Mintea şi creierul omului sunt atât de complexe încât chiar şi la ora actuală se ştiu foarte puţine lucruri despre modul de funcţionare al acestora. Astfel, cauzele diferitelor boli mintale şi tratamentele indicate pentru vindecarea acestora sunt dezbătute în mod constant.
                   Majoritatea oamenilor înţeleg cum şi de ce se îmbolnăveşte organismul. Acesta poate fi atacat de germeni, cum ar fi viruşii care provoacă gripa. Mintea se poate de asemenea îmbolnăvi. Când se întâmplă acest lucru, simptomele se manifestă mai mult mintal decât fizic, în modul în care o persoană gândeşte, se comportă şi reacţionează faţă de alte persoane, evenimente şi situaţii. Medicii încearcă de mult timp să definească ,,sănătatea mintală” şi ,,îmbolnăviea mintală”, dar şi să le delimiteze. În general, sănătatea mintală include abilitatea de a experimenta din plin bucuriile şi tristeţile realităţii şi de a avea relaţii normale cu cei din jur. Îmbolnăvirea mintală apare atunci când o persoană nu mai este capabilă să se comporte, să înveţe, să reacţioneze sau să facă faţă stresului şi problemelor în mod adecvat.
                   Ce este  normalitatea ?   Este dificil să dăm o definiţie a normalităţii. Toţi avem fobii, contadicţii interioare şi sentimente de ură şi, uneori, unelesituaţii ni se par dificile şi greu de abordat. Există, deci, un spectru larg de la normalitate la boli mintale grave. Definirea şi descrierea sănătăţii şi a bolilor mintale s-au schimbat mult şi continuă să se schimbe.
                   În vremuri medievale, ,,nebunii” erau închişi în celule şi chinuiţi. În prezent, aceştia sunt trataţi în mod diferit. În diverse colţuri ale lumii, oamenii privesc diferit ceea ce este normal şi ceea ce este anormal. Normalitatea este definită de convenţiile unei comunităţi, iar refuzul sau incapacitateade a se conforma acestora sunt calificate drept comportamente  anormale. Bolile mintale sunt privite, de obicei, ca tulburări care afectează raţionalitatea. Termenii ,,retardare mintală” sau ,,handicap mintal” se referă la o dezvoltare insuficientă a minţii, acestea nefiind incluse în sfera bolilor mintale.
                   Sigmund   Freud. Perioada modernă de înţelegere a sănătăţii şi a bolilor mintale a început  cu Sigmund Freud (1856-1939), un medic care  s-a arătat interesat de modul în care funcţionează mintea umană şi cum aceasta poate fi dereglată. Freud a fost unul dintre puţinii oameni ce au studiat nu doar mintea conştientă, ci şi subconştientul. El a dezvoltat ştiinţa denumită psihanaliză, pătrunzând în adâncurile subconştientului. După părerea lui, conflictele din timpul copilăriei se află la baza multor boli mintale. În termeni generali, există 3 tipuri de boli mintale: tulburări nevrotice, tulburări psihice şi tulburări de personalitate.
1.     Fobia.  Fobia este o teamă nejustificată faţă de o anumită situaţie sau de un anumit obiect, teamă ce are ca rezultat manifestări de nelinişte.
2.     Depresia. Depresia este ,probabil, cea mai gravă dintre bolile mintale.      Cei care suferă de această boală sunt incapabili să treacă peste necazurile vieţii într-o anumită perioadă de timp.
3.     Psihoza. Diferenţa dintre nevroză şi psihoză este aceea că, în cazul psihozei, bolnavul pierde contactul curealitatea, putând suferi şi de halucinaţii.
4.     Dependenţa. Dependenţele obişnuite, cum ar fi cele de alcool sau de droguri, sunt considerate boli mintale. Nevoile persoanei dependente pun stăpânire pe gândurile sale, iar persoana devine uneori incapabilă să trăiască sau să muncească în mod normal

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships