Cadastrul funciar de stat.

4.1. Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a terenurilor. (art.66 CF)
Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui, reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor măsuri legate de folosirea terenului. (art.65 CF)
Cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei publice locale conform unui sistem unic pentru întreaga republică.
Ţinerea cadastrului funciar se asigură prin efectuarea cercetării şi prospecţiunii topografice, aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură, prin înregistrarea deţinătorilor de teren, prin evidenţa şi aprecierea valorii terenului.
Documentele principale ce se elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie, planurile, registrele şi fişele cadastrale.
Indiferent de destinaţie şi tipul de proprietate, precum şi drepturile asupra lor, terenurile sînt supuse înregistrării de stat în registrul bunurilor imobile al oficiului cadastral teritorial în modul stabilit de Legea cadastrului bunurilor imobile. (art.6/1 CF)

Înregistrarea de stat a sectoarelor de teren şi a drepturilor asupra lor în registrul bunurilor imobile al oficiului cadastral teritorial include:
– înregistrarea dreptului asupra sectorului de teren ce nu are hotare clar delimitate;
– înregistrarea condiţionată a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren în cazul în care proprietarul acestuia nu dispune de documentul care ar confirma acest drept;
– înregistrarea condiţionată a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren în cazul în care proprietarul acestuia nu poate fi identificat;
– înregistrarea integrală a sectorului de teren şi a dreptului asupra lui.

Înregistrarea dreptului de proprietate asupra sectorului de teren ce nu are hotare clar delimitate se efectuează şi în cazul cînd sectorul de teren nu este delimitat în natură, nu este cartografiat sau hotarele acestuia nu au fost coordonate cu proprietarii terenurilor adiacente. În asemenea cazuri, fiecărui proprietar îi va fi înregistrat dreptul la cota de teren echivalent pînă la momentul delimitării hotarelor.
În cazul în care proprietarul sectorului de teren nu dispune de documentul care i-ar confirma dreptul de proprietate asupra acestuia, pînă vor fi întreprinse acţiuni de stabilire a dreptului de proprietate, acest drept este înregistrat condiţionat pe numele proprietarului sectorului de teren, cu efectuarea menţiunii respective în registrul bunurilor imobile. Pe durata termenului de înregistrare condiţionată, proprietarul sectorului de teren nu este în drept să efectueze tranzacţii cu acest teren.
În cazul în care în procesul înregistrării nu pot fi identificate nici drepturile de proprietate asupra sectorului de teren şi nici proprietarul acestuia, sectorul de teren este înregistrat condiţionat ca proprietate a unităţii administrativ-teritoriale în al cărei teritoriu este situat. Autoritatea administraţiei publice locale respectivă nu este în drept să încheie tranzacţii cu acest sector de teren pînă în momentul cînd, la cererea acesteia, instanţa judecătorească va examina cazul şi, prin hotărîre rămasă definitivă, va recunoaşte sectorul de teren drept bun fără stăpîn în conformitate cu prevederile Codului civil.
Dreptul de proprietate neînregistrat asupra sectorului de teren se va considera nul în relaţiile cu terţii, inclusiv cu statul, care nu ştiu de existenţa acestui drept.

4.2. Reglementarea regimului proprietăţii funciare constituie un sistem de măsuri juridice, economice şi tehnice, menite să rezolve problemele din domeniul relaţiilor funciare şi folosirii resurselor funciare.
Reglementarea regimului proprietăţii funciare se face în scopul organizării ştiinţifice a folosirii raţionale şi eficiente a terenurilor în toate ramurile economiei naţionale, creării de condiţii pentru îmbunătăţirea landşafturilor naturale şi antropogene pentru asigurarea stabilităţii lor şi pentru protecţia solului. (art.68 CF)
Reglementarea regimului proprietăţii funciare prevede:
 elaborarea schemelor republicane şi zonale, prognozelor şi programelor de ameliorare şi protecţie a solului, precum şi a schemelor reglementării regimului proprietăţii funciare;
 fundamentarea şi stabilirea hotarelor terenurilor cu regimuri speciale de ocrotire a naturii, de recreaţie şi de rezervaţie;
 determinarea şi stabilirea pe teren a hotarelor unităţii teritorial-administrative şi a intravilanului localităţilor;
 elaborarea proiectelor privind delimitarea unor noi terenuri pentru posesiune şi folosinţă, reglementarea celor existente, precum şi a terenurilor proprietarilor, lichidîndu-se incomodităţile din amplasarea lor;
 repartizarea terenurilor în natură, pregătirea titlurilor care dovedesc dreptul de proprietate, posesiune şi de beneficiere;
 efectuarea lucrărilor de evaluare şi evidenţă a terenurilor;
 elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare privind terenurile intragospodăreşti, terenurile deţinătorilor, argumentîndu-se măsurile de folosire eficientă a terenurilor conform destinaţiilor speciale, de sporire a fertilităţii solurilor şi de aplicare a tehnologiilor cruţătoare de natură;
 elaborarea proiectelor de lucru legate cu valorificarea, îmbunătăţirea şi protecţia terenurilor;
 elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a teritoriilor localităţilor;
 supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare;
 efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice, aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură.