Primii locuitori ai Americii de Nord sînt consideraţi strămoşii indienilor americani (pieilor roşii) şi ai eschimoşilor. În preajma venirii coloniştilor europeni în Lumea Nouă (America) nivelul de dezvoltare social-economică a triburilor aborigene nu era acelaşi. Ele se găseau la diferite trepte de dezvoltare a societăţii primitive, se ocupau cu vînatul, pescuitul şi agricultura. Primii colonizatori ai Americii au fost spaniolii. Spre începutul sec. XVII ei au reuşit să întemeieze aici un imens imperiu colonial — Noua Spanie. Curînd în lupta pentru colonizarea Americii intră Portugalia, Olanda, Anglia, Franţa. Rusia. La început între Anglia şi Spania, iar apoi între Anglia, Olanda şi Fraţa a avut loc o luptă înverşunată pentru dominaţie în America de Nord. După revoluţia de la mijlocul sec. XVII Anglia devine un stat puternic, capabil de a înfăptui o politică externă activă. Prin presiuni economice şi războaie ea reuşeşte să învingă rivalul său principal de atunci — Olanda, să ocupe coloniile acesteia din America de Nord (Noua Olandă) şi să le alipească la coloniile engleze, apărute în prima jumătate a sec. XVII pe coasta atlantică a Americii de Nord. Prima colonie engleză — Virginia a apărut în anul 1607. Ea a fost întemeiată de o companie comercială din Londra. Ultima colonie — Georgia, a fost întemeiată în anul 1733. Ca rezultat al războiului de şapte ani (1756-1763) Anglia cucereşte de la francezi Canada. Tot atunci Spania cedează Angliei Florida. Colonizarea Americii de Nord de către englezi era însoţită de războaie distrugătoare împotriva triburilor băştinaşe — a Irochezilor, Huronilor, Delawarilor, Mohicanilor ş.a., care numărau aproximativ 200 000 de oameni. Una din metodele de luptă folosite de colonişti era aţîţarea unor triburi împotriva altora pentru a destrăma alianţele lor. În timpul acestor războaie cruzimea „civilizatorilor” europeni era cu mult mai barbară decît cea a „sălbaticilor” băştinaşi. Către mijlocul sec. XVIII Anglia burgheză a obţinut victoria în lupta pentru colonii în America de Nord. De-a lungul coastei răsăritene a Oceanului Atlantic ea scăpînea 13 colonii. La nord: Massachusetts, Rhode Island, New Hampshire, Connecticut (Noua Anglie). În partea centrală: Pennsylvania. New York. New Jersey şi Delaware. La sud: Virginia, Maryland, Carolina de Nord, Carolina de Sud şi Georgia. Aceste colonii au fost întemeiate mai ales de către comercianţi şi aristocraţi, însă le populau oameni din popor din Anglia şi din alte ţări europene, care, sărăcind, veneau în America în căutarea norocului. În primii 2-7 ani o jumătate din numărul coloniştilor erau serventi („slugi de cabală”), fiind nevoiţi să plătească diferitelor companii sume mari de bani pentru a traversa Oceanul. Veneau aici eretici, aventurieri. Coloniile mai serveau ca foc de exil pentru criminali. Lipsa braţelor de muncă a dat naştere comerţului cu sclavii negri, aduşi din Africa şi folosiţi mai ales pe plantaţiile de la sud. În ajunul revoluţiei numărul coloniştilor era în jur de 3 mln. de oameni, dintre care 500000 negri. 9/10 din populaţie locuia în sate. Ocupaţia principală a coloniştilor era agricultura, majoritatea lor fiind fermieri şi plantatori. Din punct de vedere economic coloniile se impărţeau în trei zone: Sud, Centru şi Nord.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
