Clasificarea organizaţiilor internaţionale: 1)în funcţie de compoziţie:organizaţii cu caracter sau vocaţie universală, din care pot face parte toate statele lumii (de exemplu ONU), organizaţii cu caracter regional care reunesc un număr determinat de state, în baza principiului contiguităţii geografice. 2)în funcţie de domeniul de activitate: organizaţii politice, organizaţii tehnico-economice. a)Organizatiile internationaleinterguvernamentale reprezinta forme institutionalizate de cooperare a statelor. Ele sunt infiintate pentru coordonarea colaborarii statelor in diverse domenii ale relatiilor internationale. Statele le inzestreaza cu calitatea de personalitate juridica nternationala. Actualmente personalitatea juridica internationala este recunoscuta tuturor organizatiilor internationale interstatale. b)Organizatiile internaionaleguvernamentale au o personalitate juridica limitata prin statutul lor de functionare, fiind îndreptatite sa îsi asume doar acele drepturi si obligatii care concura la realizarea scopului pentru care au fost înfiintate. Personalitatea juridica internationala a organizatiilor guvernamentale se manifesta pe plan intern si pe plan international si consta în: dreptul de a-si coordona activitatea organelor interne, în dreptul de a încheia tratate, de a înfiinta misiuni diplomatice permanente si de a accepta functionarea unor asemenea misiuni ale statelor pe lânga ele în dreptul organizatiilor si a functionarilor acestora de a beneficia la imunitati si privilegii diplomatice. c)Organizatiile internationale regionale sunt încurajate prin Carta O.N.U. sa contribuie la solutionarea pasnica a conflictelor locale, cu obligatia de a informa Consiliul de Securitate asupra actiunilor întreprinse în acest sens. O organizatie internationala este legata prin obligatiunile, ce decurg pentru ea din normele de drept international. Aceasta inseamna ca pentru organizatiile internationale sunt obligatorii si acele norme ale dreptului international general, care au luat nastere prin acordul de vointa al statelor, fara participarea ei. Organizatia internationala este un organ de colaborare a statelor si nu o putere suprastatala. Organizatiile international au urmatoarele functii in relatiile internationale: a)de a incheia tratate internationale in anumite domenii, cu statele membre, cu alte state si cu alte organizatii internationale. b)dreptul de legatie activa si pasiva. c)de a prezenta reclamatii internationale impotriva altui subiect de drept international. d)de a sta ca reclamant in fata instantelor contencioase internationale.e)de a avea un buget propriu si o autonomie financiara. Calitatea de noi membri ai organizaţiei o pot avea numai statele ca entităţi suverane şi independente. Dobândirea calităţii de membru se obţine prin participarea la elaborarea actului constitutiv şi prin aderare. Dobândirea calităţii de membru: Condiţiile pentru dobândirea calităţii de membru sunt stipulate în Tratatele institutive. Entităţile care aderă sunt, în principiu, statele. În ce priveşte participarea, se face distincţie între statele membre fondatoare şi membrii admişi. Calitatea de membru asociat se poate dobândi ulterior de către unul sau mai multe state care nu îndeplinea(u) la momentul respectiv toate condiţiile pentru aderarea la tratat. Calitatea de membru observator poate fi dobândită în cadrul organizaţiei internaţionale chiar de către un stat sau o entitate care nu va întruni niciodată toate criteriile necesare pentru a face parte din organizaţie. ONU e fondată în1945, are 192 de state membre. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială,respectarea drepturilor omuluicooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţionalDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului, a fost adoptată de Adunarea Generală in 1948 ca un standard comun de realizare pentru toţi. ONU şi diferitele agenţii ale sale joacă un rol important în implementarea şi respectarea principiilor dinDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizaţie ţărilor ce se află în tranziţie spre democraţie. Astăzi ONU îşi propune 8 scopuri pe lângă cele de bază care au fost promovate pe tot parcursul istoriei ONU : 1) lichidarea sărăciei acute şi foametei ; 2) lichidarea analfabetismului 3) egalitatea tuturor în societate indiferent de sex 4) reducerea mortalităţii copiilor 5) lupta cu SIDA 6) protejarea mediului înconjurător 7) formarea unor relaţii globale pentru dezvoltare 8 ) reducerea mortalităţii la naştere. Se înfiinţează ca organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite: o Adunare Generală, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic şi Social, un Consiliu de Tutelă, o Curte Internaţională de Justiţie şi un Secretariat.Consiliul de Securitate este cel mai puternic organ principal al Organizaţie.Acesta poartă răspunderea principală pentru îndeplinirea obiectivului central al Organizaţiei , menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Competenţele ce revin Consiliului de Securitate l-au transformat într-un for unic în sfera politicii internaţionale. Consiliul de Securitate al ONU este compus din 15 state membre, cinci dintre acestea – China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi SUA – ocupând o poziţie privilegiată, de membri permanenţi. Ceilalţi zece membri ne-permanenţi sunt numiţi de către Adunarea Generală pe o perioadă de doi ani. Consiliul de Securitate poate forma organe conexe. Printre acestea se numără, pe lângă diverse comitete, şi nenumăratele misiuni de menţinere a păcii şi cele două Tribunale penale pentru Rwanda şi fosta Iugoslavie. Competenţe extinse: Consiliul de Securitate poate în cadrul rezolvării paşnice a diferendelor, ancheta orice situaţie şi să recomande, în orice stadiu al unui diferend, procedurile sau metodele de aplanare corespunzătoare.Rolul Consiliului de Securitate este unul de consultanţă, respectiv de moderare. În schimb este reglementat uzul de forţă.Consiliul de Securitate va constata dacă o situaţie reprezintă o ameninţare împotriva păcii sau o încălcare a acesteia, respectiv dacă ea este un act de agresiune.