Familia Hipopotamidae are doua specii – hipopotamul si hipopotamul pitic – fiecare adaptata la habitate destul de diferite. Desi amindoua traiesc in Africa, hipopotamul traieste in lacuri si riuri aflate in mijlocul pajistilor deschise, in timp ce hipopotamul pitic este un animal mai putin intilnit, care traieste in tinuturile impadurite.
Modul de hranireTurmele de hipopotami isi petrec ziua dormitind, doar virful narilor vazindu-se de asupra apei. Ies din apa aproximativ cinci ore pe noapte pentru a se hrani cu vegetatia din apropiere, smulgind iarba cu buzele lor late. Aceasta tehnica de pascut face ca planta sa iasa cu radacina si poate duce la disparitia vegetatiei din jurul bazinului preferat al hipopotamului, fiind uneori nevoiti sa parcurga mai multi kilometri pentru a se hrani, alergind sub apa pe virfuriledegetelor, sau urmarind poteci pe uscat pentru a ajunge la “gazonorile” preferate. Hipopotamul consuma aproximativ 40 kg de vegetatie fiecare noapte. Hipopotamii isi economisesc energia petrecindu-si cea mai mare parte din viata trindavind prin apa. Apa ajuta la sustinerea greutatii corpului. Cind inoata sub apa, hipopotamii sunt creaturi surprinzator de gratioase. Hipopotamii pitici, care trebuie sa transporte o greutate mai mica, petrec mai mult timp pe uscat. Viata in familieHipopotamii pitici se gasesc numai in grupuri familiale mici, formate dintr-un mascul, o femela si puiul lor. Hipopotamii insa sunt mult mai gregari. Masculii controleaza teritorii care contin mai multe femele cu puii lor; aceste grupuri pot insuma pina la 150 animale.
Membrii familiei Hipopotamidae ajung matur sexual intre virstele de 4 si 11 ani, iar imperecherea are loc o data sau doua ori pe an. Familiile contin de obicei un pui ( rare ori gemeni ) nascut in anotimpul ploios dupa o perioada de gestatie ( sarcina ) de 240 de zile pentru hipopotami si de 190-210 zile pentru hipopotamii pitici; puii se hranesc cu laptele mamei lor timp de aproximativ 8 luni. Piele netida a hipopotamului este adaptata la viata acvatica. Are un strat de suprafata subtire, care se deshidrateaza de cinci ori mai repede decit ce a omului. De aceea hipopotamii trebuie sa stea sub apa in timpul zilei. Glande speciale elimina un lichid roz, viscos care lacuieste suprafata pielii pentru a o proteja de arsuri provocate de soare si de infectii. Porcii salbatici si mistretiiPorcii si mistretii, inclusiv familiarul porc alergator ( Phacochoerus aethiopicus ), sunt animale relativ nespecializate, gasite intr-o gama larga de conditii climatice si habitate diferite, precum paduri, stebe, savane si mlastini. Introdusi in Australia precum si in America de Nord si de Sud, porcii s-au inmultit atit de mult, incit populatiile salbatice si salbaticite au devenit daunatoare in unele regiuni. Adapostindu-se prin tufisuri si stufarisuri sau ierburi inalte, porcii s-au adaptat chiar si in regiunile populate de oameni. Singurul lucru de care au nevoie este apa, deoarece baia in norai este vitala pentru sanatatea lor. Porcii au un extra ordinar simt al mirosului si pot gasi repede hrana, chiar daca aceasta este aflata adinc in pamint. Ei sapa cu marginea intarita al botului pentru a rascoli solul. De si de obicei consuma vegitatie ( iarba, frunze, radacini, ciuperci, fructe cazute si seminte ), porcii sunt carnivori in unile perioade ale anului, consumind iepuri, razatoare, serpi, broaste, sopirle, oua, pasari care cuibaresc la sol, insecte si larvele lor. Uneori porcii salbatici pot ataca si minca animale mai mari. Viata in familiePorcii sunt foarte sociabili, traind in perechi sau in grupuri. Le place sa se atinga, culcindu-se lipiti, si adesea se curata intre ei. Viata este de obicei pasnica, Cu neintelegeri minoare privind hrana, dar in perioada de rut se isca lupte singeroase intre masculii preocupati de imperechere. In climatele temperate impericherea are loc toamna si nasterile primavara. La tropice, porcii se pot inmulti oricind de-a lungul anului. Se nasc intre unu si 12 purcei. Caninii orientatiin sus ai porcilor salbatici nu sunt utilizati la adunarea hranei. Ei sunt organe de etalare, utelizati pentru a demonstra agresiunea si a intimida rivalii. Desi coltii superiori ai porcului alergator par periculosi, caninii inferiori mai mici, dar mai ascutiti, sunt cei care provoaca rani. Relatia cu omulMistretii au fost omoriti pentru hrana de cind omul utilizeaza armele. In trecut, natura agresiva a mistretului a oferit un sport periculos pentru regii europeni, dar si pentru vinatorii obisnuiti. Desi porcul domesticit pare un animal placid, originea sa salbatica se reafirma in comportamentul turmelor salbatice. Introducerea mistretilor si a porcului salbatic a provocat daune inestimabile florei si faunei native din Noua Zeelanda si Australia. Porcii sunt responsabili pentru numarul mic al unei reptile unice – tuatara – si pentru periclitarea multor pasari care cuibaresc la sol. In Madagascar, cea mai rara broasca testoasa din lume – broasca testoasa fier de plug – este aproape de disparitie deoarece porcii de riu ii dezgroapa ouale si ii maninca puii proaspat iesiti din ou
PecariiIntilniti in America Centrala si de Sud, pecarii seamana cu porcii, avind picioare subtiri. Traiasc in grupuri mici sau in carduri mari, in padure tropicale umede si secitoase pina la intinderi de maracinis si stejaris. Teritoriile lor se intind intre 30-280 ha. Pecari de Chaco, recent descoperit, traieste in paduri spinoase unde se hraneste in insule izolate de palmieri si ierburi. Pecarii sunt omnivori, hranindu-se cu radacini, seminte si fructe, prinzind si animale mici cind acestea sint disponibile. Coltii sunt folositi la taierea radacinilor. Leii de munte si Jaguarii sunt principalii dusmani ai pecarelor. Cind un pradator ataca, s-au vazut cazuri in care un pecari “se sacrifica” pentru a permite celorlanti din grup sa scape
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
