Odata cu izbucnirea primei conflagratii mondiale It s-a vazut cointeresata in participarea la actiuni militare. Aceasta tendinta nu era determinate doar de dorinta It de a se opune expansiunii germane sau a incalcarii echilibrului de putere ci mai curand de ideile expansioniste in detrimental statelor vecine. Asa incat peninsula Apenina ocupa un rol strategic foarte insemnat in EUR, cele 2 blocuri pol-mil, Antanta si Puterile Centrale aflate in conflict s-au angajat in cursa de atragere de noi aliati, printre state se mentiona si It. Statalitatea italiana inca subreda si frageda nu era preg pt un conflict de asa amploare. In acest sens guvernul It constientizand insuficienta preg cadrelor militare, lipsa de armament si situatia precara financiara a statului a declarat la 3 aug 1914 neutralitatea It vis-à-vis de conflict provocata si de diversitatea opiniilor clasei pol italiene.Acest statul se intentiona a se folosi in vederea determinarii statelor beligerante la cedari maxime in favoarea It. In parlamentul It s-au evidentiat 2 grupari pol: interventionistii si cei ce pledau pt neutralitate.Ultimii in frunte cu Djoliti care motivau pozitia sa prin necesitatea mentinerii neutralitatii pt un timp cat m indelungat, pt a intra in razb la momentul slabirii beligerantilor( mediator). It pt neutralitatea sa va primi compensatii in detrimentul Austro-Ungariei. Pt neutralitate pleda si Vaticanul si Partidul Socialist. Adeptii interventionizmului erau membrii Partidului Nationalist care promovao politica expansionista si doreau constructia unei Italii capitaliste dar in cadrul partidului exista dilemma de partea cui sa se alieza It daca va intra in razb.Cu toate ca statele Antantei de la inceputul razb obtin un sir de victorii totusi continua sa lupte pt aliantele cu alte state. Din cauza faptului ca Austria nu accepta cedarea unor teritorii in favoarea It, aceasta s-a vazut nevoita sa semneza la Londra la 26 aprilie 1915 Tratatul secret dintre MB, Fr si Ru cu privirea la ocuparea de catre It unui sir de teritorii riverane ale M.Adriatice dupa care It hotaraste la sf lunii mai sa declare A-Undariei razboi. It a fost incadrata in operatiunile militare timp de 41 de luni.Pana in luna august 1916 It avea doar un opponent, Austro- Ung.Luptele impotriva monarhiei dualiste au fost dificile datorita in mare parte asezarilor muntoase, fapt ce ingreuna operatiunile militare.La incep razb It a mobilizat 39 de divizii insa dispunea de un armament invechit de genul Tunului Krupa din anul 1906.Deja in luna iunie italienii cer rusilor sa atace Austro-Ung, pt ai indeparta de la granite. Succesul asaltului generalului Brusilo a salvat It. In aug 1916 ocupa orasul mult ravnit Gorita datorita sustinerii din partea rusilor.In toamna anului 1917 are loc o criza pol, creste nemultumirea maselor infometate,rasculate impotriva rascularii. La 22-24 august 1917 areloc ciocnirea maselor cu soldatii la Torino, in aceeasi toamna o divizie mixta germano-austriaca la 24 oct reusec sa sparga frontul italian la Kaporetto. Aici au decedat 950 mii de soldati italieni si s-a pierdut mult din armament. Cu ajutorul Fr frontal a fost restabilit insa criza pol a atins punctual culminant asa incat la 25 oct cabinetul Gozelli a cazut iar la putere vine liberalul Orlando.Abia in 1918 armata italiana si-a revace It si-a revenit dupa infrangerea de la Kaporetto. Sub presiunea germana Austro-Ung tre sa atace It in timp ce Germ lupta direct cu Fr. La 15 iunie dupa 8 zile de lupta crancena Austro-Ung sufera infrangere. La 24 oct 1918 dupa cateva luni de liniste relative It , MB, Fr ataca Austro-Ung si la 3 noiemb a fost ocupat Trento, Udine si Triest. Toate aceste s-au finalizat cu capitularea Aust-Ung, incetarea atacului, eliberarea teritoriilor de la M. Nordului si s-a predat armamantul
Rolul It in IWW a fost de o importanta majora insa nu definitiv in Victoria blocului occidental. Italia in conflict a pierdut 546mii soldati, 1.556.000 din plenea italiei. Statul a fost epuizat din pdv finaciar ( 84 miliarde lire-1919). Cu toate ca It a avut un tratat semnatcu aliatii sai acestia la Conf de pace de la Pris nu s-au grabit sa satisfaca cererile stipulate. Dupa Wilson “conform tratatului de la Saint Germaine din sept 1919 impus Austro-Ung It ii reveneau teritorii imp dpdv pol si strategic: Triest, Pola, Istria, Brener- trecatoare din Alpii din Tiral, Gorita.