Tratatele internaţionale au pus întotdeauna probleme privind limba în care acestea să fie redactate.
În evul mediu, tratatele se încheiau în limba latină, iar ulterior locul acesteia a fost luat de limba franceză. Mai târziu s-au impus şi alte limbi ca fiind de largă circulaţie, astfel că astăzi în cadrul O.N.U. s-a considerat necesar să se reglementeze şi această problemă.
La O.N.U. sunt stabilite ca limbi oficiale engleza, franceza, rusa.În limbile oficiale se redactează cele mai importante documente ale O.N.U., inclusiv tratatele elaborate în cadrul sau sub egida acestuia.
În relaţiile bilaterale părţile pot folosi orice limbă doresc.Ele îşi pot redacta tratatul fie într-o singură limbă, alta decât a lor proprie, fie în limba fiecăreia dintre ele.Practica folosirii limbii fiecăreia din părţi este astăzi dominantă, corespunzând mai bine cerinţelor suveranităţii statelor semnatare.În acest caz, ambele exemplare au caracter autentic şi valoare egală.
Limba de redactare diferită ridică, însă, uneori, probleme de interpretare, întrucât este posibil ca termenii folosiţi într-un exemplar al convenţiei să nu aibă sens identic cu cei folosiţi în celălalt exemplar şi aceasta să împieteze asupra înţelegerii conţinutului exact al obligaţiilor asumate.
De aceea, uneori statele stabilesc dacă unul sau altul din texte prevalează în caz de dubiu asupra unor formulări, iar alteori părţile redactează conventia într-o a treia limbă, care serveşte de mijloc de referinţă pentru asemenea situaţii.
Întotdeauna, însă, pentru a lămuri asemenea probleme se recurge la textul autentic, original al conventiei şi nu la traduceri sau la copii, fie chiar şi oficiale. Textul autentic prevalează întotdeauna asupra celui oficial, iar acesta asupra copiilor sau traducerilor simple.
Din valoarea egală a textelor autentice redactate în cele două limbi rezultă şi consecinţa că statele nu vor putea ratifica numai exemplarul radactat în limba lor, ci convenţia în întregime.
În cazul în care părţile nu vor stabili un mod de soluţionare a neclarităţilor de această natură se va recurge la metodele generale de interpretare a tratatelor. Nu există un for internaţional care să decidă asupra unei asemenea probleme.