Înainte de a se decide folosirea contractelor futures sau a opţiunilor este bine să fie cunoscute modalităţile de deschidere a unui cont şi de execuţie a tranzacţiilor. Oricine doreşte să tranzacţioneze pe piaţa futures trebuie să-şi deschidă un cont la o agenţie de brokeraj, membră a BMFMS. Când se solicită agenţiei să execute un ordin ea trebuie să ia legătura cu decker-ul care se află în bursă. De acolo ordinul este trimis în ring pentru a fi executat de broker. Ulterior se va comunica confirmarea tranzacţiei. În funcţie de tipul ordinului şi de condiţiile pieţei cash, acest întreg circuit al ordinului poate fi realizat doar în câteva secunde. Este obligatoriu ca, în momentul în care este contactată agenţia de brokeraj, clientul să stabilească de comun acord cu agenţia nivelul comisioanelor pe care le datorează pentru serviciile prestate. Există trei tipuri fundamentale de ordine: ordine de cumpărare, de vânzare şi ordine spread. Ele sunt transmise firmei de brokeraj din ringul bursei, prin fax sau electronic. După ce ordinul a fost notat, este dat unui runner, este preluat apoi de către brokerul din ring al agenţiei (din ringul corespunzător), pentru a fi executat. Dacă ordinul este executat, atunci runnerul aduce ordinul înapoi la biroul agenţiei, de unde se va face confirmarea telefonică a îndeplinirii lui către client.
Ordinul de tranzacţie cuprinde instrucţiuni date de către investitor agentului sau agenţiei de brokeraj la care a deschis cont, cu privire la condiţiile în care doreşte să se execute vânzarea sau cumpărarea titlurilor financiare specificate, în contul şi pe răspunderea sa.
Există o multitudine de tipuri de ordine de tranzacţie transmise de către investitori agenţiilor. Fie că tranzacţia este executată la o bursă de mărfuri, fie la o bursă de valori sau în reţeaua naţională de comercializare a activelor financiare, ordinele au acelaşi conţinut.
Ordinele de tranzacţionare se diversifică în funcţie de durata de valabilitate a ordinului, de condiţiile de preţ şi de cantitatea de titluri financiare şi mărfuri tranzacţionate.
A. Luând drept criteriu intervalul de timp în care un ordin îşi păstrează valabilitatea, avem:
– ordin de tranzacţionare la zi – care trebuie executat numai în cursul zilei în care a fost lansat. La încheierea zilei de tranzacţionare, ordinul neexecutat se anulează automat. În absenţa unei menţiuni exprese, toate ordinele sunt considerate ordinele de tranzacţionare la zi;
– ordin de tranzacţionare cu valabilitate prestabilită de investitor- valabilitatea maximă a unui ordin este de până la 6 luni, investitorul având dreptul de a anula oricând înaintea executării lui. Expresia specifică acestor ordine este „valabil până la…”, urmată de data când ia sfârşit perioada de valabilitate a ordinului.
B. Luând drept criteriu de ordonare cantitatea, avem următoarele categorii de ordine:
– ordin a cărui execuţie este acceptată numai integral de către client. Toate ordinele de tranzacţionare trebuie executate integral, în absenţa unei instrucţiuni contrare date de către client;
– ordin a cărui execuţie este acceptată chiar şi parţial de client, admite o tranzacţie imediată, parţială, dacă nu se poate efectua în totalitate
Dat fiind caracterul foarte divers al operaţiunilor, este evident că ordinele de tranzacţionare au numeroase variante sau maniere de execuţie exprimate astfel:
– totul sau nimic – all or none – cere tranzacţionarea unui pachet de titluri financiare în totalitate sau de loc;
– dintr-o dată sau de loc – fill or kill – necesită executarea imediată într-o singură etapă a tranzacţiei, la preţul stabilit, în caz contrar ordinul se anulează;
– imediat sau anulează – immediate or cancel – cere brokerului să execute tranzacţia imediat, total sau parţial, partea rămasă neexecutată a ordinului se anulează;
– ordinul la deschidere – at the opening – cere brokerului efectuarea tranzacţiei la preţul aplicabil deschiderii bursei. Se anulează automat dacă nu se execută la momentul indicat;
– ordinul la închidere – at the close – cere brokerului efectuarea unei tranzacţii în ultimele 30 de secunde ale şedinţei de tranzacţionare. De obicei nu este garantată executarea unui astfel de ordin de tranzacţionare.
C. Având drept criteriu de clasificare preţul de tranzacţie, avem două mari categorii de ordine:
– ordine la preţul pieţei;
– ordine la un preţ prestabilit.
Ordinul la piaţă: Acesta este cel mai folosit tip de ordin. Dacă se dă un ordin la piaţă trebuie doar stabilit numărul de contracte care se vând sau se cumpără şi luna în care contractul expiră. Nu este nevoie să se specifice preţul deoarece obiectivul principal este să se execute ordinul cât mai curând la cel mai bun preţ posibil
Ordinul limită. Specifică preţul limită la care ordinul trebuie să se execute. Ordinul trebuie executat la preţul specificat sau la unul mai bun. Avantajul unui asemenea ordin este că se cunoaşte cel mai nefavorabil preţ la care se poate executa ordinul (preţul limită), dezavantajul fiind nesiguranţa dacă ordinul va fi executat.
Ordinul stop. El nu poate fi executat până când piaţa nu atinge preţul specificat, moment din care devine ordin la piaţă. Scopul lui este acela de a limita pierderea la posibilităţile de acoperire ale operatorului. Se mai foloseşte şi pentru conservarea profitului potenţial. În această situaţie, clientul lansează un ordin stop de vânzare peste preţul la care a fost executată cumpărarea sau un ordin stop de cumpărare sub preţul la care a fost executată vânzarea.
Ordinul stop-limită. Este acel ordin de tranzacţionare stop care, la declanşare devine ordin limită, în loc de ordin la piaţă. Declanşându-se la valoarea stop, acesta se va executa numai dacă va îndeplini condiţiile impuse de ordinul limită.
Ordinele completate de clienţi cu toate datele pot fi executate numai după ce aceştia şi-au onorat obligaţiile faţă de agenţia de brokeraj.
Fiecare agenţie de brokeraj are dreptul de a stabili care ordine sunt acceptate
Este foarte important ca agenţia de brokeraj şi brokerul ei din ring să înţeleagă corect tipul ordinului primit deoarece greşelile pot fi uneori extrem de costisitoare.