În evoluţia oricărei firme pot apărea momente în care se impune expansiunea economică prin realizarea unor investiţii noi sau este necesară acordarea unor garanţii suplimentare creditelor pentru finanţarea unor activităţi de expansiune.
În aceste condiţii întreprinderea poate solicita de la acţionarii săi existenţi sau de la alte persoane noi contribuţii sau aporturi în vederea majorării capitalului.
Majorarea capitalului poate îmbraca mai multe forme :
– aporturi noi în numerar şi natură
– încorporarea de rezerve
– convertirea datoriilor întreprinderii
– fuziunea sau absorbţia
Majorarea de capital prin emisiunea de noi acţiuni poate fi făcută simultan cu majorarea prin încorporarea rezervelor. Dintre toate aceste forme de majorare a capitalului se consideră că numai cea referitoare la noi aporturi în numerar poate fi considerată ca o operaţiune de finanţare directă.
Aportul în natură, fuziunea sau absorbţia pot fi considerate operaţiuni indirecte de finanţare. Nici convertirea datoriilor faţă de creditori sau furnizori nu este tratată ca o operaţiune de finanţare propriu-zisă având ca efect doar modificarea structurii financiare a întreprinderii,respectiv modificarea structurii pasivului bilanţier prin transformarea unei părţi din datoriile totale în capital neexigibil.
Majorarea de capital prin noi aporturi în numerar poate fi realizată prin două soluţii de tehnică financiară.
– Prima vizează un aport suplimentar numai de la acţionarii vechi care se calculează prin raportul existent între creşterea de capital şi numărul de acţiuni existente, asistând în acest caz la ocreştere a valorii nominale a acţiunii. Valoarea nominală nouă este egală cu valoarea nominală veche + aportul generat de operaţiunea respectivă. Soluţia este greu de realizat în practică deoarece nu toţi acţionarii sunt de acord să contribuie la noua majorare de capital.
– A doua soluţie vizează emiterea de acţiuni noi atât către vechii acţionari cât şi eventual către noi investitori. Această situaţie este mai întâlnită în practică şi presupune fixarea unui preţ de emisiune,protecţia vechilor acţionari şi plasarea noilor acţionari. Emisiunea de noi acţiuni are efecte directe şi imediate asupra diluării controlului asupra societăţii exercitat de vechii acţionari.
Pentru a-şi procura capital pe această cale, societatea va trebui să-şi execute un număr de acţiuni noi (N’) egal cu raportul dintre creşterea de capital şi preţul de emisiune.
Capitalizarea bursieră, înainte de această operaţie era egală cu numărul vechi de acţiuni (N) deînmulţit cu cursul acestor acţiuni :
CB=NP
După efectuarea lansării noii emisiuni,capitalizarea bursieră devine :
CB=NP+N’E
În aceste condiţii,valoarea unei acţiuni va deveni :
Valoarea acestor acţiuni este de obicei mai mică decât cursul vechilor acţiuni,astfel încât va apărea o diferenţă între acestea,egală cu :
În absenţa unui mecanism compensatoriu vechii acţionari îşi vor pierde o parte din investiţia lor,calculată pentru fiecare titlu în paret.cDin acest motiv, practica şi calculul juridic au impus acordarea de către întreprinderi a unor drepturi preferenţiale de subscriere asupra acţiunilor noi în beneficiul acţionarilor vechi, egal cu . Numai acţionarii vechi sunt autorizaţi să achiziţioneze acţiuni noi la preţul de emisiune şi numai într-un număr prporţional cu titlurile pe care ei le deţin deja.
O acţiune nouă va putea fi cumpărată de acţionarii vechi la preţul de emisiune dacă aceştia deţin un număr de acţiuni vechi calculat în baza raportului N/N’.
Cumpărătorul neacţionar va putea achiziţiona acţiuni noi dacă cumpără mai întâi un număr de drepturi preferenţiale de subscriere de la vechii acţionari care este egal cu raportul menţionat anterior şi apoi trebuie să achite preţul de emisiune. Astfel, noul acţionar va plăti preţul de emisiune plus suma corespunzătoare drepturilor preferenţiale cumpărate. Relaţia de calcul a dreptului preferenţial este următoarea :
sau
Vechiul acţionar are alternativa de a subscrie la un număr de titluri corespunyător sau de a vinde , astfel că nu va câştiga şi nu va pierde nimic.
Emiterea de acţiuni noi atrage noi aosciaţi/acţionari cu care acţionarii existenţi urmeayă să împartă controlul şi beneficiile, astfel că cele mai multe firme evită să folosească ce-a de-a doua soluţie.
Drepturile preferenţiale fac obiectul unor tranzacţii la bursă, iar cursul acestora depinde de raportul cerere-ofertă. Acest raport este influenţat de o serie de factori, dintre care preţul de emisie, a cărui limită inferioară este valoarea nominală, iar cea superioară este cursul de la bursă.
Preţul bursier influenţează valoarea drepturilor de subsciere care va fi cu atât mai mare cu cât va fi mai mare diferenţa dintre preţul vechilor acţiuni şi preţul de emisiune al noilor acţiuni.
Situaţia generată de pe piaţa capitalurilor şi tendinţele bursiere vor determina sporirea cererii de acţiuni şi invers.
Modul de impozitare a sumei din realizarea dreptului de subscriere indică faptul că dacă această sumă e considerată un venit impozabil va fi mai redus decât dacă ar fi tratată ca un câştig de capital.
Diluarea profitului pe acţiuni apare în situaţia în care acesta nu creşte proporţional cu numărul de acţiuni noi emise. Înainte de emisiune, beneficiul pe acţiuni era Pr/a=Pr0/N, iar după emisiune profitul pe acţiune va fi Pr’a=Pr1/N+N’. Beneficiul pe acţiune se va dilua cu o sumă : Pr/a=Pr0/N’-Pr1/N+N’.
Diluarea puterii sau a controlului are loc în condiţiile în care vechii acţionari nu cumpără sau cumpără proporţional mai puţine acţiuni noi, diminuându-li-se ponderea pe care o deţin în capitalul social al firmei după noua majorare.
Majorarea de capital se mai poate face şi prin incorporarea rezervelor; nu implică fluxuri financiare şi nu aduce resurse financiare noi.
În momentul înfiinţării capitalul social=produsul dintre numărul de acţiuni şi valoarea nominală (contabilă). După înfiinţare, acţiunile firmei generează beneficii din care o parte sunt trecute în rezerve. Când aceste rezerve devin importante, firma poate proceda la încorporarea lor în capitalul social, astfel că va emite noi acţiuni care se vor împărţi gratuit vechilor acţionari, fie va spori valoarea nominală a acţiunilor existente. Încorporarea rezervelor este o acţiune cu caracter contabil şi juridic, care transformă în baza hotârârii AGA rezervele în capital social.
Încorporarea rezervelor nu e decât o acţiune contabilă şi juridică care transformă în baza hotărârii AGA o parte din rezerve în capital social. Operaţia contabilă presupune creditarea contului de capital social prin debitarea rezervelor cu suma stabilită.
Distribuirea gratuită de acţiuni noi se face proporţional cu numărul acţiunilor deţinute deja, potrvit raportului N/N’. Acest procedeu dă naştere exercitării unor drepturi de atribuire pe care acţionarii le pot vinde sau cumpăra.Drepturile de atribuire,ca şi drepturile de subscripţie se materializează într-un bon/cupon de atribuire. În cazul în care sunt emise acţiuni noi, numărul lor se stabileşte prin raportarea volumului rezervelor ce se încorporează la valoarea nominală a acţiunilor. Şi în acest caz se calculează capitalizarea bursieră înainte şi după emisiune şi se stabileşte valoarea unei acţiuni după încorporare. Diferenţa dintre valoarea acţiunilor la bursă şi noua valoare de după emisiune reprezintă valoarea dreptului de atribuire, fiind egală pierderea pe care o suferă acţionarii prin emisiunea noilor acţiuni. Valoarea teoretică a dreptului de atribuire se stabileşte plecând de la determinarea dreptului de subscripţie în care se consideră că preţul de emisiune are valoarea zero. Astfel, formula dreptului de atribuire (Da) este : Da=(N/N+N’)*P
Prin distribuirea de acţiuni gratuite, situaţia bogăţiei acţionarilor rămâne nemodificată, ceea ce se modifică fiind numărul de titluri care face ca bogăţia să fie reprezentată pe un număr mai mare de acţiuni.Acţionarii speră ca preţul de bursă al acţiunilor să rămână acelaşi, ceea ce ar avea ca efect creşterea bogăţiei lor.
Beneficiile pe o acţiune nu se mai diminuează ca şi în cazul dreptului de subscripţie,iar puterea şi controlul acţionarilor asupra societăţii sunt consolidate ca efect al deţinerii unui număr mai mare de titluri.
Capitalul întreprinderii poate să fie şi micşorat,operaţie ce are loc atunci când aportul acţionarilor se diminuează prin răscumpărarea acţiunilor sau prin scăderea pierderilor din anii anteriori:operaţia de reducere a capitalului prin scăderea pierderilor din anii anteriori este denumită „asanare” financiară. Capitalul social poate fi şi amortizat prin rambursarea contravalorii acţiunilor cu precizarea că sumele respective se suportă din rezerve.
Sunt de menţionat şi micşorările de capital în numerar, când acţionarii varsă o sumă mai mare decât volumul nominal al acţiunilor, apărând un excedent care se numeşte „primă de emisiune”. Această primă are în principal rolul de a acoperi cheltuielile de emisiune şi de a evita lansarea pe piaţă a unui număr prea mare de acţiuni.de asemenea,în cazul fuziunilor, valoarea nominală a acţiunilor care sunt transmise acţionarilor societăţilor încorporate (absorbite) poate fi mai mică decât valoarea reală a contribuţiilor acestora la capitalul noii societăţi,diferenţa respectivă constituindu-se într-o „primă de fuziune”.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
