă.
Contraindicaţii: Alergie la sulfamide, diabet juvenil, diabet instabil, diabet cu acidoză, cetoză sau comă, diabet în prezenţa febrei, traumatismelor grave sau a infecţiilor (este necesară insulina), insuficienţa hepatică sau tiroidiană gravă, parfimii hepatice, sarcină; prudenţă la renali şi hepatici, debiliaţi, malnutriţi.
Atenţie la asocierea cu diuretice tiazidice şi la alte saluretice, glucocorticoizi, asociaţii estroprogestative, barbiturice, acid nicotinic, hormoni tiroidieni, simptomimetice şi clorpromazină care antagonizează scăderea glicemiei. Asocierea cu insulina, metformina (Meguan), unele sulfamide antibacteriene, cloramfenicolul, tetraciclina, fenilbutazona, aminofenazona şi alţi firazoli; se va evita consumul de băuturi alcoolice. Trebuie evitat la bolnavii cu insuficienţă renală (acumulare de cantităţi toxice); pericol de hipoglicemie, mai ales la bătrâni, la bolnavi cu scleroză avansată, la cei care nu cooperează.
Gliciclamid
Sinonime: Glycyclamideem, Cicloral, flacon cu 30 comprimate, de 0,25 g.

Se administrează oral, în 2-3 prize zilnice.
Doza zilnică este de 0,5-1g.
Minidiab
(glifizideem)
Producător: Sindan

Acţiune terapeutică: Minidiab este un antidiabetic oral, de generaţie nouă, care prezintă o bună activitate hipoglicemiantă şi o toxicitate extrem de redusă.
Farmacologie: Principiul activ – glifizida – constituie o etapă importantă în tratamentul oral al diabetului zaharat şi este rezultatul unor numeroase studii efectuate la Institutul de Cercetări Farmitolia Carlo Erba.
Studii farmacologice la animal: Studii farmacologice aprofundate au demonstrat că glifizida reduce glicemia la animalele normoglicemice şi antagonizează hiperglicemia provocată prin diferite metode experimentale. Teste farmacologice efectuate in vitro şi in vivo au evidenţiat faptul că medicamentul acţionează prin stimularea celulelor -pancreatice. Studii toxicologice de lungă durată efectuate pe diverse specii de animale au confirmat toxicitatea neglijabilă a Minidiab-ului.
Farmacologie clinică: Minidiabul se absoarbe rapid şi în totalitate la nivelul tractului intestinal, asigurând o acţiune rapidă şi constantă: o scădere evidenţiată a glicemiei se observă în prima jumătate de oră de la administrarea orală. Eliberarea Minidiab-ului din organism este rapidă, realizându-se prin excreţia urinară de metaboliţi practic inactivi. Minidiab-ul administrat înainte de fiecare masă principală reprezintă o măsură utilă de control a hiperglicemiei postfrandiale, fără riscul apariţiei episoadelor de hipoglicemie datorate fenomenului de acumulare. În studii efectuate în mai multe ţări, s-a evidenţiat eficacitatea şi siguranţa Minidiab-ului în controlul diabetului zaharat de maturitate. Minidiabul prezintă aceeaşi eficienţă terapeutică şi toleranţă chiar după mulţi ani de tratament.
Indicaţii: Diabetul zaharat de maturitate care nu se poate trata numai prin dietă.
Cotraindicaţii: Ca şi alte sulfoniluree, Minidiab este contraindicat în următoarele cazuri: diabet zaharat insulino-dependent, cetoacidoza diabetică, comă şi precomă diabetică, sarcină, alterări grave ale fuincţiei renale sau hepatice, insuficienţă adrenală, cazuri confirmate de hipersensibilitate la medicament. Utilizarea sulfonilureelor în diabetul latent şi în stările prediabetice nu este recomandată.
Posologie şi mod de administrare: Doza trebuie adaptată pentru fiecare pacient, pe baza controalelor periodice ale glicozuriei şi ale glicemiei. În general normalizarea glicemiei este obţinută cu doze variind între 2,5 şi 20 mg Minidiab (½ – 4 comprimate pe zi). La pacienţii trataţi pentru prima dată se începe cu ½ – 1 comprimat pe zi şi se creşte până la normalizarea glicemiei. La pacienţii trataţi deja cu hipoglicemiante orale, doza depinde de statusul clinico-metabolic al fiecărui pacient şi de tratamentul hipoglicemiant anterior; în această situaţie este recomandabil să se înceapă cu doze mici, care apoi cresc treptat până la normalizarea glicemiei. Aceşti pacienţi necesită o supraveghere atentă, uneori este recomandabil a se păstra o perioadă de timp tratamentul anterior şi începutul tratamentului cu Minidiab.
Reacţii adverse: Utilizarea hipoglicemiantelor orale aparţinând grupei sulfonilureelor trebuie limitată numai la pacienţi przentând diabet zaharat de maturitate simptomatic, fără cetoacidoză, atunci când acesta nu poate fi tratat numai prin dietă şi când administrarea de insulină nu este indicată. În cazul apariţiei hipoglicemiei (vezi Efecte secundare) se vor administra hidraţi de carbon (zahăr); în cazuri mai grave, care pot fi însoţite de ăierderea cunoştinţei se va administra i.v. o perfuzie lentă de soluţie de glucoză. Instituirea unui tratament insulinic temporar pt. a menţine un control metabolic adecvat poate fi necesară în următoarele cazuri: traumatisme, intervenţii chirurgicale, boli infecţioase şi afecţiuni febrile. La pacienţii aflaţi sub tratament cu sulfoniluree, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei reacţiilor de tip antabuz după ingestia de bnăuturi alcoolice. Acţiunea hipoglicemiantă a sulfonilureelor poate fi crescută de dicumarol şi derivaţi, IMAO, sulfonamide, fenildutazonă ţi derivaţi, cloramfenicol, ciclofosfamidă, probenecid, feniramol şi salicilaţi. Efectul hipoglicemiant poate fi redus prin administrarea concomitentă de adrenalină, corticosteroizi, contraceptive orale şi diuretice tiazidice.Administrarea concomitentă a -blocantelor trebuie făcută cu prudenţă. Nu lăsaţi medicamentul la îndemâna copiilor.
Precauţii: Pacienţii trebuie să respecte riguros prescripţia medicului referitoare la regimul dietetic, doza şi orarul de administrare a medicamentului; ei trebuie învăţaţi să recunoască prompt primele simptome ale hipoglicemiei (cefalee, iritabilitate, tulburări de somn, tremur, transpiraţii profuze) pt. a putea contacta medicul în timp util.
Efecte secundare: Deşi au o frecvenţă scăzută, episoadele de hipoglicemie pot apărea în cursul tratamentului de sulfoniluree la pacienţii în vârstă sau cu diverse tare, ân caz de effort fizic, alimentaşie neregulată, indigestie de băuturi alcoolice sau în cazul alterării funcţiei hepatice sau/şi renale (vezi Reacţii adverse). Frecvenţa tulburărilor gastrointestinale (greaţă, senzaţii de plenitudine epigastrică) şi a cefaleei este rară. Aceste tulburări sunt legate de doză şi ele dispar când doza se reduce. Pacienţii trataţi cu sulfoniluree au prezentat ocazional manifestări alergice cutanate tranzitorii, care au dispăut în cursul tratamentului. Foarte rar au fost raportate alterări ale sistemului hematopoietic, în general reversibile.
Minidiab
(glipizidium)
Producător: Pharmacia & Upjohn

Descriere: Mindiab este un nou agent antidiabetic, care prezintă o bună acţiune hipoglicemiantă şi o toxicitate extrem de redusă. Principiul activ, glipizida, este rezultatul mai multor studii efectuate la Institutul de Cercetare al Farmitalia şi constituie un progres în tratamentul oral al diabetului zaharat.
Farmacologie animală: Cercetările farmacologice aprofundate au demonstrat că glipizida reduce glicemia la animalele normoglicemice şi antagonizează hiperglicemia indusă experimental. Date in vitro şi in vivo demonstrează că medicamentul acţionează în principal prin stimularea celulelor beta-pancreatice ce produc insulina. Investigaţiile toxicologice de lungă durată efectuate pe diferite specii de animale au confirmat toxicitatea neglijabilă a Manidiabului.
Farmacologie clinică: Mindiab se absoarbe rapid şi în totalitate la nivelul intestinului, asigurând o acţiune rapidă şi constantă. În prima jumătate de oră după administrare se observă o scădere evidentă a glicemiei. Medicamentul se elimină prin urină sub formă de metaboliţi inactivi, atunci când este administrat înaintea fiecărei mese, Mindiab controlează hiperglicemia postprandială fără riscul apariţiei episoadelor de hipoglicemie tardivă datorate acumulării. Uz clinic: Numeroase studii efectuate în ami multe ţări au arătat eficacitatea şi siguranţa Mindiab în controlul diabetului zaharat apărut la maturitate. Chiar şi după mulţi ani de tratament, Mindiab îşi păstrează acelaşi grad de eficacitate terapeutică şi tolerantă.
Indicaţii: Diabetul zaharat apărut la maturitate care nu poate fi controlat numai prin dietă.
Contraindicaţii: Mindiab, ca ţi alte produse de tip sulfoniluree, este contraindicat în următoarele cazuri: diabetul insulino-dependent, diabetul cetoacidozic, coma şi precoma diabetică, sarcina, alterări grave ale funcţiei renale sau hepatice, insuficienţa adrenaliană, hipersensibilitate individuală confirmată la acest medicament. Utilizarea produselor de tip sulfoniluree nu se recomandă în diabetul latent sau în stadiile prediabetice.
Posologie şi mod de administrare: Doza se va adapta pacienţilor în mod individual, pe baza testelor periodice ale glicozuriei şi ale glicemiei. În general, glicemia normală poate fi controlată cu doze variind între 2,5 şi 20 mg de Mindiab (1/2 comprimat-4 comprimate/zi).Pacienţi trataţi pt. prima dată: se începe cu ½ comprimat sau 1 comprimat /zi şi se creşte doza până la normalizarea glicemiei. Pacienţii trataţi anterior cu hipoglicemiante orale: doza depinde de statusul clinico-metabolic al fiecărui pacient şi de tipul de tratament hipoglicemiant administrat anterior. În orice caz se începe cu doze mici ce se vor creşte treptat până la obţinerea unei valori satisfăcătoare a glicemiei. Aceşti pacienţi necesită o supraveghere atentă şi uneori se recomandă o scurtă pauză între sfârşitul tratamentului anterior şi începutul tratamentului cu Mindiab. Pacienţii trataţi cu insulină: în anumite cazuri, Mindiab permite reducerea administrării zilnice de insulină; şi totuşi, în timpul primei perioade de tratament, este necesar controlul frecvent al glicemiei pacientului. Doza zilnică de Mindiab trebuie fracţionată în două sau mai multe prize, înainte de mesele principale.
Recomandări: Administrarea de hipoglicemiante orale ce aparţin grupei sulfonilureelor se va face numai la pacienţii ce prezintă diabet zaharat simptomatic, apărut la maturitate, fără cetoacitoză, ce nu poate fi controlat numai prin dietă şi care nu necesită insulină. În cazul apariţiei hipoglicemiei (vezi “Efecte secuindare”) se vor administra carbohidraţi (zahăr); în cazuri mai grave ( în care foarte rar se ajunge la pierderea cunoştinţei) se va administra i.v. o perfuzie lentă de soluţie de glucoză. La pacienţii cu traumatisme, intervenţii chirugicale, boli infecşioase sau febrile, ar putea fi necesară administrarea temporară de insulină pt. a menţine un control metabolic adecvat.
Interacţiuni cu alte medicamente sau alte forme de interacţiune: la pacienţii sub tartament cu derivaţi de sulfoniluree va trebui luată în considerare întotdeauna posibilitatea apariţiei reacţiilor de tip disulfiram după indigestia de băuturi alcoolice. Acţiunea hipoglicemiantă a sulfonilureelor poate fi crescută de administrarea de dicumarol şi derivaţii săi, IMAO, sulfonamide, fenilbutazonă şi derivaţii săi, cloramfencol, ciclofosfamidă, probenecid, fenilamidol şi de către salicilaţi. Efectul hipoglicemic poate fi redus prin administrarea concomitentă de adrenalină, corticosteroizi, contraceptive orale şi diuretice tiazidice. De asemenea este necesară o atenţie crescută în administrarea concomitentă a betablocanţilor.
Precauţii: Pacienţii vor urma strict prescripţiile medicale privind regimul dietetic, doza şi modul de administrare şi vor fi instruiţi să recunoască prompt primele simptome ale hipoglicemiei, care sunt cefalee, iritabilitate, tulburări ale somnului, tremor, transpiraţii profuze, pt a putea contacta medicul în timp util. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Efecte secundare: Deşi rare, episoadele de hipoglicemie pot apărea în cursul tratamentului cu sulfoniluree, în special la pacienţii în vârstă sau debilitaţi, după un effort fizic neobişnuit, în caz de alimentaţie neregulată, indigestie de băuturi alcoolice sau în cazul alterărilor funcţiilor renale şi/sau hepatice (vezi “Recomandări”). Foarte rară este apariţia tulburărilor gastrointestinale (greaţă, senzaţie de plenitudine epigastircă) şi a cefaleelor. Aceste tulburări sunt de obicei legate de dozare şi dispar odată cu reducerea dozei atât timp cât aceasta se poate face menţinând echilibrul metabolic. Pacienţii trataţi cu sulfoniluree au prezentat ocazional manifestări alergice tranzitorii de tip cutanat care au dispărut în cursul tratamentului. Alterările sistemului hematofoietic sunt extrem de rare şi în general reversibile.
Glurenorm
(gliguidoneem)
Producător: Terapia SA

Prezentare farmaceutică: Comprimate a 30 mg gliguidon.
Acţiune terapeutică: Hipoglicemiant pentru administrare orală, din grupul sulfonilureelor. Glurenorm stimulează secreţia de insulină la nivelul pancreasului. Substanţa se absoarbe complet în tractul gastrointestinal, se metabolizează la nivel hepatic şi se elimină pe cale urinară în majoritate prin metaboliţi inactivi.
Indicaţii: Diabet zaharat tip “non-insulinodependent” când regimul igieno-dietetic nu este suficient pentru echilibrarea metabolismului.
Mod de administrare: Produsul se administrează conform indicaţiilor medicului. În general, se recomandă creşterea progresivă a dozelor începând cu ½ comprimat (15 mg) şi ajungând treptat, la nevoie la 4 comprimate (120 mg pe zi). Se administrează înainte de masă.
Trecerea de la tratamentul cu alte antidiabetice orale la cel cu Glurenorm se va face treptat prin tatonare, luând însă în considerare că aproximativ 1000 mg tolbutamid au ca echivalent 30 mg gliguidon. În cursul tratamentului se va respecta regimul alimentar recomandat de medicul curant. Acţiunea hipoglicemiantă a Glurenorm-ului poate fi diminuată în cazul asocierii simpatomimetice, clorpromazină, hormoni tiroidieni, anticoncepţionale orale şi preparate ce conţin acid nicotinic. Acţiunea este intensificată în cazul administrării concomitente cu băuturi alcoolice, salicilaţi, sulfonamide, fenilbutazonă, tuberculostatice, cloramfenicol, compuşi tetraciclinici, ciclofosfamidă, inhibitori MAO, diuretice tiazidice.
Reacţii adverse: Pot apărea:
– tulburări gastrointestinale;
– reacţii alergice;
– hipoglicemie;
Contraindicaţii:
– Diabet insulinodependent;
– Precomă şi comă diabetică;
– Dezechilibre metabolice severe cu tendinţă spre acidoză, sarcină, hipersensibilitate cunoscută la derivaţii de sulfoniluree.
Glurenorm
(gliguidoneem)
Producător: Boehringer Ingelheim

Formă de prezentare: Tablete a 30 mg de gliguidon/tabletă.
Acţiune terapeutică: Glurenorm stimulează insulele Lomgerhaus pentru a produce insulină endogenă şi este indicat atunci când metabolismul hidraţilor de carbon nu mai poate fi controlat în mod satisfăcător doar prin regim alimentar.
Indicaţii: Tratamentul diabetului zaharat la pacienţii de vârstă medie şi la cei vârstnici, adică diabetul care apare şi se manifestă la maturitate.
Contraindicaţii: Nu se va utiliza în tratamentul diabetului insulinodependent şi în precoma diabetică, în diabetul ce complicaţie; acidoză în prezenţa corpilor cetonici, în tratamentul pacienţilor cu alergie la sulfamide şi în cursul sarcinii.
Precauţii: Tratamentul diabetului presupune supraveghere medicală permanentă. Se cere o atenţie deosebită mai ales în perioada de titrare a dozei sau atunci când se schimbă tratamentul, deoarece până când se stabileşte doza optimă, medicamentul poate afecta capacitatea pacientului de a conduce un vehicul sau de a desfăşura activităţi care presupun o concentrare totală.
Glurenorm este în general bine tolerat de pacienţii cu afecţiuni renale, dar în situaţia unei afecţiuni renale grave este necesar un control medical minuţios. În cazul în care în timpul tratamentului se manifestă semne de disconfort (semne de hipoglicemie, febră, exantem, greaţă) se va consulta medicul fără întârziere. Dacă în cursul tratamentului cu Glurenorm se instalează sarcina, se va întrerupe tratamentul şi se va consulta medicul imediat.
Pacienţii diabetici sunt predispuşi la tulburări cardiovasculare,. Această categorie de risc poate fi diminuată numai prin repectarea strictă a regimului prescris de medic. Tratamentul antidiabetic oral nu poate substitui regimul alimentar specific prescris, întrucât pentru tartamentul diabetului, regimul alimentar are în primul rând rolul de a controla greutatea pacientului şi este independent de tratamentul medicamentois pe care îl prescrie medicul. Aşa cum este cazul formelor orale ale tuturor medicamentelor utilizate în tratamentul diabetului zaharat, omisia unei mese sau nerespectarea recomandărilor posologice ale medicului pot duce la o scădere importantă a nivelului glicemiei şi eventual la o pierdere a cunoştinţei. Hipoglicemia se poate corecta de obicei mâncând puţin zahăr, o bomboană sau bând un lichid îndulcit. Dacă hipoglicemia persistă, se va consulta imediat medicul.
Reacţii adverse: S-au raportat cazuri rare de hipoglicemie, reacţii cutanate alergice, modificări al sistemului hematopoietic şi intoleranţă gastrointestinală.
Interacţiuni: Acţiunea hipoglicemiantă a medicamentelor de tipul sulfoniluree poate fi intensificată în urma efortului fizic, a stresului, a consumului de alcool sau a anumitor medicamente ca de exemplu salicilaţi, sulfonamide, preparate pe bază de fenilbutazonă, tuberculostatice, cloramfenicol, ciclofosfamide, inhibitori MAO. Este posibilă o reducere a efectului hipoglicemic prin administrarea concomitentă de clorpromazin, simpaticomimetice, corticoizi, hormoni tiroidieni, anticoncepţionale orale şi preparate care conţin acid nicotinic. Glurenorm poate reduce toleranţa pacienţilor la alcool.
Dozare, mod de administrare: Instrucţiunile medicului referitoare la posologie şi regim alimentar, adaptate metabolismului individual al pacientului vor fi respectate cu stricteţe. Pacientul nu va întrerupe tratamentul fără a consulta medicul în prealabil.
Tratamentul cu Glurenorm se va începe de obicei cu ½ tb. (15 mg) luată la micul dejun. Dacă această doză se dovedeşte insuficientă, va fi mărită treptat, conform instrucţiunilor medicului.
Trebuie avut în vedere că o doză totală zilnică de mai mult de 4 tablete (120 mg) nu produce de obicei un efect mai bun.
Schimbarea tratamentului, înlocuirea altor antidiabetice orale cu un mod de acţiune similar: Doza iniţială va fi stabilită în funcţie de starea pacientului dibetic. Atunci când se trece de la alte medicamente antidiabetice orale, se va avea în vedere că efectul unei tablete de Glurenorm (30 mg) este echivalent cu cel al unei doze de aproximativ 1000 mg tolbutanidă. Doza iniţială de Glurenorm este de obicei de la ½ până la o tabletă. Doza se va mări numai la indicaţia medicului. Atunci când se prescriu 2 tablete (60 mg) doza zilnică poate fi luată în doză unică, la micul dejun. Totuşi, se obţin rezultate mai bune prin administrarea dozei în două sau trei prize zilnice. Tabletele de Glurenorm se vor lua la începutul mesei.
Condiţii de păstrare: Se va păstra într-un loc uscat, la o temperatură care să nu depăşească 25°C. Se va păstra într-un loc sigur şi nu se va lăsa la îndemâna copiilor.
Gilemal – comprimate 5 mg
(glidencladinum)

Proprietăţi: Antidiabetic oral, de tip sulfoniluree. Efectul său hipoglicemiant se bazează pe capacitatea de a elibera insulina din forma sa legată, biologic inactivă. Aceasta se manifestă în două moduri: pe de o parte pancreasul sintetizează mai multă insulină, pe de altă parte eliberează insulina inactivă, legată de proteinele plasmatice.
Poate fi administrat în diabetul non-insulinodependent (diabet zaharat tip II) în toate cazurile unde activitatea celulelor  este încă prezentă (beta-celule). Poate fi combinat cu alte diabetice orale de tip biguanidic. Atinge maximul efectului după un efect de tip doză-dependent în circa 2-4 ore şi acest efect dispare după 24 de ore. Este aproape complet metobolizat în ficat. Timpul său de înjumătăţire este de 10 ore.
Indicaţii: În diabetul zaharat de tip II, unde regimul alimentar nu este suficient. Este în general eficace la pacienţii cu debut al diabetului după vârsta de 35 de ani, obezi şi care nu pot fi echilibraţi prin dietă, adesea şi la pacienţii care nu au răspuns la antidiabetice orale.
Contraindicaţii:
– Diabet zaharat de tip I;
– Diabet zaharat juvenil;
– Insuficienţă renală sau hepatică severă;
– Sarcină şi alăptare.
Posologie: Trebuie individualizată, ajustând şi schimbând doza în spitale sau secţii ambulatorii speciale. Doza uzuală: la pacienţii care nu au fost în prealabil trataţi cu un antidiabetic oral, doza iniţială este de 2,5 mg zilnic (½ tb.), luat înainte de micul dejun, în cazul unui mic dejun redus, doza se ia înainte de masa de prânz. Dacă după 3-5 zile această doză se dovedeşte eficientă, se va continua cu tratamentul de întreţinere. Dacă efectul nu este suficient, doza poate fi crescută săptămânal cu 2,5 mg administrate dimineaţa. Doza maximă zilnică este de 15 mg. Doze de până la 10 mg zilnic se vor lua în priză unică, dimineaţa, doze mai mari vor fi administrate în două prize.
Când se trece de la un alt antidiabetic oral la Gilemal, acesta poate fi administrat imediat, în doze de 2,5 mg sau, mai frecvent, 5 mg zilnic. Doza zilnică poate fi crescută cu 2,5 mg la intervale de 3-5 zile. Dacă în ciuda dietei adecvate şi a administrării dozei zilnice maxime, efectul nu este satisfăcător, se recomandă tratamentul combinat cu biguanide.
Trecerea de la tratamentul cu insulină trebuie să se facă în spital, sub control medical strict. În cazul dozelor zilnice mici de insulină, tratamentul poate fi întrerupt imediat; dacă dozele sunt moderate, trecerea trebuie efectuată treptat, după modelul descris anterior.
