Modificările teritoriale ale statului, de orice fel, pun în DI problema succesiunii noilor state la statele anterioare. Modificările teritoriale pot consta în: a) reunirea mai multor state într-unul singur, pe calea fuziunii sau a absorbţiei (cazuri numeroase în cadrul procesului de unificare a statelor europene, iar mai recent reuniunea R.F.G.cu R.D.G. în 1990); b) dezmembrarea unui stat, în urma căruia apar mai multe state independente (destrămarea Imperiului Austro-Ungar în 1919, iar mai recent dizolvarea U.R.S.S. şi a Iugoslaviei după 1989); c) separarea sau secesiunea, când din cadrul unui stat se desprinde un alt stat(Pakistanul sau Bangladeşul desprinse de India, Norvegia desprinsă de Suedia etc); d) transferul de teritorii de la un stat la altul. Principalele probleme care se ridică în cadrul succesiunii statelor se referă la succesiunea la tratate, la bunuri, la arhive şi la datoria de stat, iar uneori şi la cetăţenie. Statul succesor nu este continuatorul statului predecesor.Fiecare dintre ele are o personalitate juridică proprie. Ca urmare, statul succesor nu este în principiu obligat să preia automat şi integral drepturile şi obligaţiile statului predecesor. Pe de altă parte, însă, statul succesor poate avea el însuşi interesul de a menţine o anumită continuitate juridică şi a nu înlătura întru totul ordinea juridică a statului predecesor pentru a realiza o relativă stabilitate în ordinea sa internă şi a nu reconstrui ceea ce este deja bine construit. Noua autoritate a statului succesor va selecta şi va prelua prin intermadiul succesiunii anumite elemente ale ordinii juridice vechi, atât cu privire la garantarea unor drepturi ale unor persoane fizice sau juridice în raport cu alte state, cât şi cu privire la respectarea unor angajamente internaţionale anterior asumate. Unele principii şi tendinţe generale ale practicii privind rezolvarea diferitelor cazuri de succesiune a statelor au fost codificate în 2 convenţii internaţionale, ambele semnate la Viena, care nu au intrat, însă, până în prezent în vigoare: „ Convenţia referitoare la succesiunea statelor cu privire la tratate” (1978) şi „ Convenţia referitoare la succesiunea statelor în ce priveşte bunurile, arhivele şi datoriile” (1983). Statul succesor trebuie să menţină tratatele care legau statul predecesor cu privire la ansamblul teritoriului său, şi anume: -îşi menţin valabilitatea pentru statul sau statele succesoare tratatele care stabilesc frontiere sau orice alt regim teritorial, cum sunt cele privind navigaţia fluvială, transportul energiei electrice, comunicaţiile feroviare, statutul canalelor; -îşi continuă valabilitatea tratatelor prin care s-au creat situaţii obiective, opozabile erga omnes, cum ar fi neutralitatea, zonele demilitarizate sau libertatea navigaţiei pentru toţi în anumite spaţii marine (în marea liberă, în strâmtorile internaţionale etc.); -rămân de asemenea în vigoare tratatele în cuprinsul cărora se impun norme imperative (jus cogens); -tratatele de comerţ, de extrădare, tratatele multilaterale, cele cu caracter tehnic îşi pot continua aplicarea dacă noul stat şi celelalte părţi la tratat convin în acest sens sau dacă din conduita lor rezultă că doresc acest lucru; -în principiu, statul succesor va putea deveni membru al unei organizaţii internaţionale din care făcea parte un stat predecesor dacă se manifestă în acest sens în mod expres conform procedurilor prevăzute de actul constitutiv al organizaţiei pentru primirea de noi membri. În cadrul fostei U.R.S..S. Rusia a fost considerată continuatoarea dec drept a fostei U.R.S.S. Cu privire la bunurile şi creanţele statului anterior, legate de teritoriul acestuia, indiferent dacă se găsesc în interiorul său ori în străinătate, regula este că se transmit statului succesor toate bunurile mobile şi imobile care au aparţinut statului predecesor, în principiu fără despăgubiri şi fără un tratat special în acest scop. În ce priveşte datoriile statului anterior faţă de state sau creditori străini regulile sunt mai nuanţate, neexistând norme unanim acceptate. În cazul transferării unui teritoriu: Pe teritoriul transferat îşi încetează aplicabilitatea tratatelor încheiate de statul de la care s-a făcut transferul şi intră în vigoare tratatele statului dobânditor; -Bunurile de stat aflate pe teritoriul cedat trec în proprietatea statului dobânditor.
căutare personalizată
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
