În realitatea vieţii sociale oamenii intră în diferite raporturi, potrivit poziţiei pe care o deţin în cadrul organismului social şi potrivit intereselor proprii.În calitatea lor de cetăţeni ei trebuie să-şi desfăşoare aceste raporturi în conformitate cu normele de conduită socială în cadrul cărora normele juridice stabilite de organele abilitate ale statului ocupă un loc central, dreptul având un important rol normativ regulator al raporturilor sociale. Dacă în cadrul intern al unui stat situaţia se prezintă relativ simplu, statul ca putere unică având dreptul de a edicta normele de conduită ale cetătenilor săi, a căror aplicare se asigură la nevoie prin forţa de constrângere de care dispune, problema raporturilor dintre diferitele entităţi ale societăţii internaţionale se pune în termeni relativ diferiţi .În viaţa internaţională nu există un organ suprem, deasupra statelor, ca principale entităţi ale societăţii internaţionale, care să stabilească reguli obligatorii cărora statele şi cetăţenii acestora să li se supună. Raporturile dintre state, după cum spunea şi marele jurist şi diplomat român Nicolae Titulescu, sunt raporturi de coordonare, şi nu de subordonare.
Situaţia se explică prin existenţa, din punct de vedere juridic, a suveranităţii statelor, potrivit căreia acestea nu se supun în raporturile dintre ele unei autorităţi superioare.Statele stabilesc însă, în cadrul cooperării dintre ele, principii, norme şi structuri instituţionale în diferite domenii, ca expresie a solidarităţii şi intereselor lor comune.
Dezvoltarea politică, economică şi socială a societăţii umane, constituirea de state centralizate au pus încă în antichitate problema existenţei unor reguli care să guverneze relaţiile dintre state, să stabilească bazele relaţiilor dintre ele şi limitele în care acestea pot acţiona.
Asemenea reguli au apărut de-a lungul istoriei în procesul de coexistenţă dintre diferite state şi s-au dezvoltat concomitent cu evoluţia generală a societăţii, care a determinat o tot mai mare complexitate a relaţiilor dintre state, nevoia unor contacte tot mai frecvente între acestea, probleme tot mai complicate de rezolvat.
Astfel se face că, spre deosebire de dreptul intern, care reglementează relaţiile sociale în cadrul statelor, obiectul dreptului internaţional îl formează în principal relaţiile dintre state, care reprezintă domeniul cel mai cuprinzător al relaţiilor internaţionale.
Inspirându-se în general din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au ca obiect instituirea ori sancţionarea unui sistem de raporturi corespunzătoare nevoilor sociale la un moment dat, dreptul internaţional public răspunde nevoii de a reglementa relaţiile dintre state şi de a satisface nevoile comune ale membrilor societăţii internaţionale.Dar cum orice drept reprezintă o reflectare a societăţii care i-a dat naştere, tot astfel şi dreptul internaţional public constituie acel ansamblu de norme juridice care guvernează funcţionarea societăţii internaţionale.
Nu toate relaţiile internaţionale formează,însă, obiectul de reglementare al dreptului internaţionale public. Pot exista, astfel, relaţii politice care să nu fi dobândit un caracter juridic, negăsindu-şi încă o expresie în norme de drept internaţional elaborate din acordul dintre state, după cum statele pot să participe la relaţii internaţionale cu caracter juridic nu în calitate de purtătoare ale puterii de stat, ci ca subiecte de drept civil (în contracte, de exemplu, pe care să le încheie cu persoane fizice în deplină egalitate, cu drepturi şi obligaţii corelative).
Se poate face astfel o distincţie între:
-relaţiile internaţionale, care pot avea caracter politic, juridic, economic, cultural, sportiv etc.;
-relaţiile juridice internaţionale, prin care părţile stabilesc obligaţii şi drepturi reciproce, care pot fi de drept internaţional sau de drept intern ( de exemplu, un tratat economic cuprinde norme de drept internaţional public, dar unele acorduri, aranjamente concrete sau contracte se încheie pe baza unor reguli de drept intern);
-relaţiile de drept internaţional, în care statele apar ca purtătoare ale suveranităţii;
În consecinţă, pentru a fi guvernate de normele dreptului internaţional relaţiile dintre state trebuie să fie, în ce priveşte conţinutul lor, relaţii în care acestea să fie purtătoare ale suveranităţii lor.
Alături de relaţiile dintre state, dreptul internaţional mai are drept obiect şi relaţiile care se crează între state şi alte subiecte de drept international (organizaţiile internaţionale, de exemplu, sau relaţiile dintre acestea din urmă).
Dreptul internaţional public contemporan având un caracter universal, obiectul său îl constituie relaţiile dintre toate statele lumii, indiferent de mărimea sau puterea lor ori de regiunea de pe glob în care sunt situate.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
