Analiza comportamentului conflictual conform modelului R. H. Kilmann, K.W. Thomas

Fiecare persoana are abordarea şi stilul său propriu atunci când este vorba de rezolvarea unor conflicte . conform clasificării făcute de Thomas –Kilman aceste abordări pot fi grupate in cinci categorii distincte după cum urmează: 1 Colaborarea. Abordarea conflictului prin prisma colaborării are în vederea rezolvarea acestuia prin menţinerea relaţiilor interpersonale între părţi şi asigurarea faptului că ambele părţi îşi vor realiza scopurile personale. Această atitudine de abordare a conflictului este una în care indivizii nu acţionează numai în interes personal, ci şi în interesul părţii opuse. Recunoscând existenţa unui conflict, colaboratorul utilizează metode corespunzătoare de reglementare pentru a rezolva situaţia. Aceasta este abordarea în spiritul colaborării care solicită ambele părţi să adopte o poziţie WIN-WIN: şi necesită timp, creativitate, energie. 2. Compromis. Această abordare presupune admiterea faptului că o soluţie tip WIN-WIN nu este posibilă. În acest caz negociatorul adoptă o poziţie care implica un câștig redus şi o pierdere limitata atât din punct de vedere al relaţiilor interpersonale , cit si al obiectivelor dintre cele doua părţi. Convingerea si manipularea domina acest stil. Obiectivul este găsirea unei soluții reciproc avantajoase care sa satisfacă parțial ambele parți. Postura de compromis se traduce prin faptul ca ambele părţi adopta o poziție mini-vin –mini-lose. 3. Conciliere. Abordarea conflictelor din acest punct de vedere implica menținerea relațiilor interpersonale cu orice scop fara tine cont prea mult de obiectivele personale ale părţilor implicate. Renunţarea, mulțumirea si evitarea conflictului sunt privite ca modalitaţi de protejare a relației dintre părți. Aceasta reprezintă o poziție lose-win , in care poziția negociatorului visa vis de rezolvarea conflictului este de tip pierdere permițând celelalte părți sa invigă. 4. Autoritate. Abordarea conflictului din acest punct de vedere necesare pentru obținerea asigurării ca obiectivele personale sunt atinse indiferent de costul afectării relațiilor dintre părți. Conflictul este privit ca o afirmație câștigătoare sau necâștigătoare, câstigul fiind oarecum echivalent cu statutul si competenta. Aceasta este o abordarea orientata spre putere in care se folosește orice tip de putere ce pare potrivita pentru a apăra o poziție considerata corecta sau pur si simplu câstigatoare cu orice preț. 5. Evitarea. Aceasta abordare privește conflictul ca pe o situație care trebuie evitata cu orice preț. Obiectivele personale nu sunt realizate si nici relațiile interpersonale nu sunt menținute . acest stil poate lua forma îndepărtării diplomatice a unui subiect, aninarea unui subiect, sau retragerea dintr-o situație amenințătoare.