Yakuza, denumită şi Boriocudan, este o organizaţie care săvârşeşte fapte ilicite printr-o organizare în bande ce-şi crează zone speciale de influenţă şi uzează fără ezitare de violenţa extremă. Originea Yakuzei se plasează ca şi a triadelor, cu peste trei sute de ani în urmă, când Japonia a fost invadată de navigatori europeni mai ales portughezi, spanioli şi englezi, dar totodată şi de misionarii bisericii catolice, astfel că o parte dintre japonezi s-au constituit în grupuri de rezistenţă care să apere tradiţiile şi obiceiurile vechi japoneze, mai ales cele ale samurailor. După războaiele civile japoneze şi consolidarea puterii statului, mulţi luptători mai ales samurai, s-au acomodat cu viaţa paşnică şi au devenit tâlhari care jefuiau sate. Dar marea transformare a survenit după cel de-al doilea război mondial ca urmare a noilor transformări care au avut loc în Japonia. Aceste grupări s-au asociat într-o singură grupare Yakuza, o organizaţie specifică Japoniei. Datorită marilor transformări şi schimbări, mai ales în lan social, dispariţia diferenţelor dintre oameni, dar mai ales datorită creşterii economice a Japoniei care va deveni unul dintre cele mai puternice state din punct de vedere financiar şi a extinderii puterii economice japoneze în toată lumea, şi yakuza a urmat o creştere asemănătoare economiei japoneze. Nivelul record al activităţii Yakuzei a fost atins în anul 1963 când ea avea în structură 5200 de bande cu 184000 de membrii dar apoi datorită acţiunilor autorităţilor japoneze numărul bandelor a scăzut la 2500 iar cel al membrilor la 85-90000 de membrii.
Bandele sunt constituite în trei mari sindicate ale crimei: ”Yamaguchi-gumi”, „Ynagaua-kai” şi „Sumiyoschi-nengo-kai”. În aceste organizaţii se percepe un tribut de la membrii şi afiliaţi numit „janokin”, şi se cauă ca majoritatea bandelor mici să fie acaparate şi crească puterea organizaţiei.
“Organizarea bandei este făcută după modelul tipic al familiei japoneze feudale: trupel se numesc „ikka”- familie, iar şeful „oyabun”- tată, membrii sunt numiţi „kobun”- copil, bătrânii sunt „aniki”- frate mai în vârstă, tinerii, recruţii unt numiţi „shantei”- frate mai mic, iar fraţii şefului sunt „oyi”-unchii.”
Organizarea de la bază se întâlneşte şi la nivelele superioare, şefii de rang înalt având aceleaşi relaţii familiare cu şefii grupurilor mai mici, formându-se astfel o mare organizaţie, piramidală, astfel că „oyabun-ii” şi „kobun-ii” au o foarte strânsă legătură între ei dar totuşi cu un anumit respect al ultimilor membrii ai organizaţiei trebuie să execute fără şovăire ori vreun protest toate ordinele şefilor.
Este tipic pentru japonezi acest gen de supunere oarbă şi aşa va fi în continuare, orice mic gest care trădează o lipsă faţă de o persoană mai în vârstă sau faţă de o autoritate mai mare este imediat sancţionată de japonezi.
În cadrul organizaţiei întâlnim aceleaşi principi ca şi la Cosa Nostra: şeful organizaţiei şi eşaloanele superioare se sustrag de la responsabilitatea penală aruncând vina asupra subordonaţilor care acceptă acest lucru.
Mafia japoneză dispune de un număr uriaş de bani rezultaţi din activităţi ilegale. Poliţia japoneză a estimat că venitul anual al Yakuzei este 9-10 miliarde de dolari anual, din care circa 7-8 miliardeprofit din activităţi de tip mafiot. La ora actuală sau intensificat activităţile de şantaj, cărora le cad victime nu numai persoane dar şi instituţii şi bănci. Acestea sunt obligate să plătească sume de bani pentru aşi pute desfăşura activitatea în linişte
În ceea ce priveşte traficul de droguri, nici statul nipon nu poate fi considerat ocolit de acest flagel, deoarece cantităţile de heroină şi substanţe psihotrope confiscate se situează pe o linie ascendentă. Japonia a devenit o placă turnantă în traficul ilicit de droguri mai ales heroină, în zona Asiei de Sud-Est spre S.U.A. şi Europa.
Yakuza se implică şi în jocuri de noroc, taxe de protecţie, acţiuni de tip „roket”, prostituţie, trafic de arme.
Pericolul reprezentat în Boryokudan nu se limitează doar la în filtrarea Organizaţiei, pe coasta de vest a S.U.A., în Hawai, Guan şi alte teritorii din Pacific, unde organizaţia deţine monopolul asupra traficului de droguri ci şi prezenţa organizaţiei în tot mai multe oraşe americane: Los Angeles, San Francisco, Las Vegas, San Diego, New York.
Dispunând de sume mari de bani, Yakuza foloseşte tot mai mult băncile nipone sau americane pentru a spăla banii şi ai investii apoi în afaceri legale. Sunt preferate mai ales investiţiile în domeniu imobiliar. În ultimul timp se observă un proces intens în care companii de construcţii din Japonia îşi deschid filiale în S.U.A..
Profitând de poziţia şi politica băncilor nipone, Yakuza poate să pătrundă destul de uşor pe pieţele financiare. Pe primel locuri în clasamentele mondiale ale băncilor se alflă cele japoneze: Dai-Ichi Kangyo Bank Ltd., Sumitono Bank Ltd. Şi Mitsubishi Bank Ltd.[2]
Lupta pe care o duc autorităţile japoneze şi americane contra Yakuza este una foarte grea şi cu foarte puţine victorii pentru primii.
La fel ca şi în cazul triadelor, poliţia se izbeşte de aceiaşi lege a tăcerii, foarte respectată de către gangsteri. Mafioţii japonezi ştiu că dacă vorbesc vor fi ucişi sau supuşi la torturi, cea mai uşoară pedeapsă fiind tăierea unui deget dacă a ratat o misiune sau nu se supune. Dacă nu este ucis atunci mafiotul va avea de suportat calvarul sărăciei şi al foamei, este considerată pedeapsa cea mai bună deoarece toate grupările Yakuza vor fi informate de excluderea sa şi acestea îşi vor folosi influenţa ca trădătorul să nu poată exercita nici o activitate salariată.
Legăturile organizaţiei în viaţa politică, socială culturală este o altă piedică în distrugerea ei. Membri Yakuzei sunt tatuaţi pe tot corpul cu dragoni, şerpi, figurine mitologice. La interogatoriu se rezumă la aşi tatuajele cu semnele Yakuzei, iar în cazul în care cred ca nu vor rezista se sinucid. Deşi se încearcă eradicarea Yakuzei, numărul membrilor acesteia este în continuă creştere.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
