How to Stop Missing Deadlines? Please Follow our Telegram channel https://t.me/PlopAndreiCom ( @plopandreicom)
APPLY FOR THIS OPPORTUNITY! Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know! Share / Like / Tag a friend in a post or comment! To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.

Bancile trebuie sa indeplineasca o cerinta minima de capital. Capitalul reprezinta drepturile detinatorului de capital la banca. El este reprezentat in balanta, in principal, prin valoarea stocului, a surplusului si a cistigurilor retinute. Necesitatea capitatului bancar este indiscutabila si se refera in primul rind la mijloacele alocate de catre fondatorii bancii si e compus, in general, de capital actionar, rezerve si profit nerepartizat.
Functiile principale a capitalului sunt:
– de protectie, presupune posibilitatea achitarii in cazul lichidarii bancii si tot odata presupune mentinerea solvabilitatii bancii prin intermediul rezervelor ce permit asigurarea activitatii bancii, chiar si in conditii de aparitii a unor pierderi.
– Operativa, consta in alocarea resurselor in vederea procurarii activelor necesare la etapa initiala a formarii bancii, este utilizata mai tirziu pentru asigurarea continuitatii bancii.
– De reglamentare, se refera la posibilitatea de influentare de catre autoritati de a fixa cerinte fata de marimea capitalului bancii, determinind prin aceasta un raport intre capital si totalitatea operatiunilor ce le poate efectua banca.
Conform economistului Piter Rouse capitalul indeplineste functiile:
– Mijloc de asigurare a bancilor contra falimentului
– Asigura mijloacele necesare pentru crearea, organizarea functionarea bancii
– Capital este un barometru al nivelului de crestere a bancii.
In pasivul bilantului se refera toate sursele de formare a rezervelor bancare, ce sunt acumulate si utilizate in efectuarea operatiunilor active (activitati profitabile). Mijloacele proprii ale bancilor reprezinta totalitatea fondurilor ce asigura o independenta economica si o stabilitate a functionarii bancii. Aceste mijloace proprii sunt constituite din fondul statutar, fondul de rezerva, fondul de reevaluare a mijloacelor fixe, profitul nerepartizat din perioadele curente si precedente. Capitalul bancar e constituit din capitalul statutar compus din actiuni simple, privelegiate, surplus de capital si beneficiu nerepartizat. O alta sursa sunt obligatiunile pe termen lung, alcatuite din imprumuturi subordonate, note capitale si obligatiuni, alte hirtii de valoare achitate din rezultatul vinzarii actiunilor, rezerve compuse din rezerve pentru cheltuieli neprevazute, pentru plate dividentelor pentru acoperirea pierderilor etc. Rezervele bancare pot fi formate in mod obligatoriu (prin legislatie, acte normative adoptate de institutii autorizate) si la initiativa bancii.
Functiile, rolul, marimea capitalului propriu al bancilor au un specific aparte in comparatie cu alte domenii ale economiei. Acest specific al activitatilor bancare este influentat de calitatea de intermediar al bancii pe piata financiara care atrag sume mari de capital sub forma de depozite ale agentilor economici a persoanelor fizice si institutiilor de stat, precum si asigura o gestiune eficienta a acestor resurse, pastrarea acestora acordind totodata servicii specializate asigurind deponentilor un profit sub forma de dobinda pentru capitalul depus.
Sistemul de asigurare a depozitelor intr-o anumita masura micsoreaza pericolul de retragere a depozitelor si permite bancii sa-si mentina o cota a resurselor proprii intr-o proportie mai mica, necesara pentru asigurarea lichiditatii. Activele bancii sunt prezentate sub diferite forme de obligatii monetare, de regula mult mai lichide si mai usor realizabile pe piata de cit activele companiilor nefinanciare inghetate in active nemateriale. Acest moment asigura posibilitati de asigurare si acumulare a resurselor mobilizate si micsoreaza corespunzator necesitatea in marimea capitalului propriu. Ca rezultat a acestora, bancile si alte institutii financiare pot detine o pondere mai mica capitalului propriu in totalul resurselor, deoarece bancile gestioneaza eficient si utilizeaza diferite instrumente de atragere a rezervelor temporar disponibile.
Functiile de protectie si garantie a capitalului armonizeaza activitatea in cazul aparitiei unor pierderi neprevazute sau cheltuieli extraordinare. Necatind la faptul ca bancile au formate diferite fonduri, pentru acoperirea pierderilor mai mari poate fi utilizat si capitalul propriu al bancii, in acest caz fiind folosit numai capitalul actionar al bancii si nu cel imprumutat deoarece aceste resurse insasi reprezinta creante pe datorie.
