How to Stop Missing Deadlines? Please Follow our Telegram channel https://t.me/PlopAndreiCom ( @plopandreicom)

APPLY FOR THIS OPPORTUNITY! Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know! Share / Like / Tag a friend in a post or comment! To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.
Diversitatea izvoarelor dreptului internaţional, imprecizia unor norme de sorginte cutumiară, existenţa în anumite domenii a unor norme incomplete, ca şi nevoile de reglementare în domenii noi ale colaborării internaţionale au impus necesitatea precizării şi sistematizării normelor juridice de drept internaţional, deci a codificării acestora în instrumente juridice clare şi fără echivoc. Realizarea operei de codificare a ridicat o problemă de principiu în ce priveşte conţinutul şi limitele acesteia, conturându-se două linii de gândire. Într-o primă concepţie, împărtăşită în general de jurişti americani şi englezi, codificarea ar avea numai rolul de a constata normele de drept în vigoare, fără a se preocupa dacă ele formează un sistem coerent, aplicabil în raporturile internaţionale reale.O a doua linie de gândire, împărtăşită de jurişti din ţările Europei continentale, concepe codificare nu numai ca o prezentare  şi sistematizare  a normelor, ci ca o operă în cadrul căreia unele norme pot fi modificate sau abrogate şi se pot crea norme noi, astfel încât să se realizeze un ansamblu coerent de norme care să corespundă nevoilor şi realităţilor epocii.
            Experienţa Ligii Naţiunilor, dar mai ales a O.N.U., a impus concepţia potrivit căreia codificarea  are atât scopul de a constata şi preciza normele de drept internaţional (codificare de lege lata), cât şi pe cel de a dezvolta progresiv dreptul internaţional prin elaborarea de noi norme ( codificare de lege ferenta).
            Codificarea are o deosebită importanţă pentru dreptul internaţional în general şi pentru transpunerea în practică a normelor sale.Ea asigură precizia normelor de drept şi întărirea coeziunii şi unităţii dreptului internaţional, înlăturând conflictele posibile între normele acesteia, înlesneşte adaptarea reglementărilor juridice la evoluţia rapidă a relaţiilor internaţionale, permiţând totodată participarea tuturor statelor la opera de legiferare, ceea ce asigură în mai mare măsură credibilitatea dreptului şi lărgeşte bazaare a acestuia.
            Codificarea dreptului internaţional se poate realiza în diferite forme:

            a) codificarea oficială, realizată în comun de state, sau neoficială, efectuată de organizaţii ştiinţifice naţionale sau internaţionale, precum şi de oameni de ştiinţă în mod individual;
            b) codificarea generală, cuprinzând ansamblul normelor dreptului internaţional, sau parţială, pe anumite ramuri ori domenii ale acestuia;
            c) codificarea principiilor generale şi codificarea amănunţită;
            d) codificarea universală, a normelor de drept cu aplicabilitate pentru toate statele lumii şi codificarea regională, care cuprinde numai normele aplicabile unei anumite zone geografice.
            Preocupările de codificare a normelor dreptului internaţional au apărut încă din antichitate (vezi „ codul Hammurabi” şi alte culegeri de reguli cu caracter juridic şi religios din ţările orientului antic), dar ele s-au manifestat mai cu pregnanţă odată cu societatea modernă.
            Asemenea preocupări se sistematizare a normelor dreptului internaţionale sub forma unor coduri aparţin unor filozofi şi teoreticieni ai dreptului, care au studiat regulile în vigoare în epoca lor şi modul de aplicare a acestora.Aceste codificări aveau un caracter neoficial.
            Primele încercări de acest fel menţionate în literatura de specialitate aparţin filozofului englez Jeremy Bentham care, în Principiile dreptului internaţional, scrisă între 1786-1789, şi în Introducere la un cod internaţional (1827), făcea o sistematizare a dreptului în vigoare, elaborând totodată şi noi reguli pentru asigurarea unei păci perpetue.Acestor încercări le-au urmat numeroase altele, între care trebuie menţionată lucrarea savantului german John Bluntchhli, intitulată Dreptul internaţional modern al statelor  civilizate, sub formă de cod din 1868.
            Aceste încercări, deşi constituiau opere de erudiţie deosebit de valoroase, s-au dovedit în fapt mai puţin fructuoase, deoarece urmăreau o codificare totală a dreptului internaţional, ceea ce este greu de realizat, dacă nu chiar utopic.
            Ulterior, diferite organizaţii ştiinţifice neguvernamentale, conştiente de dificultăţile insurmontabile ale codificării întregelui drept internaţional într-o unică lucrare, au elaborat unele proiecte neoficiale de codificare pe domenii ale dreptului internaţional. Printre acestea, un rol important l-au avut Institutul de Drept Internaţional, înfiinţat în 1873, Asociaţia de Drept Internaţional, creată în acelaşi an, şi Institutul de Drept Internaţional, înfiinţat în 1912.
            Codificările oficiale încep a se face în secolul al XIX-lea în cadrul unor congrese sau conferinţe internaţionale cu perticiparea reprezentanţilor statelor.
            Astfel, la Congresul de la Viena (1815) a fost codificat regimul fluviilor internaţionale şi , în oarecare măsură, dreptul diplomatic, la Conferinţa de la Paris (1856) au fost codificate unele norme ale dreptului maritim, iar la Conferinţa de la Geneva din acelaşi an a fost elaborată prima codificare a normelor de drept umanitar privind protecţia militarilor răniţi şi bolnavi.
            Conferinţele internaţionale de la Haga din 1899 şi 1907 au marcat un moment important în opera de codificare a dreptului internaţional. Ele au codificat regulile privind mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale, dar sunt cunoscute îndeosebi pentru opera de codificare privind legile şi obiceiurile războiului  terestru şi maritim referitoare la ostilităţile armate, beligeranţi, mijloace permise sau interzise în ducerea războiului, regimul juridic al prizonierilor de război şi alte persoane protejate în timpul conflictului armat etc.
            Alte conferinţe internaţionale ulterioare au continuat opera de codifecare a reglementărilor privind modul de ducere a războiului. Astfel, la Conferinţa de la Geneva din 1925 a fost adoptat „Protocolul privind interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sau similare şi a armelor bacteriologice ( biologice)”, la Conferinţa din 1929 de la Geneva s-a realizat o nouă codificare privind ameliorarea soartei răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie, iar Conferinţa de la Geneva din 1949 realiza o amplă codificare a întregului drept umanitar aplicabil în perioada de conflict armat prin 4 convenţii internaţionale care se refereau la protecţia prizonierilor de război, a bolnavilor, a răniţilor şi a naufragiaţilor, precum şi a populaţiei civile.
            Sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite codificarea dreptului internaţional a realizat progrese deosebite.
            O.N.U. şi-a propus, prin art. 16 al Cartei, ca în cadrul Adunării generale să se iniţieze studii şi să se facă recomandări în scopul de a încuraja dezvoltarea progresivă şi codificarea dreptului internaţional.În acest scop, în 1947, a fost creată Comisia de drept internaţional, ca organ subsidiar al Adunării generale, având drept sarcină formularea  cu precizie şi sistematizarea regulilor de drept internaţional în domeniile in care există o practică juridică considerabilă, precedente sau opinii doctrinare.
            Ca urmare a eforturilor acestei comisii, ca şi a altor comisii ale Adunării generale înfiinţate ulterior, dar şi ale reprezentanţilor statelor şi ale unor organizaţii ştiinţifice neguvernamentale, au fost elaborate şi încheiate numeroase convenţii de codificare a dreptului internaţional, în variate domenii, dintre care menţionăm ca mai importante:
            -relaţiile diplomatice (Convenţia de la Viena din 1961);
            -relaţiile consulare (Convenţia de la Viena din 1963);
            -relaţiile tratatelor (Convenţia de la Viena din 1969);
            -dreptul mării (cele 4 convenţii de la Geneva din 1958, urmate de Convenţia de la Montego Bay din 1982).
            Se află în curs de elaborare în cadrul Comisiei de drept internaţional şi alte proiecte de
convenţii de codificare a unor reguli de drept internaţional din domenii cum sunt:.
            -răspunderea internaţională a statelor;
            -folosirea în alte scopuri decât navigaţia a cursurilor de apă;
            -relaţiile dintre state şi organizaţiile internaţionale;
            -răspunderea internaţională pentru daunele care decurg din acte ce nu sunt interzise de dreptul internaţional.
            Este de aşteptat ca procesul de codificare să continue, nevoile raporturilor internaţionale aducând în atenţie noi domenii în care sunt necesare sistematizări şi dezvoltări ale dreptului internaţional.

Join Us On Telegram @plopandreicom

Apply any time of year for Internships/ Scholarships

Plop Andrei: I was arrested in #Canada for the anti-communist revolution!

Plop Andrei: Moldova will be the next country attacked by the Russians!

Plop Andrei/ #Russia – #Ukraine War: What Will Happen Next?

Plop Andrei/ Lucrarea de master/ – Rolul mass-media în reflectarea conflictelor geopolitice. Studiu de caz: Mass-media în Federaţia Rusă/

Așa erau timpurile! Plop Andrei despre amintiri din copilărie, sport și școală!

Plop Andrei: Update/ De ce are Moldova de o mobilizare generală și de o armată profesionistă! Maia Sandu este AGENTUL de influență al Kremlinului?!

How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter !-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!