I criză marocană, numită şi Criza Tangier, a fost o criză internaţională asupra statutului colonial al Marocului (MAR), între martie 1905 şi mai 1906. Evenimente : Cancelarul Bülow al GER era îngrijorat de Antanta Cordială recent semnată de FR şi M.BRIT. El a decis să încerce a ruina această nouă înţelegere, crezând că o criză simplă va demonstra că cele 2 state nu se vor susţine reciproc. Francezii erau interesaţi în a prelua MAR în calitate de colonie sau protectorat. L-a obţinut, virtual, prin semnarea acordurilor cu M.BRIT şi SP (în aprilie, şi octom.1904). I cr.marocană s-a bazat p rivalităţile imperiale ale MPs, în acest caz: GER p d o parte, şi FR, cu suport britanic, p d alta. Schimbarea d situaţie a fost întâlnită cu ostilitate d GER, care fusese ţinută departe de negocieri. GER a acţionat imediat dpdv diplomatic pt a bloca punerea în funcţiune a noului Acord, incluzând în acţiune vizita Kaiserului Wilhelm II la Tangier în MAR la 31 martie 1905. Kaiserul a făcut câteva remarci descrise ca un discurs deschis în favoarea independenţei MAR, o provocare pt influenţa franceză. GER a făcut appel la convocarea unei conferinţe europene c va trage la răspundere FR. puterea politică FR, alături de o.p. anti-germană, refuzau o asemenea propunere, unii luând poziţii destul d radicale. Criza a atins punctul culminant la mijl. Iunie 1905, atunci când radicalul MAE FR Delcasse a fost concediat, iar concediile d vară ale militarilor au fost anulate. GER ameninţa cu semnarea unei alianţe defensive cu Sultanul (22.VI). La 1.VII FR, cu susţinerea M.BRIT, acceptă ideea convocării conferinţei – şi GER s pomeneşte în izolare diplomatică. Criza a continuat până în ajunul conferinţei d l Algeciras, cu GER mobilizând unităţile d rezervă (30.XII) şi FR mişcând trupe către frontiera cu GERM (3.I). Conf.Algeciras -16.I-7.IV.1906, urma să rezolve disputa. Unicul suporter al GER din cele 13 naţiuni prezente a fost A-Ungaria. O încercare a GER d a impune un compromis a fost respins d toţi cu excepţia A-Ungariei. FR a beneficiat d suportul M.BRIT, RU, IT, SP şi SUA. Germanii au trebuit să accepte un compromis minor la 31 martie 1906, semnat la 31 mai – FR sista controlul asupra poliţiei marocane, dar menţinea controlul politic şi financiar. Urmări : 1)deşi Conf.Algeciras a rezolvat temporar criza – ea doar a înrăutăţit tensiunile internaţionale între 3All şi 3Ent. 2)a demonstrat suportul clar al M.BRIT pt FR în timpul Crizei. 3)s consideră unul din catalizatorii Antantei Anglo-Ruse, semnate anul următor. Kaiserul Wilhelm II era f/supărat d umilinţă, şi era determinat să nu dea înapoi, ceea c a dus la implicarea germană în cea de-a 2a criză. Această criză s-a numit şi Criza Agadir, stârnită fiind d deturnarea navei germane Panther, în portul marocan Agadir, la 1.VII.1911. Tensiunile anglo-germane erau la maxim în această perioadă, din cauza concurenţei pt supremaţia navală. Evenimente : în 1911 a izbucnit o revoltă în MAR, împotriva sultanului Abdelhafid. Acesta a fost înfrânt în aprilie 1911 şi FR decide să trimită trupe pt « protejarea europenilor şi proprietăţilor lor » din MAR. Au trimis orţe pt ocuparea capitalei Fez, iar spaniolii au ocupat Laraiche şi Alcazar. La 1.VII nava germană Panther ajunge în portul Agadir – lucru la care au reacţionat imediat FR şi M.BRIT. M.BRIT a încercat să reţină FR d la trimiterea d trupe sau d la implicarea serioasă militară în regiune, dar, din obligaţiile asumate, a trebuit să-i susţină deciziile. Si d această dată Antanta Cordială s-a dovedit a fi puternică şi unită. In iulie ambasadorul german la Paris anunţa că GER nu are pretenţii teritoriale asupra MAR, dar că vrea compensaţii în regiunea franceză a Congo- tot Congo-ul francez d la râul Sangha până la mare. La 21.VII D.Lloyd George emitea un discurs ce a insinuat germanilor că M.BRIT s-ar putea implica în acţiuni militare d partea FR, dacă situaţia o va cere. Negocierile franco-germane iniţiate la 9.VII către Tratatul d l Fez (4.XI), au dus la încheierea unei Convenţii, conform căreia GER îi revenea colonia Congo Mijlociu (azi Rep.Congo) =Neukamerun, devenind parte a coloniei germane Kamerun, parte a Africii Vestice Germane, căreia i-a aparţinut până la sf.WWI. FR primea în schimb o părticică din actualul Chad d l GER. Urmări : 1)FR stabileşte un protectorat complet în MAR(30.III.1912)- încheind « independenţa » formală a acestui stat. 2)M.BRIT şi-a reîntărit alianţa prin susţinerea FR, îndepărtându-se definitiv d GER, 3)germanii s-au supărat pt pământurile primite drept compensaţie, cerând răzbunare.4)s consideră în această perioadă flota britanică începe a folosi resursele petroliere drept combustibil în locul cărbunelui. 5)în GER, criza Agadir s consideră cel m/bun exemplu d « diplomaţie navală » : criza a condus la încheierea unui acord naval între M.BRIT şi FR, prin care Flota Regală promitea să protejeze coasta de N a FR d un eventual atac german.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships