Atunci cind Imperiul Otoman nu a reusit sa inabuse rascoala din Bosnia si Hertegovina, membrii Aliantei celor 3 imparati s-au consultat intre ei. In decembrie 1875 cele 3 Puteri au emis o propunere de reforma, asa numita Nota Andrassy, ca baza a rezolvarii situatiei. Termenii acesteia au fost acceptati de catre Poatra, dar respinsi de insurgenti. In acest timp, o data cu izbucnirea revoltei bulgare criza din Imperiul Otoman se intensificase. Date fiind continuarea revoltei si intensificarea amestecului Marilor Puteri, guvernele din Muntenegru si Serbia au fost supuse unor mari presiuni cerinduli-se sa profite de ocazie. Desi Rusia incerca oficial sa impiedice Serbia si Muntenegru sa declanseze vreo actiune, cercurile panslaviste, care se implicasera activ in problema, sustineau adoptarea unei atitudini opuse. In zona au inceput sa curga banii si sa soseasca voluntari. Presiunea opiniei publice din Serbia, la care se adauaga entuziasmul panslavist erau prea puternice astfel la 30 iunie 1876 Serbia si Muntenegru au declarat razboi Turciei, ca raspuns la ostilitatile intreprinse de otomani impotriva celor doua tari.. Partile beligerante sperau in declansarea unei alte rascoale in Bulgaria si sa primeasca ajutor din parte insurgentilor din Bosnia si Hertegovina. Cu toate acestea, s-a demonstrat curind ca aprecierea lui Milan referitor la lipsa de pregatire a fortelor lui era corecta. Armata muntenegreana a repurtat unele succese destul de mari, dar in Serbia era un veritabil dezastru. In schimba armata otomana, intarita de reforme si mai bine echipata, a reusit sa cistige mai multe lupte. In octombrie, cind calea spre Belgrad era deja libera, guvernul rus a intervenit, fortind Poarta sa incheie un armistitiu la inceputul lui noiembrie. In momentul in care a devenit evident ca cele doua state balcanice vor fi invinse si cind a devenit cunoscuta extinderea masacrelor din Bulgaria, in Marea Britanie si in Rusia s-a produs o puternica reactie a opiniei publice impotriva Imperiului Otoman, care urma sa influenteze atitudinea ambelor guverne. intr-un efort de a ajunge la o rezolvare, reprezentantii tuturor marilor puteri s-aun intrunit in decembrie 1876 la Constantinopol. Aici, ei au facut propuneri pe care le-au prezentat portii. Propunerile europene au fost respinse, iar lucrarile conferintei suspendate. Cu tot acest esec, alte eforturi de inlaturare a crizei pe cale diplomatica au continuat sa fie depuse din ianuarie pina in aprilie 1877. Marile Puteri ale Europei, Rusia, Austro-Ungaria si Germania nu puteau ramane indiferente la ceea ce se intampla in zona “butoiului cu pulbere” din aceasta parte a continentului si au elaborat un document intitulat “Memorandumul de la Berlin” prin al carui mesaj urmareau sa determine Poarta otomana sa sisteze actiunile armate impotriva Serbiei si Muntenegrului. Totodata se mai dorea ca Turcia sa adopte acest Memorandum si sa-si mai diminueze “autoritatea” asupra popoarelor slave din perimetrul Balcanilor.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships