Competenţele Comunităţilor Europene şi domeniile lor de acţiune.

Repartizarea competentelor între Comunitatile europene si statele membre ale acestora apare ca o problema deosebit de complexa. Aceste competente nu sunt reglementate de tratatele comunitare în mod general, ci în functie de obiectul de activitate al Comunitatilor. Principiile care guverneaza repartizarea competentelor între Comunitati si statele membre sunt prevazute de Tratatul de la Maastricht, la art. 3B. Din continutul acestui articol se desprind cele trei principii care stau la baza repartizarii competentele comunitare: -principiul specializarii; -principiul subsidiaritatii; -principiul proportionalitatii. Competenţele exclusive ale Uniunii Europene. Statele membre îşi transferă competenţele Uniunii Europene şi nu pot interveni în cadrul comunitar. Aceste competenţe se aplică în domeniul politicii comerciale comune, politicii concurenţiale, politicii monetare. Competenţele partajate. Statele membe şi Uniunea Europeană îşi exercită împreună competenţele în baza principiului subsidiarităţii. Aceste competenţe se aplică în domeniul politicii agricole comune (PAC), politicii de coeziune economică şi socială, piaţei interne, protecţiei consumatorilor, transporturilor, energiei.
Competenţele de completare, susţinere şi coordonare. Uniunea Europeană completează, susţine şi coordonează acţiunile statelor membre. In conformitate cu domeniul de actiune al competentelor, aceste sunt repartizate in alte doua tipuri: Competente interne: (competentele nerepartizate – se refera la realizarea uniunii vamale si a Pietii Comune; competentele transferate – se refera la transferarea competentelor statelor membre catre Comunitati, in special in stabilirea si gestionarea tarifului vamal comun si relatiile tarifare cu statele terte; competentele incadrate – se refera la situatia cind statele membre nu au renuntat la competentele lor, insa au acceptat sa o limiteze pt a contribui la functionarea eficace a Pietii comune; competentele concurente – vizeaza ipoteza în care statele ramân titulare ale unei competente de principiu, Comunitatea nedispunând de competenta de a lua masuri de încadrare sau de armonizare cu caracter obligatoriu.) Competente externe: (Competentele externe atribuite în mod explicit – recunoscute in mod expres; Competentele externe fondate pe clauzele de adaptare – atribuite prin extinderea tratatului de la Maastrich; Competentele externe recunoscute în mod implicit – care decurg implicit din sistemul tratatelor).

Competenţele se aplică în urmatoarele domenii: politica agricola comuna (PAC), politica de coeziune economică şi socială, piaţa interna, tarifele vamale, relatiile tarifare cu statele terte protecţia consumatorilor, domeniul transporturilor, energiei, educaţiei şi formării profesionale, culturii şi sănătăţii.