Soluţionarea conflictelor depinde de câţiva factori: înţelegerea adecvată a conflictului, dialogul deschis şi efectiv dar şi acordul discutării problemei. Tomason şi Kilmenn indică 5 stiluri de comportament în conflict: compromis, cooperare, ignoranţă, concurenţă şi adaptare. În dependenţă de stil urmează să se rezolve şi diferendul existent. Kornelius şi Feir au creat o Carta a conflictelor pentru rezolvarea mai uşoară a conflictelor. Această Carta conţine 3 puncte: studierea problemei, evidenţierea părţilor aflate în conflict şi evidenţierea necesităţilor false şi problemele celor implicaţi direct în conflict. Dacă până în sec XX multe conflicte erau rezolvate pe calea războiului din sec XX tot mai mult se pune accent pe diplomaţie şi rezolvarea diferendelor pe cale paşnică. Astfel în 1928 era elaborată o rezoluţie de către Liga Naţiunii ce viza ,,Rezolvarea paşnică a diferendelor internaţionale, neatacarea, şi ajutorul reciproc’’. ONU a urmat cursul politicii de rezolvarea conflictelor pe cale paşnică astfel punctul 1 din articolul 33 cap VI menţionează că : Părţile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune in primejdie menţinerea păcii si securităţii internaţionale trebuie sa caute sa-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, ancheta, mediaţie, conciliere, arbitraj, pe care judiciara, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor. După cel de-al II-lea război mondial au existat peste 450 de diferende şi prin căile stipulate de ONU s-au încercat rezolvarea lor. De asemenea trebuie de atras atenţia asupra 2 concepte. În Primul caz este vorba despre conceptul aplicării directe a forţei (концепции “жесткой силы“). Conceptul e prezentat de şcoala neorealistă şi presupune rezolvarea diferendelor inclusiv cu aplicarea forţelor armate. Al II-lea concept este conceptul aplicării indirecte a forţei (концепции “мягкой силы“). Conceptul e prezentat de şcoala neoliberală şi presupune exportul de democraţie şi revoluţiile de catifea care fără violenţe pot aduce schimbări în interiorul statului