În cazul în care Consiliul de Securitate consideră că o situaţie a degenerat în acest fel, el poate formula recomandări corespunzătoare pentru a pune capăt acesteia. El poate lua şi măsuri pentru aplicarea forţată a hotărârilor sale, prevede astfel unele sancţiuni ne-militare – mai ales economice, în schimb, măsuri militare în vederea restabilirii păcii.Toate statele membre ale ONU trebuie să adopte şi să aplice hotărârile Consiliului de Securitate. Poziţia privilegiată a Consiliului de Securitate rezultă în plus şi din competenţele pe care le deţine în cadrul Organizaţiei. Consiliul îşi dă bunăoară votul înainte să fie luate anumite decizii importante (mai ales ale Adunării Generale). Acest lucru este valabil mai ales în cazul acceptării şi excluderii de membri, precum şi în cel al numirii Secretarului General şi a judecătorilor din cadrul Curţii Internaţionale de Justiţie. Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte: Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane (United Nations Centre for Human Settlements – Habitat; fondat în 1977, cu sediul în Nairobi, Kenya); Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF – United Nations Children’s Fund, fondat în 1964, cu sediul la New York, SUA); Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD – United Nations Conference on Trade and Development, fondată în 1946 cu sediul la Geneva, Elveţia); PNUD – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (United Nations Development Programme, fondat în 1965 şi cu sediul la New York); PNUE– Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (United Nations Environment Programme, fondat în 1972, cu sediul la Nairobi, Kenya); Programul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Consumului de Droguri (United Nations Internation Drug Control Programme, fondat în 1991, cu sediul la Viena, Austria); Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi (United Nations High Commissioner for Refugees UNHCR, fondat în 1950, cu sediul la Geneva); Operaţiunile ONU de Menţinere a Păcii (United Nations Peace-keeping Operations, cu sediul la New York); Fondul ONU pentru Activităţi în Domeniul Populaţiei (United Nations Population Fund, fondat în 1967, cu sediul la New York); Agenţia pentru Refugiaţii Palestieni (United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East, fondat în 1950, cu sediul la Gaza); Programul Mondial pentru Alimentaţie (World Food Programme, fondat în 1961, cu sediul la Roma). ONU lucrează cu următoarele organizaţii autonome: UNESCOOISOIMBIRD,FMI şi altele. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este oorganizaţie internaţională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrarea crizelor şi reconstrucţia post-conflictuală. Are 55 de ţări participante din EuropaMediteranăCaucaz , Asia Centrală şi America de Nord. Organele de decizie ale organizaţiei sunt Summitul, Consiliul Ministerial şi Consiliul Senior. Consiliul Permanent este consiliul care ia în mod normal deciziile, fiind condus de un Preşedinte.Sediul OSCE este situat în VienaAustria. Organizaţia are birouri înCopenhagaGenevaHagaPraga şi Varşovia. Organizaţia a fost creată în 1973 sub numele de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE). PrăbuşireaCortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie1995, numele organizaţiei a fost schimbat în OSCE. Consiliul Europei, cu sediul laStrasbourg, a luat naştere la 4 Mai 1949 şi reuneşte toate statele Uniunii Europene şi alte state din Centrul şi Estul Europei. Aşadar nu are nici o legătură cu Uniunea Europeană şi este diferit de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de Adunarea Parlamentară, alcatuită din parlamentari proveniţi din parlamentele naţionale, şi cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de Comitetul Miniştrilor, alcătuit din miniştrii de externe ai statelor membre. Romania deţine presedenţia Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei in perioada Noiembrie 2005 – Mai 2006.Consiliul Europei este compus din 47 state membre la care se adaugă o serie de state cu statut de observator. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianta politico-militara stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat înWashington pe 4 aprilie1949. Celălalt nume oficial al ei este echivalentul în limba engleză, North Atlantic Treaty Organisation, sau NATO. De la fondarea NATO în 1949 sau împreună cu anul de aderare. Grecia şi Turcia s-au alăturat alianţei în februarie1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă pe30 mai 1982, iar fostele ţări semnatare ale Pactului de la Varşovia au aderat fie pe 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria şi Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania şi Bulgaria). Franţa s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 1992. Islanda, singura ţară membră NATO care nu are o forţă militară proprie, s-a alăturat organizaţiei cu condiţia de a nu fi obligată să participe la război.Comunitatea Statelor Independente (CSI) este o alianţă formată din 12 din cele 15 foste republici ale Uniunii Sovietice, excepţiile fiind cele trei ţări balticeEstonia,Letonia şi Lituania. Crearea CSI a declanşat procesul de destrămare a Uniunii Sovietice. Cei 11 membri fondatori ai CSI sunt: ArmeniaAzerbaidjanBelarus,KazahstanKârgâzstanRepublica MoldovaRusiaTadjikistanTurkmenistanUcrainaşi Uzbekistan. În decembrie 1993 s-a alăturat şi Georgia, în circumstanţe controversate, în urma unui război civil în care trupele ruseşti au intervenit de partea guvernului lui Şevardnadze. CSI împreună cu China şi SUA deţin 80% din rezervele de cărbuni ale planetei. CSI se înscrie între cele mai mari producătoare de cărbuni din lume, menţinându-se ca al treilea producător mondial.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships