Oxigenul este transportat de la plãmâni la ţesuturi prin organism cu ajutorul celulelor rosii. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, o molecula caracteristica oricarei celule rosii. Daca cantitatea de hemoglobina functionala este redusa atunci ce poate spune ca apare anemia. Anemia care rezulta poate lua multe forme printre care: cea cauzata de o deficienta de fier, de vitamine (anemie megaloblastica), a tiroidei, distrugerea prematura a celulelor rosii (anemie hemolitica), inlocuirea celulelor normale din maduva spinarii cu celule canceroase sau leucemia (anemie myelophthisica), ranirea maduvei spinarii (anemie aplastica), defecte structurale inascute ale celulelor rosii, inhibarea productiei de erythropoietin de catre sistemul imun (anemie cronica) si o incapacitarte de a produce hemoglobina sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastica).Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate in categorii in functie de cauze si tratamente. In totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoana anemica poate apãrea adesea palidã si slabitã, poate simti ca nu mai poate respira sau cã leşin, o resimtire a batailor inimii in tot organismul. Perturbarea poate fi datorata mai multor conditii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentatii necorespunzatoare. Cu toate ca unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului acelea cauzate de alimentatie pot fi tratate acasa dupa darea diagnosticului. Este important sa ne ocupam de anemia datorata alimentatiei pentru ca este foarte raspindita si totodata simplu de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutritionala sunt cea datorata lipsei de fier, de acid folic si de vitamina B12. Anemia insãşi nu este o boala ci mai degraba un set de simptome ce tin de patologic.Deoarece de cele mai multe ori anemia afecteaza transportul de oxigen este influentata si utilizarea combustibililor. Deoarece anemia este o problema hematologica se impune testarea elementara a sangelui. Acest test poate furniza multe dintre informatiile necesare: determinarea procentajului de celule albe (importante in lupta impotriva infectiilor), a hematocritelor (câtul impãrţirii volumului de celule rosii la volumul total de sange. Testul consta in observarea la microscop a unei probe de sange pentru a localiza anormalitati in structura celulei. Pentru ca boala sa fie diagnosticata drept anemie numarul celulelor rosii trebuie sa fie sub 4.5 milioane/microlitru la barbati si 4.8 milioane/microlitru la femei (fata de cantitatile normale de 5.4 miloane/microlitru la barbati si 4.8 milioane/microlitru la femei).Este destul de usor sa iti dai seama daca un pacient este anemic. In general mult mai dificil si mai costisitor este sa constati cu exactitate cauza dereglarii. Progresele tehnologice actuale permit formularea unei teze despre cauza bolii prin cateva teste simple ale sangelui. Anemia poate exista in trei feluri diferite: productie scazuta de celle rosii, distrugere crescuta a acestora sau pierderea sangelui prin hemoragie. Cele trei forme de anemie nutritionala din acest studiu sunt datorate productiei scazute de celule rosii. Cea mai comuna este anemia asociata lipsei de fier.
Anemia datorata deficientei de fier Deficienta de fier este cea mai raspandita deficienta din intreaga lume. Ea influenteaza vietile a milioane de femei si copii si contribuie la o dezvoltare cognitiva scazuta, mortalitate infantila si capacitate de munca mica. Insa, cu masuri de sanatate publica corespunzatoare acesta forma de lipsa a micro-nutrientilor poate fi tinuta sub control. Cu toate ca acest tip de deficienta poate fi stopata prin tratament, stricaciunile mentale si psihomotorii nu sunt in totalitate intelese. Cu toate ca anemia nutritionala a scazut in tarile industrializate, inca mai sunt afectate intre 500 si 600 milioane de oaneni (o sesime din populatia lumii). Chir si in Statele Unite deficienta de fier este cea mai dominanta malnutritie. Acest tip de anemie este cel mai prezenta la copii mici 6-24 de luni si la femeile apte de reproducere, nelipsind insa si la adolescenti, adulti si batrani. Deficienta de fier se dezvolta incet si nu este vizibila decat dupa ce anemia e majora si exista consecinte. Principalele cauze sunt consumul insuficient de mancaruri ce contin fier, absortia slaba a acestuia in organism si pierderea de sange. Saracia, abuzurile si traiul intr-o casa cu conditii de comfort proaste plaseaza copii in aria maxima de risc pentru anemie. Dupa ce rezultatele de laborator sunt gata este verificat nivelul fierului. Daca este mic se verifica si nivelul de feritina, o proteina ce fixeaza fierul. Daca nivelul de feritina este scazut este confirmat diagnosticul de anemie.
Tratament:
Exista o varietate de masuri pentru a preveni si combate anemia datorata deficientei de fier. Acestea includ imbunatatireaalimentatiei, consumul de mancaruri bogate in fier, suplimente de vitamine s.a. Numeroase studii au aratat ca fregventa suplimentelor de fier poate fi redusa de la zinlnic la saptamanal fara a compromite eficienta tratamentului. Totusi la copii mici si la femeile gravide se pastreaza recomandarea de a lua suplimente zilnic.Sunt multe strategii pentru fortifierea cu fier la nivel national. Una dintre ele ar fi suplimentarea unei mancari de baza, consumata in cantitati mari de catre toata populatia. In Caraibe, America de Sud si de Nord si in Marea Britanie aceasta abordare a avut succes prin folosirea fainii de grau. O a doua abordare de succes a fost folosirea condimentelor,uleiului de peste si a zaharului. Mancaruri bogate in fier care sunt rapid absorbite in organism includ carnea (in special ficatul), peste, carnea de pasare, ouale, moluste, fasolea si mazarea, fructe uscate, faina de soia s.a. Aceste mancarui impreuna cu cele bogate in vitamina C sustin absortia de fier. Totodata exista mancaruri care reduc abilitatea corpului de a absorbi fier prin blocarea intrarii lui in sistemul digestiv: painea graham, claciul, ceaiul, zincul in cantitati excesive s.a.Barbatii au nevoie de aproximativ 1 gram de fier in fiecare zi. Femeile care alpteaza sau sunt insarcinate si copii in crestere aprozimativ 1.5 pana la 2 grame zilnic. Cu toate acestea doar 10% din fierul pe care il mancam este absorbit in organism asa ca, un barbat normal ar trebui sa consume 10 grame pe zi.
Anemia datorata deficientei acidului folic
Acidul folic este un membru al grupului de vitamine B. Lipsa lui duce la o anemie caracterizata de un numar mic de celule rosii foarte mari in dimensiuni. Deficienta se produce daca alimentatia este saraca in acid folic sau daca intestinele nu o pot absorbi. Asocierea unei alimentatii necorespunzatoare cu alcolismul este cauza cea mai comuna a deficientei acidului folic. Abuzul de alcool nu numai ca contribuie la malnutritie ci si produce unele schimbari chimice care duc la scaderea nivelului de acid. Deficientele pot fi datorate si unei cereri ridicata de acid folic ca in cazul cancerului, sarcinii, hipertiroidismului, anemiei hemolitice sau de unele medicamente ce faciliteaza absortia. Acidul folic este indispensabil in metabolismul amino-acizilor si in formarea de celule rosii sanatoasee. Acesta este o substanta solubila in apa si de aceea nu poate fi stocata in mari cantitati in corp. De aceea trebuie realimentat printr-o alimentatie sanatoasa. Organele animale ca ficatul si rinichii contin cea mai mare cantitate de acid folic. Alte mancaruri bogate in acest acid: legume verzi(spanac,asparagus,broccoli), suc de portocale, banane, fasole si mazare. La fel ca si cu fierul, cantitatea de acid folic absorbita depinde de sursa lui. Doar intre 25% si 50% din acidul folic consumat este absorbit. Motivele pentru absortia redusa a acestuia pot fi: prajirea excesiva a alimentelor, lasarea legumelor crude la temperatura camerei timp de mai multe zile si consumul de antiacizi.
Tratament
Majoritatea oamenilor pot preveni aparitia deficientei acidului folic prin pastrarea unei alimentatii echilibrate, prin limitarea consumului de alcool sau prin luarea de suplimente in timpul sarcinii. Totodata e recomandata oprirea din fumat care creste necesitatea de vitamine.