BNR şi interesele ce au determinat politica sa bancară

Politica bancară a BNR avea un profund caracter de clasă. Emisiunea de bancnote era un instrument pentru sprijinirea financiară a guvernului şi pentru acoperirea nevoilor de credit ale burgheziei comerciale şi industriale, ale moşierimii. Relaţia dintre bancă şi guvern se concretiza in acoperirea de către BNR a deficitului bugetar.
Un alt scop al politicii bancare şi de credit a Băncii Naţionale era sprijinirea burgheziei, moşierimii prin intermediul creditelor pe scont de portofoliu comercial şi al avansurilor pe titluri. Faptul că banca acorda mai multe avansuri pe titluri decât pe credite dovedeşte:
 că burghezia subscria diponibilităţile băneşti în obligaţii ale împrumuturilor de stat, iar banii obţinuţi îi utiliza pentru cumpărarea de aur şi alte obligaţii
 în relaţiile de credit dominau moravurile “patriarhale”, capitaliştii nerespectând condiţiile necesare pentru obţinerea unui credit de scont
 punând emisiunea de bancnote la dispoziţia deţinătorilor de rente, BNR sprijinea statul burghezo-moşieresc.
Cu timpul, preponderenţa avansurilor pe titluri faţă de creditele de
scont a încetat. Portofoliul de reescont a crescut mai mult decât avansurile pe titluri.
Apariţia BNR ca instituţie de credit a determinat o scădere a dobânzilor la credite (înainte de 1880, dobânda nu era mai mică de 15%, iar după 1880, a variat între 5-9%).
Folosirea privilegiilor obţinute de la stat ca mijloc de stoarcere a unor profituri cât mai mari a făcut din activitatea băncii de emisiune o sursă excepţională de îmbogăţire pentru un mănunchi de profitori. Acţionarii Băncii Naţionale au obţinut an de an, din operaţiile care valorificau aceste privilegii, profituri de o mărime nemaiîntâlnită în România.
Astfel, câştigurile obţinute prin creşerea cursului acţiunilor Băncii Naţionale, la baza cărei creşteri se aflau privilegiile băncii, au fost uriaşe. Este ştiut că acţiunile BNR aveau o valoare nominală de 500 lei, din care acţionarii vărsaseră numai 25% (125 lei). În 1911, acţiunea Băncii Naţionale ajunsese să coteze 5900 – 6000 lei. Rata anuală a profitului a fost deasemenea neobişnuit de ridicată: în primii 20 de ani de activitate, ea a variat între 15,4 – 38,3 %.
Beneficiarii principali ai câştigurilor realizate de banca de emisiune au fost vârfurile Partidului Liberal, care, printr-o organizare adecvată a subscrierii capitalului băncii, au acaparat de la început majoritatea acţiunilor.
La caracterizarea în ansamblu a activităţii băncii de emisiune trebuie adăugate şi unele trăsături pozitive:
 banca a pus la dispoziţia economiei un mijloc comod şi ieftin de circulaţie şi plată, al cărui volum – în principiu – era adaptabil nevoilor efective
 BNR împreună cu reţeaua de sedii în provincie a mobilizat o mare parte din disponibilităţile băneşti ale economiei, precum şi ale tezaurului, folosindu-le pentru acordarea de credite industriei, comerţului şi agriculturii; dezvoltarea economiei, creşterea continuă a producţie în ultimele două decenii ale sec. XIX sunt strâns legate de activitatea Băncii Naţionale
 prin acordarea de credite capitaliştilor autohtoni a mai sprijinit creşterea, într-o oarecare măsură, a rolului capitalului intern în dezvoltarea unor ramuri ale economiei.