Mediul de marketing este foarte dinamic şi trebuie mereu urmărit. Mediul de marketing poate fi: intern sau extern. Mediul intern=totalitatea resurselor unei firme (potenţialul firmei), cadrul organizatoric, calitatea conducerii şi instrumentele cu care orice întreprinzător poate să acţioneze pe piaţă: produsul, preţul, distribuţie şi promovare. Mediul extern este foarte dinamic şi trebuie urmărit mereu. Sub aspectul stării sale, mediul extern se poate regăsi în 3 forme: mediu stabil-perioade liniştite pe piaţă; evoluţia fenomenelor este lentă; nu ridică probleme de adaptare pentru o firmă; este tot mai rar întâlnit. mediu instabil-frecvente modificări; tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă firma;este necesară o atitudine prospectivă. mediu turbulent-este un mediu ostil firmei; se caracterizează prin schimbări bruşte, imprevizibile; este caracteristic firmelor româneşti; generează un grad ridicat de risc.
În raport de natura componentelor sale,mediul extern (ambiant) se poate structura în:
a.mediu natural-sol,climă,resurse naturale
b.mediu artificial-construcţii,drumuri
c.mediu social-ansamblul elementelor de ordin economic, instituţional, politic, juridic, cultural, moral.
După modul de influenţare a activităţii firmei şi după intensitate, mediul extern poate fi:
a.micromediu
-în cadrul acestuia fac parte acele elemente cu care firma are relaţii directe şi pe care le poate influenţa; aceste componete sunt:
-amonte-
1.furnizori de mărfuri: anrosişti, agenţi de import, fabrici
2.prestatori de servicii-transportatori, bănci, agenţi de publicitate
3.furnizorii forţei de muncă-oficii de plasare, intermediari
-aval-
4.clienţii
5.concurenţii
6.organisme publice(direcţii financiare,poliţia economică,poliţia sanitară, (O.P.C.)
b.macromediu
-submediile macromediului sunt: mediul social-demografic; mediul economic;
mediul tehnologic; mediul cultural; mediul instituţional; mediul politic; mediul natural.
-a crescut ponderea populaţiei adolescente şi populaţia de vârsta a treia;
-cadrul general economic include activitatea tuturor firmelor;aceasta poate fi urmărită cu o serie de indicatori;
-gradul atins de tehnologie este foarte ridicat în ţările dezvoltate;
-mediul cultural este foarte complex: educaţie, religie, tabuurile (interdicţii precum cifra 13, culoarea alb, vaca în India);
-reglementările juridice referitoare la piaţă pot fi mai elastice sau mai restrictive;
-regimul politic, formele de guvernământ, stabilitatea politică pot influenţa o economie;
-cadrul natural de funcţionare a unei firme se referă la mediul înconjurător;
Firma are mai multe tipuri de relaţii cu mediul extern, precum : de piaţă; de concurenţă; de cooperare; de parteneriat; preferenţiale.
a.Relaţii de piaţă
-au ca obiect vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii, împrumuturi de capital şi acapararea forţei de muncă.
-natura relaţiilor de piaţă este bilaterală: vânzarea este în acelaşi timp o cumpărare.
-fizionomia relaţiilor de piaţă este dată de 3 categorii de factori: cadrul economico-social; specificul pieţei; caracteristicile firmei.
După obiect, relaţiile de piaţă sunt : de vânzare-cumpărare; de transmitere-recepţie de informaţii.
După profilul agenţilor de piaţă:relaţii de cumpărare; de vânzare;cu instituţii publice.
După frecvenţa lor, relaţiile de piaţă sunt: permanente; periodice; ocazionale.
b.Relaţii de concurenţă
Concurenţa are 3 efecte:
-conduce la stimularea creşterii ofertei
-duce la stabilirea unor niveluri reale a preţurilor
-elimină de pe piaţă firmele neadaptate
Concurenţa se desfăşoară pe 2 planuri: disputarea furnizorilor; competiţia pentru clienţi (pentru cucerirea pieţei).
Concurenţa are 2 forme : directă şi indirectă. Cea directă are loc între firmele care au produse similare ,identice-diferenţierea între firmele concurente se face prin calitate. Cea indirectă are loc între firmele care se adresează aceloraşi nevoi,sau nevoi diferite prin oferirea de produse/serviciu diferite.
Concurenţa mai poate fi : loială şi neloială.Cadrul legal din România este foarte bine pus la punct. Sunt 4 forme de concurenţă neloială : denigrarea (zvonuri); confuzia de marcă; frauda fiscală; dumping-ul.
Piaţa întreprinderii
Piaţa reprezintă terenul de confruntare a ofertei cu cererea. Piaţa este spaţiul economico-geografic de confruntare a cererii cu oferta. Piaţa firmei poate fi efectivă (reală) sau potenţială (viitoare). O piaţă potenţială exprimă dimensiunile posibile ale pieţei.
Piaţa întreprinderii reprezintă gradul efectiv sau potenţialul de pătrundere în consum a produselor/serviciilor unei firme.
Piaţa produdului reprezintă gradul de solicitare a unui produs pe piaţă. Pot exista 3 situaţii:
-piaţa întreprinderii identică cu piaţa produsului – când o firmă realizează un singur produs şi este unica ofertantă pe acea piaţă;
-piaţa produsului > piaţa întreprinderii – când există mai mulţi ofertanţi pe o piaţă;
-piaţa întreprinderii > piaţa produsului – poziţia de monopol;
Piaţa întreprinderii poate fi analizată prin prisma a 3 dimensiuni:
1.structură
-cel mai important criteriu de diferenţiere în cadrul structurii pieţei; pot fi :
piaţa bunurilor materiale (piaţa bunurilor de capital şi piaţa bunurilor de consum final) şi piaţa serviciilor.
-delimitarea structurii poate ajunge până la piaţa produsului
-piaţa produsului nu este omogenă, cuprinzând numeroase segmente.
2.aria(localizarea)
-piaţa se poate structura, în funcţie de locul desfăşurării în internă şi externă;
-suma pieţelor externe formează piaţa internaţională.;
-după modul de locuit : urbană şi rurală.
William Reilly a făcut numeroase studii asupra migraţiei cererii de la sat la oraş şi astfel el a formulat o teorie privind această atracţie(miraj);
Converse a luat următorul exemplu cu 2 oraşe:
………………………
Huff a spus că atracţia oraşului depinde de aparatul comercial şi de accesibilitatea la oraş – model probabilist.
3.capacitatea
Capacitatea poate fi exprimată cu ajutorul mai multor indicatori : volumul ofertei,volumul cererii,cota de piaţă,numărul consumatorilor, volumul vânzărilor (cel mai utilizat),etc.
Cota de piaţă reprezintă cât la sută îi revine unei firme din piaţă; poate fi o cotă de piaţă absolută sau relativă.
Piaţa întreprinderii este dinamică, fiind influenţată de numeroşi factori, precum : categoria de nevoi,gradul de accesibilitate(nivelul preţului), vârsta produsului, calitatea, raportul dintre resurse şi nevoi,politica economică a statului.
Între piaţa unui produs şi piaţa altor produse pot exista:
a.raport de asociere-piaţa unui produs duce la extinderea pieţei altor produse;
b.raport de concurenţă-creşterea unei pieţe duce la scăderea altei pieţe;
c.raport de indiferenţă
Există 2 căi concrete de extindere a pieţei:
-calea extensivă-se sporeşte numărul clienţilor;
-calea intensivă-se sporeşte frecvenţa de cumpărare;
Conjunctura pieţei
Conjunctura pieţei poate fi favorabilă pentru unii şi nefavorabilă pentru alţii.conjunctura pieţei este dată de starea economiei naţionale sau a economiei mondiale. Cercetarea conjuncturii constituie un element important al cercetării de marketing. Conjunctura pieţei este determinată de un complex de factori: 1.factori de durată (de tendinţă) – acţionează permanent şi contribuie la modificări previzibile. În cadrul lor intră: progresul tehnic, resursele naturale, măsurile de politică economică ale statului; 2.factori cu acţiune ciclică – apar la intervale neregulate de timp; apar datorită modului de evoluţie a economiei naţionale;
3.factori sezonieri – determină oscilaţii periodice, de obicei anuale ai principalilor indicatori;se manifestă cu intensităţi diferite; sunt rezultatul sezonalităţii producţiei/consumului; 4.factori accidentali – nu pot fi prevăzuţi (ex. conflictele între state, calamităţi); pot acţiona pe plan naţional, local sau mondial.
Indicatorii utilizaţi la analiza conjuncturii pieţei
Ei pot fi grupaţi în : indicatori generali (comuni): P.N.B.,inflaţia şi în indicatori specifici-surprind conjunctura unor pieţe particulare; D.p.d.v. al plasării în timp a evoluţiei fenomenelor, indicatorii se pot împărţi de asemenea în : indicatori avansaţi, concomitenţi, întârziaţi.
Indicatorii avansaţi caracterizează evoluţia mai rapidă a unor sectoare,decât ansamblul economiei naţionale;
Indicatorii concomitenţi evidenţiază evoluţia concomitentă a unor sectoare cu ritmul de ansamblu al economiei (P.N.B.,indicele producţiei industriale, gradul de utilizare a capacităţii de producţie, rata şomajului).
Indicatorii întârziaţi caracterizează fenomene ce sunt precedate de anumite manifestări din economia naţională; pot atinge nivelul max. sau min. după ce, per ansamblu economiei, acest nivel a fost atins (rata inflaţiei, cursul de schimb,
dobânzi).
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
