Participarea României la operaţiunile şi misiunile Alianţei Nord-Atlantice

  Pornind de la premisa că, într-un mediu global  interdependent, securitatea naţională a României este direct  afectată  de menţinerea unor focare de tensiune şi instabilitate, generând o gamă diversă de riscuri neconvenţionale ( de la terorism la crimă organizată, trafic ilegal, proliferarea a armelor de distrugere de masă). Armata s-a dovedit a fi unul

dintre cei mai activi vectori de apropiere a României de structurile de securitate europene şi euro-atlantice, s-a afirmat pentru prima dată diplomaţia militară eficientă prin pragmatismul ei.  Conştientă  de aparteneţa sa la cultura europeană, împărtăşind  valorile euroatlantice şi principiile democraţiei occidentale, România ca membră NATO şi UE îşi promovează şi îşi protejează interesele naţionale prin realizarea obiectivelor de securitate în strânsă concordanţă cu obligaţiile şi responsabilităţile asumate în cadrul acestora. Ministerul Apărării Naţionale s-a implicat activ în toate iniţiativele majore  politico-militare de cooperare şi colaborare în regiunea balcanică şi sud-estul Europei angajându-se fie cu  trupe stand-by ( SEEBRIG, BLACKSEEFOR)  sau cu asigurarea mecanismelor politico-militare ( SEDM, SECI). Implicarea României în Afganistan trebuie înţeleasă  în primul rând ca un demers  de reducere  a unor potenţiale ameninţări la adresa securităţi proprii. În 2001 a avut loc o deschidere majoră românească spre Alianţa Nord Atlantică şi mai ales spre

Statele Unite.  Oferta militară românească de participare la ISAF-I a avut următoarea bază legală: la 21 decembrie 2001, prin Hotărârea nr. 38 Parlamentul României a aprobat participarea României cu personal şi tehnică din Ministerul Apărării Naţionale la Forţa Internaţională pentru Asistenţă şi Securitate din Afganistan. Trimiterea în teatrul de război din Afganistan în misiunea ISAF, mai întîi un pluton de poliţiei militară, a unei grupe de ofiţeri de stat major şi a unei aeronave C-130 Hercules.       Operaţia cu denumirea  de ,, Enduring Freedom”  (,,Enduring Freedom” este o operaţie de tip coaliţie, condusă  de SUA, care se circumscrie războiului global împotriva terorismului) a fost declanşată la 7 octombrie 2001, prin puternice raiduri aeriene şi incursiuni ale forţelor speciale. A continuat cu ofensiva forţelor terestre ale coaliţiei şi trupelor afgane antitalibane, care a contribuit la căderea capitalei Kabul, la 5 decembrie fiind instituit  un guvern afgan interimar.         După aprobarea din 30 aprilie 2002 a Parlamentului României  privind participarea  cu trupe combatante în Afganistan, Comandamentrul

Central American de la Tampa din Florida, a comunicat  autorităţilor române decizia Comitetului Întrunital Şefilor Statelor Majore al Departamentului Apărării al SUA de aprobare a contribuţiei româneşti a unui batalion de 405 de infanterişti din cadrul Batalionului 26 Ifanterie,, Neagoe Basarab”  din Craiova a reprezentat prima participare directă  a unei unităţi a Armatei Române la o misiune reală de luptă în afara teritoriului naţional după  cel de-al doilea război mondial.. Decizia politică de angajare militară românească, alături de forţele Statelor Unite, pe frontul antiterorist din Afganistan în primăvara anului 2002, a constiuit o motivaţie majoră pentru susţinerea candidaturii României în vederea integrării în structurile NATO.

Războiul din Irak a provocat, înainte chiar de a începe o gravă pierdere a solidarităţi democraţiilor occidentale şi a întregii comunităţi internaţionale care după tragedia de la 11 septembrie 2001 părea unită – cu mici excepţii la lupta împotriva terorismului.  În iulie 2003 a început angajarea militarilor români în operaţiunea ,, Iraqi Freedom” prin dislocarea unui batalion de infanterie  urmat de unităţi de geniu, poliţie militară. Implicarea militară românească în cadrul operaţiei Iraqi Freedom din vara anului 2003 a reprezentat continuarea politicii de alianţă şi solidaritate a României cu Statele Unite, începută în anul 2002 în cadrul războiului antiterorist. Terorismul a devenit un pericol la nivel mondial, terorismul  pândeşte de oriunde.  La sfârşitul anului 1999 înzestrarea armatei  române cu tehnică şi echipamente militare moderne cunoscuse unele realizări timide, fiind în mare măsură afectată de măsurile de austeritate bugetară. În anul 2002 în cadrul 

Direcţiei Operaţii din Statul Major General a fost elaborată concepţia forţelor speciale. În anul 2003 a fost înfiinţat un Batalion de Forţe speciale, structurat după modelul american, pe componente

Alfa-echipa de doisprezece luptători, Bravo-compania şi respectiv Charlie – batalionul.     Continuarea procesului de reformă a societăţii româneşti, consolidarea economiei de piaţă, întărirea instituţiilor  democratice concomitent cu asigurarea siguranţei şi bunăstării cetăţenilor reprezintă repere definitorii ale procesului de integrare deplină în structurile politice, economice şi de securitate euroatlantice. La 19-20 octombrie 2003 a fost organizat un referendum naţional pentru revizuirea Constituţiei adoptate în 1991.  Modificările aduse au vizat în principal crearea cadrului legislativ necesar integrării României în NATO şi Uniunea Europeană. Din punct de vedere al apărării Naţionale, Constituţia  revizuită în 2003 a deschis calea trecerii la o armată profesionistă prin eliminarea prevederilor referitoare la stagiul militar obligatoriu, precum şi aplicarea obligaţiilor şi măsurilor corespunzătoare apropiatului statut de ţară membră.  Ca membră NATO, România şi-a propus să contribuie la reconceptualizarea flancului sudic, care să definească parametri unei angajări substanţiale în spaţiul sud-est european cu prelungire spre zona Mării Negre şi a Caucazului.