Capitalul social se formeaza in urma atragerii mijloacelor banesti prin emisiunea si inscrierea la actiunile ce pot fi procurate contra mijloacelor banesti. Capitalul social e format initial prin contributia cotelor fondatorilor, mai tirziu prin emisiunea de noi obligatiuni.
Marimea capitalului social poate fi modificat in vederea majorarii prin emisiunea de noi actiuni sau sporirea valorii nominale a actiunilor deja emise. In sensul reducerii capitalului social se poate face prin micsorarea valorii nominale a actiunilor sau rascumpararea unei parti de actiuni de la actionari.
Capitalul social serveste drept o forma de asigurare a garantiilor indeplinirii asumate de banca. Emisiunea se efectueaza la fondarea bancii prin distribuirea actiunilor intre fondatori, iar la marirea capitalului social, prin lansarea unei noi emisiuni.
Bancile formeaza fonduri de rezerva pentru a asigura executarea obligatiunilor fata de clientela si acoperirea pierderilor neprevazute in procesul de activitate. Fondul de rezerva se formeaza in marime de 25% din capitalul social al bancii. Marimea necesara a fondului se formeaza din contul defalacarilor din profitul neimpozitabil al bancii in marime de 5%, iar dupa completarea deplina, defalcarile pot fi efectuate numai din profitul de dupa impozitare. Fondul de rezerva e destinat in special pentru:
– plata dobinzilor pentru depozite in cazul insuficientei veniturilor
– plata dividentelor fixe, anuale la actiunile privilegiate
– efectuare altor cheltuieli (sponsorizari, completarea fondului de risc, etc)
Profitul nerepartizat reprezinta suma profitului acumulat in procesul activitatii financiare, ce ramine la dispozitia bancii. La sfirsitul anului sumele rezultative de pe conturile bancii se transfera pe contul profitului. O parte din aceste sume sunt utilizate pentru plata dividentelor, iar o alta parte pentru plata impozitelor, transferurilor in diferite fonduri. Soldul profitului nerepartizat este fondul resurselor banesti ce ramine la dispozitia administratiei bancii si adunarii generale a actionarilor si sunt utilizate conform planului strategic al bancii.
Bancile emit in circulatie obligatiuni pe termen lung care sint numite in diferite surse diferit, anume pot fi numite:
– note capitale
– obligatiuni neasigurate
Pina in anii 40 aceste hirtii de valoare erau emise doar in cazuri excepionale, incepind cu anii 60 au devenit un mijloc normal si fregvent de mobilizare a resurselor. In general emisiunea notelor capitale si a obligatiunilor au crescut simtitor, insa ponderea lor in suma totala a capitalului bancii a ramas nesimnificativa. Avantajele emisiunei acestor obligatiuni pentru banca consta in faptul ca suma dobinzii care o plateste banca detinatorilor acestor hirtii de valoare se scade din profitul impozabil, devidentele la actiuni se scad din profitul dupa impozitare, aceasta fiind una din deosebirile dintre obligatiuni si actiuni. Deaceea o asa forma de atragere a resurselor e mult mai avatajoasa decit emisiunea obligatiunilor, multe tari obligatiunile pe termen lung nu sunt incluse in capitalul bancii doar figureaza in componenta obligatiunilor totale ale bancii. In Republica Moldova obligatiunile pe termen lung sunt emise pe termen mai mare de cinci ani, insa ele nu sint incluse in capitalul bancii. Aceste hirtii formeaza doar niste obligatiuni ale bancii ce pot fi emise la valoarea nominala.
Bancile engleze emit in circulatie actiuni imprumutate. Actiunile imprumutate sunt hirtii de valoare nominative emise pe termen mediu si lung pe care bancile le distribuie pe piata financiara cu angajamentul de a le amortiza la un termen stabilit plata regulata a dividentelor, dividentele pentru ele fiind platite si in cazul cind banca nu are profit.
Notele capitale sunt pe larg utilizate in SUA, in ultimii ani acestea au devenit tot mai solicitate, insa ponderea lor in capital ramine nesimnificativa. Posesorii acestor hirtii de valoare nu beneficiaza de dreptul de vot, insa procentele cheltuielilor legate de aceste note sunt acoperite din profitul de pina la impozitare. Particularitatile obligatiunilor pe termen lung consta in fapul ca ele reprezinta hirtii de valoare de gradul II, subordonate, adica pretentiile detinatorilor acestor hirtii sunt satisfacute celorlalti creditori ai bancii. Aceste tipuri de obligatiuni pe termen lung sunt emise si puse in circulatie de bancile mari, deoarece bancile mici nu au acces pe piata capitalului, iar plasarea acestor hirtii de valoare este foarte costisitoare. Bancile pot emite aceste tipuri de obligatiuni in marimea de 100% din capitalul actionar si 50% din cel excendintentar.