Efecte adverse: Rareori tulburări gastrointestinale, alergii tranzitorii, dureri de cap, ameţeli. Uşor efect diuretic. Supradozarea poate cauza simptome severe de hipocalcemie ce pot merge până la comă.
Interacţiuni medicamentoase: Poate fi administrat simultan cu alte medicamente, dar numai cu acordul medicului, deoarece poate modifica efectul celorlalte medicamente asociate.
Necesarul de insulină scade (poate apărea hipoglicemie), în prezenţa alcoolului, amfetaminelor, steroizilor anabolizanţi, salicilaţilor în doze mari, indometacinului şi naproxen. Necesarul de insulină creşte (risc de hiperglicemie). La administrarea de agonişti ai i-receptorilor adrenergici, clorcromazină, corticosteroizi, contraceptive orale, diuretice tiazidice, hormoni tiroidieni, clomidină, heparină, izoniazidă, morfină, acid nalidixic, feniloin.
Gilemal inhibă efectul antidiuretic al vasopresinelor şi analogilor săi.
Precauţii: Regimul alimentar trebuie respectat în mod strict în timpul tratamentului, dieta şi modul de viaţă al pacientului nu trebuie să varieze. Consumarea băuturilor alcoolice este interzisă în timpul tratamentului.
În cazul intervanţiilor chirurgicale sau bolilor febrile, pacientul va trebui să treacă pe tratament cu insulină. Conducerea autovehiculelor şi prestarea muncilor ce necesită concentrare nu sunt recomandate în timpul tratamentului cu un alt antidiabetic, sau ingestiei neregulate a medicamentului, până ce controlul metabolic adecvat nu este asigurat.
Medicamentul trebuie administrat cu grijă pacienţilor vârstnici, în cazul tulburărilor uşoare ale funcţiei hepatice şi renale, în boala Adison. În sarcină, Gilemal trebuie întrerupt şi pacienta trebuie tratată cu insulină. În timpul alăptării se administrează numai dacă este absolut necesar. Poate cauza tulburări gastrointestinale la pacienţii care suferă de intoleranţă la lactoză datorită conţinutului în lactoză al tabletei.
Maninil 5
(glibenclanidum)

Compoziţie: Un comprimat conţine glibenclamid 5 mg.
Indicaţii: Este indicat în diabetul zaharat de tip II insulinoindependent, când dieta este insuficientă, dar nu se impune instituirea tratamentului cu insulină.
Se poate încerca un tratament simultan cu insulină în cazul unui eşec terapeutic. În cazul sistării complete a secreţiei endogene de insulină în diabetul zaharat de tip II, combinaţia glibenclanid-insulină nu asigură un efect terapeutic de durată.
Contraindicaţii: Este contraindicat tratamentulcu sulfamidă hipoglicemiantă în diabetul zaharat de tip I insulino dependent şi în eşecul secundar complet al terapiei cu glibenclamid în diabetul zaharat de tip II, în cursul bolilor infecţioase, intervenţiilor chirurgicale şi în rezecţia pancreatică.
Alte contrindicaţii sunt: tulburări hepatice grave, o alterare importantă a funcţiei renale clearance la creatină sub 30 ml/min, o sensibilitate cunoscută la glibenclamid sau la unul din excipienţi; sarcina şi alăptarea.
Efecte adverse: Poate apărea hipoglicemie.
Cauzele pot fi: supradozare, funcţie renală şi hepatică alterată, consum de alcool, mese neregulate sau omiterea lor, solicitări fizice excesive, interacţiuni medicamentoase. Când hipoglicemia se instalează lent, simptomele unei dereglări adrenergice sunt minime sau lipsesc. Ocazional pot apărea tulburări gastrointestinale sau reacţii de fotosensibilizare. Izolat, eritem polimorf, dermatita exfoliativă, eritrodermie şi eritem nodos, precum şi colestază, hepatită, creşterea enzimelor hepatice. S-a observat un efect slab diuretic al glibenclamidului. Poate apărea o creştere în greutate. După administrarea de durată se poate ajunge la hipofuncţie tiroidiană.
Interacţiuni cu alte medicamente: Dacă pacienţii se află în tratament de durată cu glibenclamid, o altă terapie medicamentoasă poate periclita efectul său. De asemenea, întreruperea unei alte terapii poate schimba metabolismul. Efectul hipoglicemiant poate fi potenţat de substanţe care inhibă eliminarea glibenclamidului şi dacă sunt administrate concomitent medicamente care scad glicemia sau cresc sensibilitatea la insulină. Consumul de alcool acut sau cronic poate potenţa sau reduce în mod imprevizibil efectul hipoglicemiant.
Mod de administrare: Se recomandă o dozare gradată. Se începe cu 2,5 mg pe zi, respectiv ½ comprimat Maninil 5/zi. Doza poate fi mărită treptat, la interval de câteva zile, până la doza terapeutică de întreţinere. Maximul de eficacitate se atinge cu 15 mg de glibenclamid pe zi (3 comprimate de Maninil 5/zi). Doza necesară de glibenclamid poate scădea în cursul terapiei.
Administrarea la copii şi la adulţii tineri: Pentru că tipul II al diabetului zaharat este foarte rar la adulţii tineri, administrarea de Maninil 5 reprezintă o excepţie. La cei sub 50 de kg se începe cu o doză zilnică cât mai redusă, de 2,5 mg glibenclamid pe zi (½ tb. Maninil 5).
Modul şi durata administrării: Doze zilnice de până la 2 comprimate pot fi administrate o singură dată, dimineaţa cu puţin lichid. Doza de trei comprimate va fi administrată în două comprimate: dimineaţa şi seara.
Glipicorne
(gliclazidum)
Producător: Amriya

Prezentare farmaceutică: Comprimate de 80 mg gliclozid.
Acţiune terapeutică: Sulfamidă hipoglicemiantă, cu dublă acţiune insulino-secretoare si de potenţare a efectului insulino-secretor de glucoză. Se absoarbe imediat, concentraţia maximă sanguină între 2-6 ore.
Indicaţii: antidiabetic oral, care se adresează pacienţilor adulţi şi bătrâni, non-insulinodependenţi.
Mod de administrare: Două comprimate pe zi în două prize. Doza zilnică poate varia între 40-230 mg (½ – 4 comprimate).
Reacţii adverse: Cazuri rare de reacţii cutanate, eritem, urticarie care regresează în câteva zile de tratament. Foarte rar tulburări digestive.
Contraindicaţii: Diabet infantil, diabet juvenil, cetoze grave, acidoze, comă, precomă diabetică, sarcină, insuficienţă renală şi hepatică gravă, asociere cu Miconazol comprimate.
Glucontrol XL
Glipizidum GITS
Producător: Pfizer International Corporation

Compoziţie calitativă şi cantitativă: Tablete de glipizide GITS conţin 5, 10 sau 20 mg de glipizide (Ph.Eur.)
Formă farmaceutică: Tablete cu eliberare controlată
Indicaţii: Ca adjuvant al dietei la pacienţii cu diabet zaharat insulino-independent, atunci când dieta adecvată nu este suficientă.
Posologie şi mod de administrare:Ca la orice agent hipoglicemiant, doza trebuie adaptată la fiecare caz în parte. Doza iniţială recomandată este de 5mg/ zi, administrată la micul dejun. Pentru folosirea la pacienţii vârstnici şi la alţi pacienţi cu risc de apariţie a hipoglicemiei a se vedea “Folosirea la vârstnicii şi pacienţii cu risc.” Titrarea: În general dozele se cresc cu 5 mg în funcţie de glicemie. Este necesar un interval de câteva zile între titrări. Nivelurile plasmatice de platou se ating în a cincea zi de dozare. Pacienţii vârstnici necesită 1-2 zile în plus. Doza de menţinere:Pacienţii sunt controlaţi cu un regim de dozaj o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 20 mg deoarece efectul hipoglicemiant maxim este observat la acest nivel. Pacienţii trataţi cu glipizide standard cu dize cuprinse între 5-20 mg zilnic pot fi schimbaţi pe Glucotrol XL o dată pe zi la doza echivalentă cea mai apropiată. Folosirea la copii. Siguranţa şi eficacitatea folosirii la copii nu au fost stabilite. Folosirea la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc. Pentru evitarea riscului hipoglicemiei la pacienţii cu risc inclusiv vârstnici, malnutriţi, sau pacienţi cu aport caloric neregulat şi pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică, dozele iniţiale şi de menţinere trebuie adaptate cu atenţie ( a se vedea avertismente şi precauţii speciale de folosire).studii clinice făcute pe aprox. 200 de pacienţi de 65 de ani sau peste indică faptul că glipizide este eficace şi sigur la această categorie de vârstă ca şi la pacienţii sub 65 de ani. Pacienţii în tratament cu alte hipoglicemiante orale. Ca la orice hipoglicemiante din clasa sulfonilureelor, este necesară o perioadă de urmărire atentă a reacţiilor hipoglicemice (de exemplu simptomatologia sau monitorizarea glicemiei ) de cel puţin două săptămâni la schimbarea medicaţiei anterioare cu Glucotrol XL. La schimbare se recomandă o doză conservativă de glipizid GITS.
Contraindicaţii: Glipizide este contraindicat la pacienţii cu: hipersensibilitate la glipizide, alte sulfoniluree sau sulfamide şi alţi excipienţi din tablete. Tip I- diabet insulino-dependent, diabet juvenil, ceto-acidoză diabetică, precomă diabetică. Insuficienţă hepatică sau renală severă.
Avertismente şi precauţii speciale de folosire: Hipoglicemia: Toate sulfonilureele inclusiv glipizid GITS au potenţial de producere de hipoglicemii severe care pot avea ca rezultat coma şi pot necesita spitalizare. Ca la toate sulfonilureele cu durata de acţiune prelungită şi în cazul tratamentului cu glipizid GITS hipoglicemia asociată poate fi prelungită. Pacienţii care au prezentat hipoglicemii severe se tratează cu glucoză şi trebuie monitorizaţi minimum 48 ore. Pentru evitarea hipoglicemiilor sunt foarte importante selectarea corectă a pacienţilor, regimul de dozaj şi instrucţiunile date pacienţilor. Ingestia regulată de glucide inclusiv mucul dejun este necesară pt. evitarea hipoglicemiilor care apar când se omite o masă sau aportul alimentar sau glucide, este dezechilibrat. Insuficienţa hepatică sau renală pot afecta farmacocinetica glipizidului, iar unsuficienţa hepatică poate determina diminuarea capacităţii de gluconeogeneză, ambele crescând riscul reacţiilor hipoglicemice severe. Pacienţii vârstnici, malnutriţi şi cei cu insuficienţă adrenergică sau pituitară sunt în mod particular sensibili la acţiunea hipoglicemică a medicamentelor hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacienţii vârstnici, şi al pacienţii care primesc ca medicaţie -blocante adrenergice. Hipoglicemia este mai probabil să apară atunci când aportul caloric este deficitar, după exerciţii prelungite, ingestie de alcool, sau atunci când se foloseşte mai mult de un agent hipoglicemiant. Pierderea controlului glicemiei. Când un pacient stabilizat cu orice regim de diabet este expus unui stres de tipul: febră, traumatisme, infecţii sau proceduri chirurgicale, controlul glicemiei poate fi pierdut. În aceste condiţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu glipizide şi administrarea de insulină. Eficienţa oricărui hipoglicemiant, inclusiv glipizide, scade în timp la mulţi pacienţi, care poate fi datorată progresiei severităţii diabetului sau scăderii răspunsului la medicamente. Fenomenul este cunoscut ca eşec secundar, pentru a fi diferenţiat de eşecul primar în care medicamentul este ineficace de la început la un pacient. Înainte de a clasifica un pacient în grupul eşecurilor secundare trebuie făcută o ajustare adecvată a dozei şi a regimului alimentar. Teste de laborator. Periodic trebuie monitorizate glicemia şi glicozuria. Măsurarea hemoglobinei glucozilate poate fi folositoare. Tulburări gastrointestinale. Trebuie precauţie când se administrează Glucotrol XL la pacienţi cu antecedente de rezecţii gastrointestinale severe. În caz de diaree cronică este de preferat tratamentul cu glipizide standard. Informaţii pentru pacient. Riscul hipoglicemiei, simtomele, tratamentul şi condiţiile de apariţie trebuie explicate pacientului şi aparţinătorilor. Trebuie de asemenea explicate eşecul primar şi secundar. Pacienţii trebuie avertizaţi că medicamentul Glucotrol XL trebuie înghiţit întreg. Pacienţii nu trebuie să mestece să spargă sau să dividă tabletele. Pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze dacă observă ocazional în scaun ceva care seamănă cu o tabletă. La glipizid GITS medicamentul este conţinut într-un înveliş neabsorbabil special care permite eliberarea lentă a produsului. Când procesul este terminat, tableta goală este eliminată. Pacienţii trebuie informaţi despre riscurile şi avantajele tratamentului cu glipizide şi modalităţile de tratament. Trebuie de asemenea informaţi despre importanţa regimului alimentar, şi a testării regulate a glicemiei şi glicozuriei.
Interacţiuni medicamentoase sau alte forme de interacţiune: Acţiunea hipoglicemiantă a sulfonilureelor poate fi potenţată de unele medicamente inclusiv antiinflamatorii nesteroidiene şi alte medicamente cu legare mare de proteinele plasmatice, salicilaţi, sulfonamide, cloramfenicol, probenecid, cumarine, inhibitori de mono-aminooxidază şi -blocante. Când se administrează aceste medicamente la un pacient care primeşte glipizid, pacientul trebuie ţinut sub observaţie pentru hipoglicemie. Când se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente trebuie urmărit pacientul pentru prevenirea pierderii controlului glicemiei. Studii in vitro de legare de proteinele plasmatice este diferită de cea a tolbutamidului şi nu interacţionează cu salicilatul sau dicumarolul. Totuşi trebuie atenţie în extrapolarea acestor rezultate la situaţii clinice de administrare asociată a glipizidului cu aceste medicamente. Unele medicamente produc hiperglicemie şi pot conduce la pierderea controlului glicemiei. Aceste medicamente include diuretice tiazidiceşi alte diuretice, coticosteroizi, fenotiazine, preparate tiroidiene, estrogeni, canalelor de calciu şi izoniazidă. Când se întrerupe tratamentul cu un asfel de medicament la un pacient care primeşte glipizide, acesta trebuie observat atent în legătură cu reacţiile hipoglicemice care pot apărea. Interacţiunea dintre miconazol sau fluconazol oral şi agenţi hipoglicemici orali poate duce la hipoglicemii severe. Nu se cunoaşte dacă această interacţiune apare şi în cazul administrării intravenoase, topice sau avginale. Sarcina şi lactaţia. Folosirea în timpul sarcinii. În studiile de reproducere făcute pe femele gestante de şobolani, glipizidul a fost toxic mediu pt. făt. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile făcute pe şobolani sau iepuri. Glipizid GITS va fi folosit în timpul sarcinii doar dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial asupra fătului. Hipoglicemii severe, prelungite (4-10 zile) au fost raportate la nou- născuţii ai căror mame au primit sulfonilureice în timpul naşterii.aceste raportări au fost mai frecvente când s-au folosit agenţi cu timpi de înjumătăţire prelungiţi. Dacă se foloseşte glipizid în timpul sarcinii, tratamentul trebuie întrerupt cu cel puţin o lună înainte de data probabilă a naşterii. Din cauză că informaţii recente indică faptul că nivelurile anormale ale glicemiei în timpul sarcinii sunt asociate cu o incidenţă crescută a anomaliilor congenitale mulţi expxrţi recomandă folosirea insulinei în timpul sarcinii pt. menţinerea în limite normale a valorilor glicemiei. Folosirea în timpul alăptării. Cu toate că nu se cunoaşte dacă glipizid este excretat în laptele matern, se cunoaşte că unele sulfoniluree sunt excretate în laptele matern. Datorită potenţialului de hipoglicemie a sugarului trebuie luată o decizie de întrerupere fie a alăptării, fie a medicamentului în funcţie de importanţa pt. mamă a tratamentului. Dacă se întrerupe tratamentul şi regimul alimentar nu este suficient pt. menţinerea în limite normale a valorilor glicemiei trebuie avut în vedere tratamentul cu insulină. Efectele glipizidului asupra abilităţii de conducere auto şi mânuirii utilajelor. Efectele glipizidului asupra abilitîţii de conducere auot şi mânuirii utilajelor nu au fost studiate, dar nu există date care să sugereze că glipizidul influenţează aceste abilităţi. Pacienţii trebuie să fie atenţi la simptomele de hipoglicemie în cazul conducerii auto sau folosirii utilajelor.
Reacţii adverse : Hipoglicemia poate fi severă, prelungită şi poate produce comă. A se vedea “Avertismente speciale şi precauţii speciale de folosire”; erupţii cutaneo-mucoase (prurit, urticarie, erupţii maculo-papuloase);tulburări gastrointestinale ( greaţă, diaree, disconfort epigastric). Ca şi în cazul altor sulfoniluree pot apărea: tulburări hepatice ( icter colestatic, hepatite toxice). Se întrerupe tratamentul în cazul apariţiei icterului colestatic. Reacţii hematologice: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică, anemie aplazică, pancitopenie; porfirie şi reacţii tip disulfiram au fost semnalate îb cazul sulfonilureelor. Cazuri de hiponatremie.anomalii ale testelor de laborator- creşteri tranzitorii uşoare şi moderate ale TGO, LDH, fosfataza alcalină, uree şi creatinină. Legătura cu administrarea de glipizide nu este clară.
Supradozare: Supradozajul sulfonilureelor, inclusiv glipizidul poate produce hipoglicemie. Hipoglicemia trebuie tratată intensiv în concordanţă cu standardele practicii medicale. Hipoglicemia uşoară fără pierderea cunoştinţei sau modificări neurologice trebuie tratată cu glucoza orală şi trebuie ajustate dozele de medicament antidiabetic şi/sau ritmul meselor. Se face monitorizarea pacientului până când medicul consideră că este în afara oricărui pericol. Hipoglicemiile severe (comă, convulsii sau alte afectări neurologice) apar rar, dar sunt considerate urgenţe medicale şi necesită spitalizarea imediată. Dacă se suspectează sau este diagnosticată coma hipoglicemică se administrează pacientului rapid i.v. soluţie concentrată (50%) de glucoză. Aceasta va fi urmată de o perfuzie de glucoză 10% pt. menţinerea valorilor glicemiei la aproximativ 100 mg/dL. Pacienţii vor fi monitorizaţi minimumj 48 de ore şi, în funcţie de evoluţie, medicul stabileşte necesitatea monitorizării în continuare. Clearanceul plasmatic de glipizide poate fi crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Dializă nu este eficace din cauză că glipizide este legat în mare proporţie de proteinel plasmatice.
Proprietăţi farmacodinamice : Glipizide scade glicemia prin stimularea insulinei din pancreas, efect care depinde de funcţionarea celulelor  din insulele pancreatice. Este foarte imporantă stimularea de către glipizid a secreţiei postprandiale de insulină. Răspunsul insulinotropic postprandial este crescut de administrarea de glipizid la pacienţii diabetici. Răspunsurile insulinei postprandiale şi a peptidului C rămân crescute cel puţin 6 luni după tratament. Scăderea Hb A1c şi a glicemiei a jeun au fost similare la pacienţii tineri şi vârstnici. Proprietăţi farmacocinetice. Începând cu 2-3 ore de la administrarea de Glucotrol XL, concentraţiile plasmatice de medicament care cresc treptat, atingând maximul la 6-12 ore după administrare. După administrarea unei doze unice de Glucotrol XL mai multe zile, concentraţiile plasmatice de glipizide se menţin pe tot intervalul de 24 ore cu mai puţine fluctuaţii ale concentraţiilor de vârf decât cele observate după administrarea de glipizid standard administrat de două ori pe zi. Media biodisponibilităţii la 21 de bărbaţi cu diabet zaharat insulinoindependent după administrarea de 20 mg Glucotrol XL comparativ cu Glibenese standard (10 mg de 2 ori pe zi) a fost 90%. Concentraţiile plasmatice de platou sunt atinse cel mai devreme în a 5-a zi de tratament. La pacienţii peste 65 de ani aceste concentraţii se ating cu 1-2 zile mai târziu. Nu au fost semnalate acumulări de medicament la pacienţi cu diabet zaharat insulino-independent în timpul tratamentului cronic cu glipizid GITS. Administrarea de gliăpizid GITS concomitent cu alimentele nu modifică farmacocinetica produsului. Într-un stadiu cu o doză unică, de evaluare a efectului alimentaţiei, administrarea de glipizid GITS imediat înaintea unui mic dejun bogat în lipide a determinat creştterea semnificativă cu 40% a mediei Cmax dar efectul pe auc (aria de sub curbă) nu a fost semnificativ. Reducerea marcată a timpului de retenţie gastrointestinală a glipizidului în perioade prelungite, poate influenşa profilul farmacocinetic al medicamentului şi potenţial poate produce scăderea concentraţiilor plasmatice. Nu au fost observate modificări ale răspunsului la glucoză la administrarea pre- sau postprandială. Într-un studiu făcut pe 26 de subiecţi cu diabet insulino-independent, farmacocinegetica produsului a fost lineară la regimurile de dozaj 5 până la 60 mg glipizid GITS în timp ce concentraţiile plasmatice de medicament au crescut proporţional cu doza. Într-un studiu cu doza unică făcut pe 24 de voluntari sănătoşi cu 4 tablete de 5 mg, 2de 10 mg şi una de 20 de mg de glipizide GITS acestea au fost bioechivalente.Glipizide se elimin[ ]n principal prin metabolizare hepatică: mai puţin de 10 % se elimină nemodificat în fecale şi urină : aproximativ 90% este excretată ca produs metabolizat prin urină (80%) şi fecale (10%). Glipizide este legat 98-99% de proteinele plasmatice, în principal de albumine. Într-un studiu încrucişat controlat placebo pe voluntari sănătoşui glipizid nu a avut efect antidiuretic, determinând chiar o uşoară creştere a clearace-ului apei.
Date preclinice de siguranţă: Studii de toxicitate acută nu au arătat sensibilitate specifică. Teste de toxicitate cronică făcute pe şobolani şi câini la doze de până la 8,0 mg/kg nu au evidenţiat efecte toxice. Un studiu de 20 luni făcut pe şobolanui şi un studiu de 18 luni făcut pe şoareci cu doze de până la 75 ori mai mari decât dozele umane nu au arătat nici un efect asupra carcinogenezei. Studii făcute pe şobolani de ambele sexe cu doze până la 75 ori mai mari decât dozele umane nu au arătat nici un efect asupra fertilităţii.
Particularităţi farmaceutice:Lista excipienţilor: Tabletele de Glucotrol XL conţin următorii ingredienţi inactivi: polietilen oxid, hidroxipropil metil celuloza, oxid feric, stearat de magneziu, acetat de celuloză, polietilen glicol, clorură de sodiu şi cerneală neagră.
Incompatibilităţi (majore): Nu sunt.
Condiţii de păstrare: Se păstrează la temperaturi sub 30C. A se feri de umezeală. Termen de expirare: 36 luni.
Natura şi conţinutul ambalajului : Tabletele de glipizid GITS sunt ambalate în sticle de polietilenă cu densitate mare.
Contraindicaţiile sulfamidelor :
-diabet juvenil
-diabet instabil
-diabet asociat cu hipertiroidie sau insuficienţă ovariană
-diabet cu denutriţie
-diabet cu acidoză
-diabet cu complicaţii infecţioase în cursul intervenţiei chirurgicale
-diabet cu insuficienţă renală sau hepatică
-în cursul sarcinii la o diabetică
-în caz de sindrom alergic

How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter !-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!