Aristotel

Cel mai mare filozof al antichitãtii , Aristotel, s-a nãscut la Stagyra, o micutã colonie greceascã din inima Traciei. El apartinea unei familii burgheze. Tatãl sãu fusese medicul de casã al bunicului lui Alexandru Macedon. De aceea fusese initiat în studii de medicinã si de anatomie. Dar cunoscându-l pe Platon vocatia si-a schimbat drumul fãrã însã sã-si schimbe si temperamentul. A fost timp de 20 de ani discipolul lui Platon studiind la Academia acestuia. Când Platon a murit el a plecat la curtea unui mic tiran din Asia Micã unde s-a cãsãtorit cu fiica acestuia, Pitia. Când persii au cotropit tara Aristotel s-a refugiat în Lesbos, unde Pitia a murit dupã ce a nãscut o fetitã. Desi s-a recãsãtorit pierderea Pitiei l-a chinuit toatã viaþa si a cerut sã fie înmormântat alãturi de ea. Filip , tatãl lui Alexandru Macedon, cunoscându-l pe Aristotel l-a chemat la curte pentru a-i încredinþa educaþia fiului sãu. Aristotel a considerat aceasta o mare cinste iar elevul sãu a avut un mare cult pentru profesorul sãu. Filip, drept preþuire pentru munca sa la fãcut guvernator al Stagyrei. Dupã moartea lui Alexandru Macedon însã a fost acuazat de „impietate“, obiºnuita scuzã la care se recursese ºi contra lui Socrate. Din cãrþile sale au fost scoase fraze rupte din context pe baza cãrora a fost acuzat. Aristotel a înþels cã era inutil sã se apere ºi a plecta în Calcida , unde locuiau rudele din partea mamei. Nu a fost extrãdat dar dupã acest incident diplomatic Aristotel a murit pe neaºteptate fãrã a se ºti dacã datoritã vreunei boli sau ca ºi Socrate datoritã otravei (cucutei). Despre viaþa lui personalã se ºtiu prea puþine lucruri. Nici nu a avut probabil una în afara ºcolii. Era o fire austerã ºi ursuzã. Dra opera sa filozoficã ºi ºtiinºificã rãmâne pentru totdeauna. Sã dicutãm puþin despre aceasta. Dupã ce ºi-a terminat misiunea la curtea lui Filip, filozoful s-a întors la Atena ºi a întemeiat acolo , la concurenþã cu Academia infiinþatã de Platon , faimosul Liceu sau Scoala Paripateticã (adicã scoala la plimbare) datoritã predãrii nu la catedrã ci în timpul plimbãrilor care se fãceau de-a lungul porticurilor -paripatoi- care înconjurau liceul. Liceul spre deosebire de academie , care era în întregime aristrocarticã, îºi recruta elevii din pãtura de mijloc. În plus el cuprindea ºi fondul ºi metoda de predare. Aristotel a pus accentul pe ºtiinþã ºi cu aceste exigenþe ale studiului ºi-a modelat criteriile. Cu un simþ exact al diviziunii muncii ºi-a împãrþit elevii încredinþând fiecãrei grupe sarcini precise de lucru: catalogarea organelor ºi obiceiurilor anumitor animale, caracteristicile ºi rãspândirea planatelor, alcãtuirea unei istorii a gândiri ºtiinþifice. Moºtenise de la tatãl sãu ºi din studiile de anatomie gusrtul noþiunii exacte a amãnuntului concret. Gândirea lui nu opera cu lirisme iluminate ºi previziuni poetice ca la Platon ci pe inducþii bazate pe fapte experimentale. El a ajuns la problemele filozofice ale sufletului trecând prin cele anatomice ale trupului. Lucrarea sa Organon, este un document de pedanterie. El a fost întemeietorul logicii formale ca ºtiinþã. A conceput formele logiciii ca fiind în acelaºi timp ºi forme ale existenþei iar logica drept ºtiinþã a adevãrului , drept „organon“ (instrumnet de cunoaºtere a realitãþii obiective). A descoperit silogismul ºi a elaborat teoria lui amãnunþitã, evidenþiind mecanismul deducþiei logice în general. La baza logicii lui stau legile noncontradicþiei care au fost formulate prima oarã de el împotriva sofisticii antice. De asemenea ideile lui în domeniul ºtiinþelor naturii reprezintã un moment de seamã în ºtiinþa lumii antice. La fel a expus pentru prima oarã într-un mod sistematic ºi unitar problemele eticii, subliniind legãtura strânsã dintre moralã ºi viaþa socialã. A abordat ºi studiul problemelor economice, fãcând pentru prima oarã distincþia dintre valoarea de întrebuinþare ºi valoare de schimb. A combãtut idealismul platonic arâtând cã arta este o „imitaþie“, adicã o reproducere a realitãþii dar nu simplã ci o redare creatoare a posibilului ºi a generalului, subliniind valoarea cognitivã a artei ºi rolul ei educativ. Dintre operele lui aminitim: lucrãrile de logicã grupate sub titlul Organon, Metafizica, Fizica, Despre suflet, Politica, Poezia, Etica nicomahicã, Istoria animalelor, Meteorologia. Departe de a epuiza subiectul consideraþiile se opresc aici ºi deºi opera acestui mare gânditor cuprinde ºi erori ea continuã sã râmânã cea mai mãreaþã ºi mai bogatã structurã a minþii omeneºti. Gândirea aristotelicã a dãinuit ºi va dãinui peste timp.