Este o afecţiune cronica, cu etiologie diversă, caracterizată prin repetarea crizelor convulsive, ca urmare a unor descărcări excesive a neuronilor cerebrali. Şcolarizarea copiilor epileptici trebuie să fie făcută în clase corespunzătoare vârstei precum şi nivelului lor intelectual. Din motive lesne de înţeles, a privi direct în faţă realitatea despre afecţiunea lor, este dificil şi, în majoritatea cazurilor, diagnosticul este ascuns. Ascunderea diagnosticului în faţa profesorului diriginte îi creează copilului panică, în caz de apariţie a unei crize în şcoală, precum şi riscul de a nu i se acorda un prim ajutor corespunzător. Vor fi trimişi spre serviciile de psihiatrie infantilă doar cazurile foarte grave în care copilul prezintă crize cu căderi şi răniri frecvente, asociate cu tulburări intelectuale, tulburări de comportament sau de personalitate.
Viaţa personală familială şi socială Regimul de viaţă al copilului epileptic fără afectare neurologică sau psihică va fi normal, el fiind integrat printre copiii cu şcolaritate normală.Dar, pentru ca viaţa copilului cu epilepsie să fie relativ normală, pe lângă medicaţie, atât medicul curant, cât şi medicul şcolar, îi vor da informaţii necesare, lui şi familiei, privind afecţiunea pe care o are, modul în care dificultăţile trebuie să fie depăşite, creându-i astfel, un climat calm. Părinţii trebuie să cunoască diagnosticul copilului lor indiferent dacă este vorba despre o deficienţă organică sau funcţională. Medicul va fi sincer faţă de copil şi familie explicându-le că o multitudine de restricţii îi va face viaţa imposibilă, iar prea multe lucruri permise îl vor duce la accidente inevitabile ale bolii.Copilul va desfăşura o activitate fizică moderată şi va practica sporturi recreative. În schimb, nu-i sunt permise exerciţii de gimnastică cu echilibru la înălţime, sportul de performanţă, cele care expun la traumatisme craniene repetate cum ar fi: boxul, alpinismul, aviaţia, plonjatul submarin, nataţia, bicicleta. Va fi strict supravegheat la scăldat şi chiar când face baie acasă. Nu va sta timp îndelungat la soare.În ceea ce priveşte viaţa în familie, pentru ca să se evite unii factori declanşatori ai crizelor epileptice, medicul şcolar sau de familie va preciza că este absolut obligatoriu să fie evitate toate conflictele.În cazul în care epilepsia este deja gravă (nevroză, psihoză, conflicte familiale grave, tulburări de comportament, dificultăţi de adaptare socio-profesională, copilul va beneficia de psihoterapie.Copilul epileptic îşi construieşte propria personalitate în raport cu modul în care îşi trăieşte viaţa, cu influenţa pe care o are anturajul, cu dinamismul lui personal. În acest sens, el poate avea tendinţe regresive, stări depresive, sentimente de devalorizare a propriei persoane, schimburi de gânduri şi idei dificile cu cei din jur, pe care-i resimte ca o ameninţare a propriei lui vieţi.Încă de la început, el va fi implicat în terapia proprie-i boli. Este foarte important ca elevul să urmeze regulat tratamentul indicat de medic, orice întrerupere intempestivă, poate duce la apariţia unei noi crize. Surmenajul, lipsa somnului, consumul alcoolului vor fi evitate fiind considerate ca agravante ale bolii.Părinţii copilului epileptic sunt cel mai ades anxioşi, culpabili de afecţiunea pe care o are copilul lor, devenind hiperprotectori, menţinându-l permanent dependent de ei. Alţii, pot fi agresivi, marcaţi de un comportament de rigoare educativă, de perfecţionism terapeutic. Corect este să se adopte un comportament normal şi cu o supraveghere atentă a bolii.
Orientarea şcolară şi profesională pune o serie de probleme tânărului epileptic. El trebuie să practice o profesie cât mai potrivită bolii pe care o are. Acesta poate presta activităţi care se desfăşoară în deplină siguranţă, fără nici un grad de periculozitate, fără contrarietăţi din partea ambianţei, în atmosferă de linişte.Indiferent de forma bolii (uşoară sau medie), epilepticii nu pot practica meserii/profesii care presupun anumite dificultăţi cum ar fi: în siguranţa circulaţiei, lângă sau cu agregate în mişcare, în apropiere de foc sau apă, la înălţime (pe schele), în subteran, lângă utilaje sub înaltă tensiune electrică, cu manipulare de substanţe toxice, radiaţii ionizante, munci în care se utilizează obiecte ascuţite sau tăioase, activităţi care se desfăşoară în flux continuu (la bandă rulantă, tablouri de comandă) activităţi în contact nemijlocit cu publicul sau cu copiii (în învăţământ), la temperaturi foarte înalte sau foarte scăzute, cu lumină scânteietoare sau orbitoare, cu eforturi fizice mari, munci în ture de noapte, zgomot, trepidaţii, alcool la îndemână.În ceea ce priveşte conducerea oricărui tip de vehicul, aceasta nu este recomandată epilepticului, având în vedere pericolul la care se expune şi la care-i expune şi pe alţii.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
