Încetarea sau suspendarea efectelor tratatelor.

De regulă, statele prevăd în tratatele pe care le încheie anumite termene de valabilitate. Împlinirea acestor termene duce la încetarea efectelor tratatului, care în cazul în care se consideră necesar a fi menţinut trebuie să fie reînnoit.

            Încetarea efectelor tratatelor sau suspendarea acestora pot să aibă loc şi în alte împrejurări. Cazurile în care tratatele internaţionale îşi pot înceta efectele sau pot fi suspendate sunt:

            a) – voinţa comună a părţilor;

            b) – denunţarea unilaterală;

            c) –anularea;

            d) –survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare;

            e)- imposibilitatea executării.

            a) Voinţa comună a părţilor

            Încetarea tratatului prin voinţa părţilor este situaţia cea mai frecventă şi are loc prin inserarea în convenţie a unui termen. La împlinirea acestui termen convenţia încetează de a mai produce efecte. Părţile pot, însă, indiferent dacă prin conventie s-a prevăzut sau nu un termen, să considere că aceasta nu mai este în vigoare oricând doresc, de comun acord.

            Alteori, încheierea unui nou tratat abrogă pe cel vechi parţial sau în totalitate. Este preferabil ca această abrogare să fie prevăzută în mod expres în noul tratat. Noul tratat poate să se refere la aceleaşi materii sau prin prevederile sale să fie incompatibil cu prevederile celui vechi.

            La tratatele multilaterale este mai dificil să se aplice acest procedeu, dată fiind existenţa mai multor părţi mai greu  de conciliat spre o hotărâre în sensul înlocuirii vechiului instrument juridic.

            Retragerea dintr-un tratat multilateral poate duce la desfiinţarea acestuia, dacă micşorarea numărului participanţilor la tratat face iluzoriu însuşi scopul tratatului.

            b) Denunţarea constă într-o declaraţie a uneia din părţi prin care aceasta se consideră liberă de obligaţiile ce-i revin prin tratat. Este un mod excepţional de a pune capăt unui tratat.

            Denunţarea unilaterală poate avea loc în general numai dacă acest mod este prevăzut în tratat sau dacă rezultă tacit din acesta. Statul ce doreşte să se retragă dintr-un tratat trebuie să notifice  acest lucru celorlalte părţi, de regulă cu minimum 12 luni înainte. Orice altă denunţare este considerată o violare a dreptului internaţional.

            c) Anularea poate avea loc atunci când partea adversă refuză în mod constant să-şi execute obligaţiile sau prin actele sale violează substanţial prevederile acestuia. Actele de nerespectare a tratatului trebuie să se refere la dispoziţii de esenţă ale acestuia. Anularea pune, însă, probleme foarte dificile în ce priveşte aprecierea caracterului încălcării prevederilor tratatului, iar invocarea acestei încălcări este foarte greu de dovedit, cel mai adesea ambele părţi având argumente în acest sens.

            d) Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare .Tratatele pot înceta şi ca urmare a îndeplinirii unei condiţii rezolutorii la survenirea unor fapte sau evenimente viitoare incerte. Acestea trebuie să fie de regulă arătate expres în tratat.”Tratatul de la Varşovia” prevedea că acesta va lua sfârşit în cazul când Europa va fi creat un sistem de securitate colectivă şi va fi încheiat în acest scop un tratat general – european de securitate colectivă.

            Nu întotdesuna asemenea evenimente pot fi prevăzute în cuprinsul unui tratat.Starea de război este un eveniment cu importante consecinţe pentru soarta tratatelor, care pune capăt majorităţii acestora. Problema e contraversată dacă tratatele iau sfârşit în mod automat şi pentru întotdeauna sau dacă sunt numai suspendate pe perioada ostilităţilor. În general, însă, tratatele cu caracter politic şi economic între statele aflate în război ca adversari îşi încetează valabilitatea. Alte categorii de tratate ( administrative, sanitare, culturale, etc.) se consideră în general ca suspendate.

            Practic, soarta tratatelor între statele beligerante se rezolvă prin tratatul de pace.

            În timpul războiului intră efectiv în funcţie, însă, prevederile convenţiilor internaţionale care se referă la perioadă de război, îndeosebi cele privind regulile de ducere a războiului şi dispoziţiile privind protecţia anumitor categorii de persoane în timp de război.

            Clauza rebus sic stantibus este situaţia tipică. Clauza se referă la faptul ca, în cazul în care după încheierea tratatului împrejurările se schimbă în aşa manieră încât  situaţia devine dazavantajoasă pentru una din părţi , aceasta poate să ceară anularea tratatului dacă cealaltă parte nu convine să se pună de acord dispoziţiile acestuia cu noua situaţia. Dreptul internaţional permite ca o parte să se dezică de tratatul pe care l-a încheiat , dacă noile împrejurări schimbă în aşa măsură situaţia părţilor încât dacă aceasta ar fi existat în momentul încheierii, ele nu l-ar fi încheiat. Aplicarea în practică a acestei reguli este foarte dificilă, deoarece poate da foarte uşor loc la abuzuri din partea părţii ce invocă clauza.

            Date fiind riscurile invocării abuzive a acestei clauze, există unele condiţii pentru a fi invocată:

            -noua împrejurare să fie fundamental deosebită de împrejurările încheierii tratatului;

            -noile împrejurări să transforme radical întinderea obligaţiilor părţilor.

            Clauza nu va putea fi invocată: pentru a pune capăt unui tratat ce stabileşte o frontieră; pentru retragerea dintr-un tratat multilateral; dacă schimbarea fundamentală a împrejurărilor rezultă dintr-o încălcare a tratatului de către partea ce a invocat clauza.

            e) Imposibilitatea  executării poate fi invocată de oricare din părţi, dacă această imposibilitate rezultă din dispariţia sau distrugerea obiectului tratatului fără vina acestora.