Determinarea marimii capitalului atras reprezinta una dintre cele mai discutabile probleme din activitatea bancara. Unii economisti considera ca marimea capitalului trebuie determinata de piata, altii sustin ca marimea capitalului trebuie sa fie reglementat de organile autorizate deoarece partile negative a reglarii de catre piata nu pot limita riscul falimentului, nu pot sa sustina incredere fata de banca, sa micsoreze pierderile asociatiei bancilor si a altor organe in cazul falimentului unei banci asigurate. Acestea ar fi conditiile pentru care bancile ar trebui sa asigure marimea minima necesara a capitalului statutar pentru inregistrare si sa-l mentina pe toata perioada de activitate.
Informatia referitoare la marimea capitalului este ceruta de majoritatea investitorilor, creditorilor, clientilor.
Marimea resurselor proprii ale bancii depinde de caracterul operatiunilor active efectuate de ea. Orientarea activitatii bancii spre operatiunile cu un grad inalt de risc necesita o marire a resurselor proprii a acestor banci. Resursele proprii necesare bancii si marimea acestor depinde si de nivelul de dezvoltare a pietii resurselor de creditare, precum si de politica creditara promovata de banca centrala.
Din punct de vedere al bancii, o anumita rezerva de capital este dorita nu numai pentru protejarea detinatorilor de capital in cazul falimentarii bancii, dar sporeste si increderea clientilor, pentru ca solicitantii de imprumuturi de afaceri, ca si marii depunatori sunt impresionati de raportul inalt de capital. Dezvoltarea relatiilor de imprumut cu o banca necesita timp, iar firmele prefera sa imprumute de la banca pina cel mult anul viitor. Totusi, venitul marginal rezultat pe seama capitalului suplimentar se micsoreaza din acest punct de vedere. Sa presupunem ca o banca detine deja un stoc mare in raport cu datoriile sale, sansa de a da faliment este atit de mica incit suplimentarea capitalului nu va influenta prea mult pe clientii sai potentiali.
Atita timp cit rolul capitalului este de protectie, volumul capitalului necesar unei banci depinde de gradul de risc al activelor sale. Conform acetui lucru, raportul capital-active de ca care bancile au nevoie depinde de activele care le detin. Timp de mai multi ani, pina in 1992, raportul intre capital si active s-a mentinut la 8%. In cadrul numitorului acestui raport capital-active, activele lipsite de risc, cum sunt detinerile de valuta si asigurarile guvernului pe termen scurt, au pondere egala cu zero; adica nu se va raporta nici un fel de capital la acestea. Dimpotriva, activele supuse riscului, de exemplu asigurarile guvernului pe termen lung vor avea o pondere de 30%, adica va trebuie sa existe 2,4% capital. Activele cu cel mai mare grad de risc vor avea o pondere de 60% necesint 4,8% capital, in timp ce multe alte active, cum sint imprumuturile de ipoteci si imprumuturile de afaceri vor trebui sa aiba o pondere de 100%, necesitind 8% de capital. Deasemenea este necesar un capital suplimentar in cazul in care raportul capital-active este neajustat pentru riscuri, in acest caz capitalul suplimentar va trebui sa fie cel putin 3%.
In acelasi timp, cu cit o banca detine mai mult capital raportat la activele sale in dolari ea va cistiga mai mult. Sa presupunem, de exemplu ca banca cistiga un procent profit la totalul activelor sale. Daca capitalul echivaleaza cu 10% din totalul activelor, atunci acest 1% profit de active reprezinta 10% profit pentru detinatorii de capital la banca respectiva; de pe alta parte, daca banca obtine aceleasi cistiguri, dar raportul dintre capital si totalul activelor este 5% atunci detinatorii de capital cistiga 20% la capitalul lor. Pentru fiecare banca exista asadar, un raport optim intre capital si active la care dezavantajul marginal al capitalului suplimentar se compenseaza.
Daca o banca da faliment, FDIC (Corporatia Federala a Asigurarii Depozitelor) ii opreste activitatea si salveaza pe depozitarii neasigurati.

Popular Posts: Best Crypto Savings Accounts For Earning Interest

Plop Andrei: I was arrested in #Canada for the anti-communist revolution!

Plop Andrei: Moldova will be the next country attacked by the Russians!

How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter !-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!