Către începutul sec XVII în Anglia continuau să domine relaţiile feudale. Tot pământul era considerat proprietatea împăratului, iar nobilimea era datoare să achite pt folosirea pământului o anumită sumă de bani în caz de transmitere prin moştenire sau vânzare a pământului impărătesc, nefiind proprietari absoluţi. Toate orânduielile feudale stagnau tot mai mult dezv relaţiilor capitaliste, a industriei, comerţului şi agriculturii. Mai mult, regii majorau impozitele şi birurile, fiind susţiniţi de vechea nobilime şi biserica engleză, incercau sa desfiinţeze Parlamentul şi să abuzeze de o putere nelimitată, adică să instaureze regimul monarhiei absolute. Din aceste considerente, prima jum. a sec XVII Anglia se caracterizează printr-o luptă aprigă între 2 instituţii: monarhie şi parlament. Una dintre ele fiind în opoziţie cu alta. Parlamentul însă nu lupta contra monarhiei ci contra tendinţelor acestei instituţii de a instaura absolutismul. În martie 1628 parlamentul întreprinde o mică ofensivă contra monarhiei. El a elaborat şi adoptat un act ”Petiţia drepturilor” ce conţinea în 1 rînd fixarea bazelor legale ale prerogativelor parlamentului şi limitele în care putea să acţioneze în mod legal monarhia. Prin acest act Parlamentul condamna asemenea acţiuni ale monarhiei care în viziunea Parlamentului erau nelegitime ca: arestarea, confiscarea averilor particulare. Insa regele Carol I Stuar fiind nemulţumit de hotaărîrea P îl dizolvă la 10 martie 1629 urmînd guvernarea fără P, situaţie ce a durat timp de 11 ani şi constituid perioada de apogeu a tendinţelor absolutiste ale Angliei. In anii 30 ai sec XVII s-a finalizat apropierea revoluţiei burgheze engleze, care avea drept scop lichidarea absolutismului şi a altor oranduieli feudale. Cauza principală a rev engleze din sec XVII a rezidat in faptul că fără lichidarea forţată a puterii regale nelimitae şi a celor mai insuportabile practici feudale a devenit imposibilă dezvoltarea ulteripară a relaţiilor capitaliste. În feb. 1639 a izbucnit răzb. din Scotia care nu a dorit să se supună tendinţelor absolutiste ale lui Carol I Stuart. Armata engleză prost echipată şi instruită a suferit infrangere contra Scotiei şi regele englez a ajuns la nişte concesii ca la 13 aprilie 1640 să permită convocarea P dar care a durat 3 sapt., fiind denumit Parlamentul cel scurt. Au urmat iarăşi voturile şi regele dă acordul de a convoca alt P intrînd în istorie ca Parlamentul cel lung, care la 13 noiemb 1640 a avut prima manifestare, De la început P a cerut regelui să înlăture de pe scena pol. pe Strafford şi Lod. La 8 iulie 1641 Parlamentul a înlăturat bazele juridice ale absolutismuli. Camera înstelată cea a monarhuli, o instituţie care activa pe timpul lipsei P si a 2 instituţie – Curtea Înaltei Comesiuni, cea a episcopatului. P. a mai elaborat încă o lege care să confirme dreptul P de a adopta impozitele şi dările. In 1641 s-a produs o puternică răscoală a catolicilor în Irlanda fiind nemulţumiti de incercările englezilor de ai domina. După acest eveniment în noiemb. 1641 P a adoptat un act “Mustrarea cea mare” fiind un act extrem de voluminous, 204 articole, unii cred că poate fi comparat cu o constituţie (deci sunt fixate drepturile si obligatiunile fiacarui cetatean). Actul a fost adoptat doar de 159 pro si 148 contra, această situatie il provoacă pe rege si el trece la contraofensivă si in ianuarie 1642 regele se decide de a da lovitura hotaratoare – să decapiteze P insa P era bine organizat si actiunea regelui a eşuat. În 1642 regele într-un mod ruşinos părăseşte Londra stabilindu-se la New York, un punct de sprijin al regaliştilor, fiind ca o declaraţie de război a Parlamentului. Acolo, el a format o armată şi a declarat război Parlamentului in toamna anului 1942, s-a declanşat astfel un război civil, ce reprezenta lupta dintre clasele sociale duşmănoase. Ambele forţe însa nu erau preg. de razb., totusi P. incearcă sa organizeze forţele militare contra regalităţii.Armata regelui era numită “armata cavalerilor” iar adepţii Parlamentului- “capete rotunde”. La 25 sept. 1643 pt a obţine un sprijin in afara de P. din Londra si cel din Scotia a fost infiat un acord, alianta care prevedea respectarea mutuală a drepturilor pol. si religioase ale cetăţenilor celor 2 ţări. Rolul de prima persoana i-a revenit lui Oliver Cromwell obiectivul lui fiind formartea unei armate regulate si nu una de voluntari. La 14 iunie 1645 armata lui Oliver, lângă Neizbi, a dat lovitura decisivă armatei lui Carol care a fugit la Scotia. Către 1646 războiul civil, impus de rege a luat sfârşit prin victoria forţelor revoluţionare. In rîndurile armatei şi a micii burghezii in anii 1646-1647 a luat nastere partidul Levelleri,adepţii lui Lilbern, publicist politic, adeptul dreptului de vot universal (pt bărbaţi). În cadrul caruia s-a elaborat kiar un program in care se cerea votul unional, egalitatea cetăţenilor in faţa legii, libertatea industriei si a comertului etc.