Cauzele războiului PARTEA 1

La 1 iulie 1870 se anunţă că prinţul Leopold din linia Hohenzollern-Sigmarigen a fost ales rege al Spaniei. A doua zi Europa a aflat despre protestul lui Napoleon, el era nemulţumit de faptul că dinastia Hohenzollern domnea şi în Prusia şi în Spania. Se punea astfel în pericol securitatea Franţei (izolată din Sud şi din Est). Pe lângă aceasta pe de o parte partidul militarist promova ideea declanşării unui război, pe de altă parte presa acuza diplomaţia franceză şi în special pe ambasadorul francez de la Berlin (Benedeti) de pasivitate şi lascitate în faţa lui Bismarck. Ca urmare la 6 iulie 1870 ducele Gramont (ministru de externe a Franţei) a rostit în corpul legislativ o cuvântare provocatoare la adresa Prusiei.

Cauzele războiului PARTEA 2-A

A urmat câteva greşeli diplomatice din partea Franţei. În loc să se ia legătură cu Bismarck, ambasadorul Franţei a plecat la Ems p/t o întâlnire cu Wilhelm I. Bismarck urmărea un război cu Franţa, iar impunerea lui Leopold la tronul Spaniei putea constitui un bun pretext, astfel Prusia ieşea ca se apăra de atacul Franţei, aceasta (apărare) ar mai însemna preîntâmpinarea unei intervenţii diplomatice sau militare a Rusiei împotriva Germaniei. După acea discuţie cu Wilhelm I, totuşi sa ajuns ca Leopold să renunţe la tronul Spaniei. Se părea că diplomaţia lui Bismarck suferise eşec, însă Napoleon a făcut o mare greşeală. Franţa î-şi crease impresia că Prusia a cedat tronul Spaniei p/t că nu e pregătită militar. Ministru de război Leboeuf declara că armata franceză e 100% gata p/t luptă iar ducele Gramont afirma că în caz de război Austria va lua o poziţie împotriva Prusiei. Atunci Napoleon III a hotărât să ceară şi mai mult de la Prusia. Astfel deja se cerea ca Wilhelm I să-şi ia un angajament că va interzice lui Leopold să mai accepte vre-o dată coroana Spaniei. Bismarck era nemulţumit de acest parcurs al relaţiilor franco-prusace şi după aceia Moltke la asigurat că armata prusacă e pregătită sa o distrugă pe cea franceză, el a trimis o telegramă „falsă” p/t a fi comunicată ziarelor. Ca urmare la 15 iulie guvernul francez a cerut corpului legislativ să aprobe credite de război. Propunerea sa votat. S-a aprobat şi declaraţia de război ce s-a produs oficial la 19 iulie 1870.

Inceputul războiului.

Operaţiunile militare s-au început din start nefavorabil p/t Franţa, aceasta se datora mişcării lente a trupelor franceze. Astfel armata prusacă a reuşit să câştige la 4 august la Wissembourg, la 6 august la Woerth. La fel planul de joncţiune a doua armate franceze a fost împiedicat de către germani, cei din urma au mai reuşit să câştige şi la 18 august blocând fortăreaţa Metz. La 2 septembrie, împaratul Franţei a capitulat cu întreaga armată a lui Mac-Mahon.

Cauzele victoriei Prusiei.

Victoria Prusiei s-a datorat în mare parte superiorităţii numerice. Altă cauză este că Prusia a reuşit să-şi concentreze trupele pe un singur front (francez, nu a trebuit să lupte şi împotriva Austro-Ungariei după cum credeau francezii). A treia cauză este eşecul francez p/t alianţa cu Italia şi Austro-Ungaria împotriva Prusiei. Rusia la fel a jucat un rol important în înfringera Franţei deoarece se angaja prin problema polonă să menţină neutralitatea Austro-Ungariei.

Continuarea războiului.

In Franţa la 4 septembrie a început o revoluţie în urma cărei a fost instaurată republica şi s-a format un guvern provizoriu. La 19 septembrie prusacii au încercuit Parisul, aici ei sau ciocnit de o puternică garnizoană. Situaţia prusacilor începuse să se agraveze. Bismarck se temea de o intervenţie străină, îndeosebi din partea Rusiei. Totuşi diplomaţia franceză nu a obţinut sprijin la Londra, Roma şi Viena. Petersburgul declara că va acorda ajutor p/t a începe tratative şi nimic mai mult. La 30 octombrie au început tratativele p/t pace. Thiers (reprezentantul guvernului apărării naţionale franceze) era dispus să primească condiţii grele p/t a salva privilegiile de clasă ale burgheziei însă sub presiunea societăţii, guvernul a respins aceste propuneri. La 27 octombrie a fost cedat Metzul, iar la 28 ianuarie 1871 s-a pus capăt rezidenţei franceze încheindu-se un armistiţiu.

Consecinţe

La 18 ianuarie a fost proclamat formarea Imperiului German, astfel producându-se unificarea Germaniei de sus. La 26 februarie 1871 la Versailles se semna tratatul de pace preliminar. Germania urma să primească Alsacia, Lorena răsăriteană şi 5 miliarde de franci. Trupele germane rămâneau pe un teritoriu din Estul Franţei până la achitarea contribuţiei.

Pacea de la Frankfurt

La 6 mai 1871 a început la Frankfurt pe Main negocierile între Favre şi Bismarck cu privire la încheierea tratatului definitiv. Aceste negocieri includeau şi problema înăbuşirii comunii (răscoalei) din Paris.

La 10 mai 1871 la Frankfurt sa încheiat o pace franco-germană. Aici sunt respectate prevederile tratatului preliminar de la Versailles. Franţa ceda Germaniei Alsacia şi o parte a Lorenei şi se angajau să achite contribuţia de 5 miliarde de franci. Conducătorii germani î-şi dădeau seama că războiul dat nu va pune capăt antagonismului secular dintre Germania şi Franţa. Convinşi că va exista un nou război franco-german nemţii căutau să folosească această victorie p/t a-şi asigura o graniţă cât mai favorabilă, din punct de vedere strategic. Bismarck declara că ar fi absurd să ei Alsacia şi Lorena dacă ai fi încrezut că va exista o pace franco-germană. Aceste regiuni ofereau Germaniei avantaje strategice. Atât timp cât francezii stăpâneau Alsacia ei dispuneau de o bază p/t a invada Sudul Germaniei unde existau puternice sentimente anti-prusace care reprezenta cel mai vulnerabil punct al Germaniei. Anexarea Alsaciei împingea Franţa dincolo de munţii Vosgi, astfel înafara graniţei de pe Rin mai existau un hotar montan greu de parcurs p/t armata franceză. Prin Lorena se deschidea o cale scurtă spre Paris. În urma tratativelor regiunea Lorenei, bogată în minereuri, rămânea Franţei. Germania primea totuşi o regiune bogată în minereuri de fier în schimbul unificării graniţei de la Belfort. În urma acestei păci se identifica o noua mare putere Europeană care reuşise în mai puţin de un deceniu să se impună în faţa Danemarcei, Austriei şi Franţei. După aceasta imperiul German reprezenta poate cel mai puternic stat european, totodată făcând-o pe Franţa să-şi piardă din puterea sa.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships