Atacul şi cucerirea Poloniei, septembrie 1939.

Germania era interesată de stabilirea unor noi graniţe cu Polonia, care să rezolve problema izolării exclavei germane a Prusiei Răsăritene care era separată de trupul Reichului de “Coridorul polonez”. În Germania era foarte larg răspândită convingera că Oraşul liber Danzig trebuia încorporat în Reich. Atâta vreme cât populaţia majoritară a oraşului era în principal de etnie germană. În 1938, Germania a făcut cereri tot mai insistente pentru Danzig, între timp propunând construirea unei căi ferate care să lege Prusia Răsăriteană cu restul Reichului, traversând Coridorul Polonez. Polonia a respins acest proiect, temându-se că o acceptare a pretenţiilor germane ar duce la pierderea independenţei. Pe 30 martie, Polonia a primit garanţii din partea Regatului Unit şi Franţei, deşi niciuna dintre cele două ţări nu dorea în acel moment prea mult să se implice într-un conflict militat împotriva germanilor. Cum tensiunile bilaterale creşteau, Germania a trecut la o diplomaţie agresivă, retrăgându-se pe 28 aprilie 1939 din Pactul germano-polonez de neagresiune din 1934 şi din Tratatul naval de la Londra din 1935. Un alt pas către deschiderea căii războiului a fost surprinzătoarea semnare a Tratatului Molotov-Ribbentrop pe 22 august, ca urmare, Hitler a reuşit neutralizarea oricărei opoziţii sovietice la o potenţială campanie germană împotriva Poloniei. În anexa secretă a tratatului, germanii şi sovieticii căzuseră de acord asupra împărţirii Europei Răsăritene, inclusiv a Poloniei, în două sfere de influenţă. În ziua de 1 septembrie 1939, trupele germane (54 de divizii sprijinite de peste 1500 de avioane şi de 2800 de tancuri) au trecut la ofensivă împotriva Poloniei conform planului de invazie elaborat încă din luna martie a aceluiaşi an. Comandamentul polonez a reuşit să mobilizeze în grabă 24 de divizii de infanterii şi 8 de cavalerie. În aceste condiţii trupele poloneze n-au reuşit să oprească forţele germane care se îndreptau vertiginos spre Varşovia. Anglia şi Franţa în conformitate cu garanţiile de securitate acordate statului polonez au declarat la 3 septembrie 1939 război Germaniei. Declaraţiile de război franco-britanice vor avea un efect neînsemnat asupra Campaniei din septembrie. Lipsa unor acţiuni directe şi imediate pentru sprijinirea Poloniei au dus la convingera polonezilor că au fost trădaţi de aliaţii occidentali. SUA se declara în afara conflictului iar o serie de state din Europa printre care şi România îşi proclamă starea de neutralitate. În urma victoriilor fulger trupele Wehrmachtului au ocupat Cracovia (6 septembrie) iar guvernul s-a retras la Liublin. Tancurile germane au ajuns în câteva zile la periferia Varşoviei. La 12 septembrie la Paris, Anglia şi Franţa au stabilit o strategie comună de acţiune şi constituie Consiliul Interaliat de Război. La 17 septembrie 1939 guvernul polonez şi înalţii demnitari politici părăsesc Varşovia asediată şi se refugiază în România. Din Est trupele Armatei Roşii au trecut la agresiune depăşind frontiera polono-sovietică. După lupte înverşunate trupele poloneze au capitulat în faţa forţelor Werhmachtului la 28 septembrie. În aceeaşi zi la Moscova miniştrii de externe german şi sovietic au semnat tratatul prin care au împărţit statul polonez şi stabileau frontiera pe cursul râurilor San şi Bug. La Paris s-a constituit guvernul polonez în exil.Războiul a distrus numeroase zone rezidenţiale din oraşele aflate în zonele de conflict, civilii devenind victime directe ale luptelor. Ocupaţia germană, a reprezentat unul dintre cele mai brutale episoade ale celui de-al doilea război mondial, ducând la moartea a aproximatic 6 milioane de polonezi, (aproximativ 20% din populaţia ţării). Printre aceşti morţi se numără cei cam 3 milioane de polonezi (de diferite etnii şi credinţe) ucişi în lagărele de exterminare, aşa cum a fost Auschwitzul.