Intoxicatiile sunt produse de ciupercile superioare (ascomicete si bazidiomicete). Exista urmatoarele sindroame provocate de ciuperci:

1. sindroame de latenta scurta

a. sindromul digestiv – ciupercile (Amanita rubescens, Clitocybe nebularis, Lepista nuda, Armillaria mellea etc.) sunt bogate în chitina, contin sucuri specifice (trehaloza, manitol). Acumularea de trehaloza conduce la o fermentare responsabila de diaree. Manitolul induce o presiune osmotica ridicata în intestin. Este descris sindromul intestinal, ce se datoreaza unei toxine, care are la baza substanta laxatiful (Ramaria formosa, R.botrytis, R.pallida, Suillus).

b. Sindromul rezinoidal – este produs de Tricholoma pardinum (în regiuni muntoase), Omphalotus olcarius, Entoloma lividum, Boletus satanas, Macrolepiota. Printre aceste specii, unele provoaca o intoxicatie de latenta foarte lunga si un tablou clinic, care necesita ospitalizare. E un sindrom gastrointestinal acut si dureros, apare destul de rapid (de la câteva minute pâna la câteva ore), cu dureri acute, greata, voma, diaree.

c. Sindromul psilocibian – se datoreaza moleculelor din familia acidului lisergic din care se produce LSD. E un sindrom halucinogen provocat de ciuperci tropicale. Câteva specii din familia Strophariaceae sunt utilizate în obiceiuri religioase si divine în America Centrala si Meridionala.

d. Sindromul muscarian sau sudorian – ciupercile actioneaza asupra sistemului nervos cu ajutorul substantelor muscarina, acidul ibotenic, muscimol, micoatropin. Simptoamele, ce apar în urma otravirii cu Amanita muscaria, A. pantherma, Inocybe patouillardii (e considerat a fi cel mai toxic), Clitocybe dealbata, C.candicans, C.cerusata, C.phyllophyla, Mycena pura, M.rosea. Rar mortal, uneori grav, sindromul induce o vasodilatatie si bradicardie însotit de hipotensiune, cresterea peristaltismului intestinal, diaree. Se manifesta peste 1/2-2 ore: înrosirea fetei, secretie abundenta de saliva si sudoare, dereglarea vazului si digestiei, crize de plâns si râs, halucinatii. Astfel de otraviri se soldeaza cu însanatosirea. Consumarea ciupercilor în cantitati sporite poate provoca moartea. Otravirile se lecuiesc cu ajutorul atropinei sau fizostigminei.

e. Sindromul panterinian – se datoreaza speciilor Amanita muscaria, A.gemma (sunt putine periculoase în doze mici, produc probleme cardio-vasculare), A.pantherina (e cel mai periculos, produce moartea organismului viu) cu ajutorul acidului ibotenic, muscimolului, muscazanului, care induc vasoconstrictia si tahicardia, însotit de hipertensiune. Acest ansamblu de manifestari e complicat prin actiunea altor toxine excitante, halucinogene sau afrodisiace (sunt folosite de catre samani în câteva triburi extrem-orientale, siberiene sau americane din Alaska pâna în Mexic) pentru ceremonii religioase si divine.
f. Sindromul hemolitic – e produs de unele amanite, helvele etc. toxinele termolabile sunt eliminate prin fierbere. Simptoame de ordin digestiv: voma, greata. Cauza principala e distrugerea eritrocitelor.2. sindroame de latenta lunga – sunt mult mai periculoase decât primele, caci toxina produce numeroase ravagii înainte ca intoxicatia sa fie vizibila prin primele simptoame.a. sindromul giromitrian – e produsa de Gyromitra esculenta. Alte specii contin la fel aceeasi toxina hemolitica monometilhilrazin, care este solubil în apa fierbinte si poate fi înlaturat din ciuperci în urma fierberii apei si spalarii (helvele, Cudonia circinas, Spathularia flavida). Perioada de incubare e de la 5 la 48 de ore. Simptoamele debuteaza cu o faza gastrointestinala, însotita de astenie, cefalee, ameteli, dureri abdominale, hepatice, greata, oboseala, febra (e un fenomen rar pentru intoxicatiile cu ciuperci), galbinari, care dureaza de la 1 la 2 zile. În cazuri grave de otravire au loc modificari a tensiunii arteriale convulsii, halucinatii. Sunt cazuri mortale. Se lecuieste cu ajutorul penicilinei, tioctacid si vitaminele C, K, B. tratamentul este simptomatic (evacuatie gastrica, hemodializa, calmanti).

b. Sindromul faloidian – apare între 6-12 ore dupa consumarea speciilor Amanita phalloides, A. virosa, A. verna, Lepiota helveola, L.josserandii, L.brunneolilacina, L.pseudohelveola, L.subincarnata, L.helveloides, L. brunneoincarnata, Hypholoma fasciculare, H.sublateritium, Galerina marginata, G.autumnalis, ce contin otrava cu actiune plasmotoxica accentuata. Amanita phalloides este responsabil de 95% din intoxicatii mortale prin ingestie. Primele simptoame apar dupa 8-72 de ore dupa consumarea ciupercilor. Toxinele actioneaza asupra sistemului nervos. Se intensifica musculatura stomacului, are loc secretia intensa al sucului gastral, apare diareea, voma. Otravirea provoaca moartea. Se lecuieste foarte greu cu ajutorul fala- si amatoxinei, penicilina, tioctacid, vitamine C si K.

c. Sindromul orelanian – este provocat de Cortinarius orellanus, C.rubellus. Ciupercile contin cortinarin, orelanin, grjimalin. Primele simptoame apar peste 3-17 zile. Apare cefalee, uscarea cavitatii bucale, sete, greata, voma, diaree, dureri în regiunea taliei. Toxinele produc dereglarea respiratiei, asfixia si paraliciul locomotor. La început sunt atacati rinichii, se manifesta oliguria si albuminuria, uremia, ce produce moartea. Se poate de otravit cu ciuperci comestibile, în caz daca sunt tinute mult timp la caldura, timp în care are loc descompunerea proteinelor, formând toxine. Tratamentul este simptomatic.

3. sindroame particulare:

a. sindrom ergotic – s-a manifestat pe o scara larga în Evul Mediu. Substante principale sunt derivati ai acidului lizerginic, ce induc o vaso-constrictie intensa, antrenând o gangrena a membrelor, convulsii. Intoxicatia e cunoscuta sub numele de “Focul lui Saint-Antoine” sau “Mal des Ardents”. Sindromul nu e cunoscut în zilele noastre. Un caz recent a avut loc în anii ’40 în Port-Saint-Esprit-Gard).

Cândva numit focul sfântului Antoine sau ” râul arsilor” acest sindrom sa manifestat la scara mare în Evul Mediu când faina contaminata de toxinele secretate de ergotul de secara (parazit al speciilor de cereale) era încorporata în alimente ( un caz descris în Etiopia în 1979). Este vorba despre toxinele familiei acidului lisergic, producând o vasoconstrictie intensa, putând antrena o cangrena a extremitatilor ( cu pierderi de degete membre) si adesea cu convulsii.

b. sindromul coprinian – apare când se consuma Coprinus atramentarius, C.micaceus, Boletus luridus împreuna cu bautura alcoolica. Substanta otravitoare e coprinul (se solubilizeaza numai în spirt). Otravirea apare atunci, când alcoolul este administrat timp de 1-2 zile dupa consumarea ciupercii. Peste 1/2 ore dupa administrarea alcoolului fata si corpul se înroseste, apar dureri abdominale, diaree, voma, tahicardie, apare simtul fricii. Peste 2-4 ore simptoamele dispar, iar în urma noii administrari a alcoolului simptoamele reapar. Toxinul din ciuperca este folosit contra alcoolismului;

c. sindromul paxilian – este foarte slab cunoscut. Se datoreaza speciei Paxillus involutus, care produce în sânge anticorpi specifici (aglutinine), ce actioneaza asupra anticorpilor ciupercii. La oamenii, care consuma intens aceasta ciuperca, are loc acumularea aglutininelor în cantitate mare, încât are loc distrugerea anticorpilor ciupercii si a eritrocitelor. Otravirea apare la un interval de câteva ore pâna la câtiva ani. Simptomele se manifesta prin ameteli, colicule, oligourie, anurie, soc hemolitic cu icter, hemoglobulinurie, dereglarea functiei ficatului. Tratamentul este simptomatic. Intoxicatia poate avea urmari grave, chiar poate duce a moartea organismului.

4. intoxicatii extrinseci – sunt produse de substante toxice, care se acumuleaza în ciuperci.

a. metale grele – recoltarea si consumarea ciupercilor, ce cresc de-a lungul autostrazilor, lânga industrii poluante etc., determina ingestia cantitatii enorme de metale grele si alti poluanti. S-au evidentiat cantitati sporite de plumb si mercur în talul ciupercilor.

b. Radioelemente – speciile Laccaria amethystina, Xerocomus badius sunt acumulatori excelenti de radioelemente.Resturi de elemente (metale grele). Consumul de ciuperci recoltate de lânga strazi si autostrazi, locuri industriale etc., poate face posibil ingestia de cantitati enorme de poluanti. Într-adevar, unele ciuperci comestibile au particularitatea de a acumula aceste elemente sau molecule. S-au semnalat proportii de plumb si mercur mult superioare normelor preconizate de OMS. Acest tip de poluare este în special ascuns si se poate manifesta uneori la o destul de mare distanta de la sursa directa de poluare. Sfatuim deci sa nu se repete mâncarurile pe baza de ciuperci: unii recomanda foarte serios sa ne limitam la doua sau trei mese pe an…!

Radioelemente. Poluarea cu elemente radioactive este o problema actuala foarte serioasa. Consecintele catastrofei de la Cernobâl, încercarile nucleare si multiple cauze de radioactivitate ambianta, în doza mica se pot manifesta la ciupercile care acumuleaza aceste elemente. Acolo s-au descoperit doze mult superioare normelor OMS. Câteva ciuperci comestibile ca Laccaria amethystina, Xerocomus badius spre exemplu, sunt excelente acumulatoare de radioelementi. Intoxicatii relevante de micotoxicoze: Micotoxicozele sunt datorate unor toxine secretate de micromicete contaminând stocurile alimentare si sunt prezente în alimentele comestibile. Este aproape imposibil sa te sustragi contactului, cel putin episodic, cu aceste toxine redutabile. Aflatoxine. Aceste toxine sunt datorate ciupercilor Aspergillus (A. flavus, A. parasiticus, A. niger), dar alte genuri sunt la fel de capabile sa le elaboreze. Produsele suseptibile a fi contaminate sunt semintele oleaginoase ( arahide, bumbac, soia, sesam etc. si turtele lor), cerealele ( grâu si porumb în special) si derivate ( faina, paste fainoase, pâine), produsele lactate. Aflatoxinele sunt mai ales cancerigene ( responsabile de cancerele primitive ale ficatului în Africa). Actiunile teratogene si mutagene au fost demonstrate experimental. Alte sindroame sau boli sunt în mod egal atribuite aflatoxicozei (sindromul lui Reyes, ciroze infantile etc.).

Ochratoxine. Ele sunt provocate de speciile genurilor Aspergillus si Pinicillium si pot contamina cerealele ( si produsele derivate, cum ar fi berea ) si fructele oleaginoase sau seci. Toxicitatea lor este esentialmente renala si lor li se atribuie o mare parte de responsabilitati în unele nevropatii (nevropatia endemica din Balcani, spre exemplu, tubulonefrita interstitiala, adesea asociata cancerului tractului urinar). Sunt mentionate si efecte imunosupresoare teratogene, genotoxice si cancerigene. Frecventa ochratoxinelor în produsele alimentare este în crestere si prezenta lor în sângele europenilor este actualmente demonstrata pe larg.

Trihotecenii. Produse de catre speciile genului Fusarium, aceste molecule sunt imunosupresoare si necangrenoase. Unele sunt cangrinogene, citotoxice sau prezinta o toxicitate cardio-vasculara sau nervoasa. S-au descris mai multe patologii legate de aceste toxine, dintre care aleucia alimentara, un grav sindrom hemoragic. În acest caz principalele produse alimentare contaminate sunt cerealele.

Fumonizinele. Fusarium moniliforme este responsabil de sinteza acestor toxine cu efecte mutagene, carcinogene si neurologice. Unele sunt la originea leuco- encefalomalaciei ecvine (la cal) (maladia creierului la cai, mortala în câteva zile prin distrugerea creierului, care prezinta cavitati mari la autopsie), altele sunt implicate cancerele esofagiene la oameni.

Alte toxine. Sa amintim citreoviridina (produsa de Penicillium citreoviride, contamineaza orezul si provoaca boala numita în limba franceza “beri-beri cardiaca”), citrinina (produsa de Penicillium citrinum, pe cereale, puternic sinergic al ochratoxinelor si aflatoxinelor în efectele lor carcinogene), patulina (de la unele Aspergillus si Penicillium, pe mere si produse derivate; carcinogena), zearalenonele (de la Fusarium si Gibberella, pe cereale, genotoxica si carcinogena pentru om).

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships