Contribuţiile interne se formează din resursele care se degajă din propria activitate pe care o desfăşoară firma. Astfel, se înregistrează un proces de autofinanţare cu importanţă deosebită asupra structurii financiare şi a capitalului de a atrage fonduri pentru firma respectivă.
Pentru desfăşurarea activităţii firma face o serie de cheltuieli, obţinând concomitent nişte încasări din vânzarea produselor executate, precum şi din venituri financiare (dobânzi, titluri de participare, venituri din lichidarea unor active, etc.). Cheltuielile se referă la sarcinile curente ale exploatării (materii prime, salarii, impozite, etc.) precum şi cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale.
Diferenţa dintre încasări şi cheltuieli (fără amortizare) va căpăta destinaţii diferite (impozitul pe profit, dividende, participarea salariaţilor la profit). Partea rămasă se va aloca societăţii, mai exact se formează fondul de amortizare a provizioanelor şi rezervele. Sursele cuvenite întreprinderii şi păstrate de către aceasta, formează autofinanţarea totală (globală sau brută) care e alcătuită din autofinanţarea de menţinere şi netă.
a)Autofinanţarea de menţinere se referă la acele sume puse în aşteptare urmând ca din ele să fie efectuate în viitor cheltuieli prin care se va păstra nivelul atins al patrimoniului net. Între sursele de constituire a autofinanţării de menţinere, ponderea principală o deţin amortizările normale care corespund pierderii reale de evaluare a imobilizărilor, alături de amortizările cu caracter special şi de provizioane, în special cele constituite pentru acoperirea creşterilor de preţuri.
b)Autofinanţarea netă este constituită ca parte a autofinanţării brute care depăşeşte necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate şi uzate integral şi care au ca efect o creştere a patrimoniului şi o creştere a avuţiei acţionarilor. Autofinanţarea netă se constituie în principal din profitul constituit pentru rezerve, adică din acele beneficii care rămân după deducerea impozitului, a dividendelor, a stimulentelor salariale.
O altă sursă a acestei autofinanţări este şi partea din fondul de amortizare care depăşeşte deprecierea reală a capitalurilor imobilizate.
Alături de noţiunea de autofinanţare se mai utilizează şi noţiunea de CASH–FLOW care este foarte apropiată de prima,cu diferenţa că autofinanţarea brută nu cuprinde profitul distribuit acţionarilor şi eventual salariaţilor sub formă de participare la profit.
Astfel CASH-FLOW-ul reprezintă o autofinanţare brută înainte de repartizarea profitului pe destinaţiile menţionate.
Autofinanţarea prezintă pentru firma aflată într-o economie de piaţă o serie de avantaje : mijloc sigur de finanţare, liberă acţiune a firmei (independenţa acesteia).
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
