Hârtiile de valoare de stat pe termen scurt
Hârtiile de valoare de stat se emit pe termen scurt, mediu sau lung. Hârtiile de valoare de stat pe termen mediu şi lung (obligaţiunile de stat) pot fi emise în formă de înregistrare în cont sau în formă fizică.
Hârtiile de valoare de stat emise pe termen scurt sunt:
a) bunurile de trezorerie – hârtii de valoare cu scont emise în formă de înregistrare în cont, cu o anumita scadenţa;
b) bonurile de acoperire a decalajului de casă – hârtii de valoare cu scont emise în formă de înregistrare în cont pe orice termen de până la 365 de zile, în scopul concordării veniturilor şi cheltuielilor bugetului.
Dacă data la care trebuie să se efectueze una din plăţile aferente hârtiei de valoare de stat coincide cu o zi nelucrătoare, plata se va efectua în prima zi de lucru următoare, fără dobândă suplimentară.
Hârtiile de valoare de stat pe termen lung
Specifice sunt aici împrumuturile de stat pe termen lung, fiind lansate în economia naţională prin emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni şi alte titluri valorice de împrumut.
Cele mai utilizate titluri de valoare pentru aceste împrumuturi au fost şi au rămas obligaţiunile. Pentru emiterea şi vânzarea obligaţiunilor acestor împrumuturi s-au conceptualizat trei noţiuni: valoarea nominală; valoarea reală; cursul.
Procedeele de emisiune a împrumuturilor interne de stat pe termen lung sunt următoarele:
a) vânzarea obligaţiunilor unor bancheri;
b) vânzarea de către stat prin subscripţie publică – procedeul de emisiune a cărui practică este condiţionată de existenţa unor disponibilităţi de capital, pe piaţa internă, în posesia unui număr cât mai mare de cetăţeni. în aceste condiţii, procedeul subscripţiei publice este cel mai rentabil pentru stat;
vânzarea obligaţiunilor la bursă – posibilităţii oferită de bursele de valori ca instituţii organizate în cadrul cărora se negociază, se vând şi se cumpără valori mobiliare.
Referitor la rambursarea împrumuturilor interne pe termen lung, s-au răspândit „anuităţile – procedeie de plată anual de către statul debitor a unor sume de bani reprezentând atât dobânda, cât şi părţi sau rate din împrumutul respectiv. Există anuităţi fixe, progresive şi regresive.
Hârtiile de valoare de stat se emit pe termen scurt, mediu sau lung. Hârtiile de valoare de stat pe termen mediu şi lung (obligaţiunile de stat) pot fi emise în formă de înregistrare în cont sau în formă fizică.
Hârtiile de valoare de stat emise pe termen scurt sunt:
a) bunurile de trezorerie – hârtii de valoare cu scont emise în formă de înregistrare în cont, cu o anumita scadenţa;
b) bonurile de acoperire a decalajului de casă – hârtii de valoare cu scont emise în formă de înregistrare în cont pe orice termen de până la 365 de zile, în scopul concordării veniturilor şi cheltuielilor bugetului.
Dacă data la care trebuie să se efectueze una din plăţile aferente hârtiei de valoare de stat coincide cu o zi nelucrătoare, plata se va efectua în prima zi de lucru următoare, fără dobândă suplimentară.
Hârtiile de valoare de stat pe termen lung
Specifice sunt aici împrumuturile de stat pe termen lung, fiind lansate în economia naţională prin emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni şi alte titluri valorice de împrumut.
Cele mai utilizate titluri de valoare pentru aceste împrumuturi au fost şi au rămas obligaţiunile. Pentru emiterea şi vânzarea obligaţiunilor acestor împrumuturi s-au conceptualizat trei noţiuni: valoarea nominală; valoarea reală; cursul.
Procedeele de emisiune a împrumuturilor interne de stat pe termen lung sunt următoarele:
a) vânzarea obligaţiunilor unor bancheri;
b) vânzarea de către stat prin subscripţie publică – procedeul de emisiune a cărui practică este condiţionată de existenţa unor disponibilităţi de capital, pe piaţa internă, în posesia unui număr cât mai mare de cetăţeni. în aceste condiţii, procedeul subscripţiei publice este cel mai rentabil pentru stat;
vânzarea obligaţiunilor la bursă – posibilităţii oferită de bursele de valori ca instituţii organizate în cadrul cărora se negociază, se vând şi se cumpără valori mobiliare.
Referitor la rambursarea împrumuturilor interne pe termen lung, s-au răspândit „anuităţile – procedeie de plată anual de către statul debitor a unor sume de bani reprezentând atât dobânda, cât şi părţi sau rate din împrumutul respectiv. Există anuităţi fixe, progresive şi regresive.