Caracteristici a sistemului internaţional până la 1648.

În viziunea majorităţii teoreticienilor RI, se poate vorbi despre existenţa unui sistem internaţional abia după Pacea de la Westfalia di 1648. Dar există şi un grup restrâns de teoreticieni care consideră că se poate vorbi despre o politică interstatală încă din vremea primelor organizări politice omeneşti alcătuite pe malurile Tigrului şi ale Eufratului. Unii autori, precum Robert Gilpin, susţine existenţa unui sistem internaţional chiar şi în vremea oraşelor-state antice greceşti sau a imperiilor din Evul Mediu. Gilpin susţine că sistemul internaţional a existat dintotdeauna, numai că a suferit schimbări în ceea ce priveşte natura actorilor din sistem. Astfel, oraşele-state antice au lăsat loc în Evul Mediu imperiilor multinaţionale ca actori dominanţi ai sistemului internaţional., iar acestea, la rândul lor, au făcut loc statelor-naţiuni chiar de la sf. Sec 15. Pînă în 1648 , principalele trăsături ale sistemului internaţional erau următoarele: dominaţia acelor actori care deţineau supremaţia asupra mărilor, asupra rutelor comerciale şi asupra punctelor de sprijin de interes strategic. O altă trăsătură este fragmentarea sistem internaţional într-un număr foarte mare de actori internaţionali, ceea ce a determinat o politică a acestora întemeiată pe cerinţele supravieţuirii prin acumulare de putere. Aceasta a însemnat căutarea unui avantaj faţă de celelalte state, menţinerea şi adâncirea lui în interes propriu. O altă caracteristică este legată de superioritate solidarităţii religioase asupra consideraţiilor de putere şi securitate.