Din categoria prerogativelor personale nepatrimoniale ale autorului face parte si dreptul la inviolabilitatea operei si la folosirea ei in conditii conforme cu natura operei respective.
Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit si dreptul la respectul si integritatea operei prin aceasta intelegandu-se prerogativa autorului de a face cunoscuta opera in forma hotarata de el si drept consecinta inadmisibila orcaror modificarii, suprimarii sau completarii fara acordul autorului.
  Potrivit art.10 lit.b din Legea nr.8/1996 autorul are dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari precum si oricarei atingeri aduse operei daca aceasta prejudiciaza onoarea sau reputatia sa.
Din economia textului reiese cu claritate protectia impotriva oricaror atingeri cat de mici aduse onoarei, reputatii sau altor interese ale autorului.
Prin consacrarea acestui drept majoritatea legislatiilor nationale, europene asigura protectia operei impotriva oricaror modificari care ar constitui atingeri la adresa onoarei, reputatiei sau a altor interese ale autorului ar putea duce la deformarea a ceeace a dorit creatorul prin transpunerea talentului, cunostintelor, opiniilor, sensibilitatii, perceperii sale in ceva anume materializat fie intr-un manuscris, scluptura, pictura, desen.

Conform unei relatari din presa actorul Dumitru Furdui aflat in Franta a incheiat un contract pentru cartea sa numita Ā« Teartu in comunism Ā» pe care nu a putut scoate de sub tipar. Urmarea decesului sau editura a publicat cartea dar a operat modificari in text, adaugiri care aduc daune atat persoanei autorului cat si cartii in sine prin denaturarea textului acestuia in aceasta privinta legea franceza si legea belgiana garanteaza autorului o protectie absoluta astfel se pune intrebarea,, cum a fost posibila aparitia respectivei situatii,,.
Dreptul la inviolabilitatea operei inseamna inadmisibilitatea oricarei modificari ale operei atat a celor care ar fi savarsite de cesionarii drepturilor de reproducere sau de difuzare in alt mod cat si in cazul utilizarilor numite libere sau a licentelor legale.
De pilda citirea unor opere straine nu este licita decat daca fragmentul din opera citata este reprodus fidel si intr-un context care sa nu-i denatureze sensul.
Cu privire la acest aspect in doctrina se sustine ca in cazul anumitor forme de utilizare a operei autorul care a consimtit la ele a acceptat implicit si modificarile care-i sunt legate organic de acel mod de folosire a operei precum este cazul adaptarilor. Intr-o asemenea situatie consimtind la adaptarea operei sale cum ar fi adaptarea unui roman pentru scena sau ecran, autorul a acceptat pe cale de consecinta si transformarile impuse de natura diferita a operei derivate de trecerea de la un gen la altul.
Este de subliniat ca insasi adaptarea este o opera de creatie care poarta amprenta personalitatii autorului sau ceeace conduce la ivirea anumitor dificultati.
Sub acest aspect literatura juridica si juristprudenta franceza dicteaza cazul adaptarii romanelor lui Pierre Bouleiz,, Le pour sur le reviere,,. Pentru elaborarea unui scenariu de film, motivul care a determinat procesul in acest caz la constituit faptul ca spre deosebire de roman filmul avea un final care nu apare in roman. Deci nu fusese in viziunea autorului un asemenea sfarsit fie el chiar si fericit.
Cat priveste operele comune este de necontestat acceptarea colaborarii la o opera comuna sau la realizarea unei opere colective implica acceptarea unei coordonarii a contributiilor individuale.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships