1. după modul de deţinere :
– nominative – au înscris pe ele în mod expres numele beneficiarului
– la ordin – pe lângă numele titularului apare şi acestă clauză la ordin conform căreia titularul poate dispune ca plata să se facă altei persoane
– la purtător – nu se precizează pe ele numele beneficiarului.
2. după conţinutul lor:
– titluri propriu-zise – exprimă o obligaţie de plată – cambie, bilet la ordin, cec
– titluri reprezentative – reprezintă un drept real al titularului asupra unei mărfi depozitate sau transportate în mod oficial – warrantul, conosamentul.
– titluri de participare – dobândite de titulari ca participanţi la o societate – acţiuni, obligaţiuni
– titluri de complezenţă – nu au la bază un act comercial şi reprezintă o posibilitate prin care debitorul procură o sumă de bani necesară beneficiarului.
3. după felul valutei în care sunt exprimate:
– titluri convertibile – sunt transmisibile, negociabile, exprimă o creanţă ce trebuie plătită,
– titluri neconvertibile.
Titlurile de credit au o dublă funcţie – de instrument de plată şi instrument de credit.
Avantajele titlurilor de credit:
– prezintă o garanţie datorită forţei legale/procesuale cu care sunt investite şi constituie o garanţie a încasării sumei (utilizată în cazul acreditivului documentar),
– prin faptul că sunt titluri negociabile, apare posibilitatea de scontare sau forfetare pe piaţă înainte de scadenţă,
– o datorie se poate achita prin andosare sau gir doar înainte de scadenţă pentru că titlurile deţin un drept propriu, independent faţă de raportul economic creat.
Titlurile de credit mai pot fi:
– comerciale – efecte de comerţ ( bilet la ordin, conosament, warrant)
– bancare – certificate de depozit, cecuri
– financiare – acţiuni, obligaţiuni.
Cambia
Cambia reprezintă angajamentul direct de plată neafectat de modul în care este solicitată, indiferent de modul în care este emisă, acceptată sau vehiculată. Prin esenţa sa cambia este un act scris, deşi legea nu prevede expres, această cerinţă este subînţeleasă deoarece cambia trebuie să conţină anumite elemente:
1. denumirea de cambie – în scopul de a avertiza pe toţi semnatarii asupra drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din angajarea lor în obligaţia cambială.
2. ordinul pur şi simplu necondiţionat de plata, unei sume de bani; acesta pentru a fi explicit reprezintă voinţa emitentului de a plăti. Ordinul nu poate fi condiţionat de efectuarea unei contraprestaţii, serviciu sau efectuarea plăţii într-un anumit mod. Orice condiţionare a ordinului de plată atrage după sine nulitatea cambiei. Suma trecută pe cambie trebuie să fie înscrisă şi în cifre şi în litere şi se precizează moneda în care urmează să se plătească.
3. numele trasului – acesta trebuie să fie indicat pe cambie, pentru că el trebuie să plătească şi va deveni debitor cambial principal, din momentul acceptării. Trăgătorul se poate indica pe el însuşi ca tras sau poate indica mai mulţi traşi, nu alternativ, ci în mod cumulativ. Repartizarea unor cote atrage după sine nulitatea cambiei.
4. scadenţa reprezintă data la care cambia urmează să fie plătită. Data are următoarele atribute:
– să fie certă, deci momentul plăţii nu trebuie să fie legat de un alt moment,
– să fie fermă, unică şi posibilă.
Scadenţa unei cambii are mai multe valenţe:
a. poate să fie la vedere- în acest caz se consideră că prezentarea cambiei la plată trebuie să se facă în termen de 1 an de la data emiterii,
b. poate să fie la un termen de la vedere- în acest caz de la început se specifică pe cambie un termen scurt de 30-60 zile de la prezentarea cambiei la acceptare,
c. poate să fie la un anumit termen de la data emiterii. Calculul se începe din ziua următoare emiterii şi scadenţa e ultima zi a termenului calculat. Dacă se omite anul se consideră anul emiterii cambiei. Dacă luna în care apare scadenţa a trecut în anul respectiv, atunci se consideră luna din anul următor.
d. poate să fie la o dată fixă.
5. locul unde se face plata – locul unde se obţine plata din partea trasului, iar în caz de refuz la plată este locul în care va fi acţionat în instanţă. Emitentul este cel care fixează locul plăţii şi legislaţia aplicată în caz de litigiu.
6. beneficiarul – persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se plătească suma totală.
În textul cambiei pot fi desemnaţi mai mulţi beneficiari cumulativ sau menţionaţi în mod alternativ şi atunci oricare dintre ei poate exercita cambia. Beneficiar poate fi însuşi trăgătorul cambiei. Când în text nu e menţionată clauza ,,nu la ordin’’ beneficiarul nu poate transmite cambia prin gir ci prin cesiune şi se întocmeşte un act suplimentar.
7. data şi locul emiterii cambiei – trebuie să cuprindă întotdeauna ziua, luna şi anul emiterii. Data trebuie să fie unică, certă şi posibilă. Datele imposibile sau care se află în contradicţie cu scadenţa atrage după sine nulitatea cambiei. Dacă nu e trecut locul emiterii, este considerat domiciliul trăgătorului. Dacă nici acesta nu e trecut pe cambie, aceasta este nulă.
8. semnătura emitentului trebuie să fie autografă şi să cuprindă numele şi prenumele sau denumirea firmei care a emis cambia.
În cazul cambiilor în alb (care înseamnă că unei cambii îi lipseşte un anumit element din cele prezentate) trebuie să ţinem cont că:
– nu poate lipsi semnătura trăgătorului,
– dacă la emitere cambia poate fi incompletă, până în momentul prezentării la plată trebuie completată.
Omisiunea unor anumite elemente trebuie să fie voită voluntar. Pentru completarea cambiei trebuie să existe autorizarea prealabilă din partea trăgătorului ca beneficiarul să completeze cambia în anumite condiţii.
Clauza de ,,negaranţie pentru acceptare’’ – inserată de trăgător pe cambie îl eliberează de posibilitatea de a fi urmărit înainte de scadenţă ca urmare a faptului că trasul refuză să accepte cambia.
Clauza ,,după aviz’’ care, inserată de trăgător pe cambie, îl autorizează pe tras să nu facă plata decât în urma unei avizări prealabile făcute de trăgător.
Acceptarea cambiei
Ordinul de plată dat de trăgător nu îl obligă cu nimic pe tras faţă de plată. Acesta devine debitor cambial în momentul în care acceptă cambia.
Acceptarea este obligatorie pentru:
– cambiile plătibile la un terţ sau dintr-o altă localitate,
– cambiile plătibile la un anumit termen de la vedere,
– când a fost înscrisă prezentării cambiei la acceptare.
Cambia va fi prezentată acceptării trasului în orice moment până la scadenţă. Acceptarea se scrie direct pe cambie cu menţiunea acceptat şi semnătura trasului.
Acceptarea se poate face şi pentru o parte din sumă.
Avalul reprezintă acceptarea în scopul măririi gradului de securitate. El reprezintă un act prin care o persoană garantează plata cambiei. Avalul este o garanţie care se dă pe faţa cambiei şi atunci este suficientă simpla semnătură, sau pe spatele cambiei când se scrie aval şi se semnează de către persoana care garantează suplimentar.
Avalul poate fi comercial atunci când este dat de un agent economic sau bancar atunci când este dat de o bancă.
Cambia poate circula prin gir sau andosare.
Girarea se poate face în mai multe feluri:
– gir plin – sunt indicate toate elementele de identificare ale noului beneficiar
– gir în alb – nu se precizează numele noului beneficiar,
Prin andosare garantarea cambiei se măreşte, pentru că fiecare girant răspunde solidar de neplata sumei la scadenţă.
Vânzarea cambiei înainte de scadenţă se numeşte scontare; taxa de scont este taxa de la care se porneşte când se calculează dobânda comercială; taxa de rescont micşorând taxa de scont ce s-a încasat de banca intermediară.
Prin scont se acordă un credit celui ce solicită şi care este garantat cu ajutorul instrumentului în cauză.
În cazul neacceptării, la scadenţă beneficiarul se adresează autorităţilor juridice care emit un document prin care se certifică refuzul la plată – protest la cambie – urmat de o ordonanţă de amortizare emisă de instanţa judecătorească care pune beneficiarul să-şi recupereze treptat suma după un calendar fixat de justiţie.
Dacă se execută un girant pentru o plată protestată, el se poate adresa justiţiei pentru o acţiune de regres la cambie.
Cambia poate conţine clauza ,,fără protest’’ ce permite executarea trasului fără cheltuieli suplimentare.
Clasificarea cambiilor:
– comerciale – rezultate în urma unui contract comercial,
– bancare – se folosesc când o bancă comercială a acordat un credit cumpărătorului,
– documentare – se folosesc în condiţiile existenţei unui contract comercial când se solicită remiterea unor documente,
– de complezenţă – stingerea sau acoperirea unei datorii de către debitor beneficiarului.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
