Dezvoltarea fara precedent din ultimele doua decenii a tehnologiilor informationale determinate de necesitatea stocarii si a transmiterii rapide a informatiilor cu cele mai mici costuri, a revolutionat comertul global, comertul direct sau cu amanuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astazi, termenul de Comert Electronic a devenit sinonim cu cresterea profitului. Comertul electronic (E – Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare (OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc offline sau online. In tranzactiile comerciale clasice distingem patru etape diferite: • informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing; • incheierea contractului comercial; • vanzarea produsului sau a serviciului; • plata produsului sau a serviciului; Comertul Electronic consta in derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, avand ca suport reteaua Internet si utilizarea unor pachete de programe software specifice. Comertul Electronic este cheia competitivitatii intreprinderilor in era informationala, asigurand: • accesul la noi segmente de piata (noi clienti); • cresterea vitezei de derulare a afacerilor; • o flexibilitate ridicata a politicilor comerciale; • reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.; • simplificarea procedurilor;
Comert electronic inseamna, in acceptiune “traditionala”, utilizarea in retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor in Internet, in toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele in aria unui nou tip de comert, comertul electronic in Internet, care sa apeleze – pe langa vechile servicii amintite – si altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea, consultand cataloage electronice “on” pe Web sau cataloage “off” pe CD-ROM si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee electronice.
Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza prin retea intre furnizori si clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii “traditionale” prin fax, linii de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata.In fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente – de la contracte sau comenzi pro forma, pana la imagini sau inregistrari vocale. (1)
O definitie succinta si larg acceptata este urmatoarea: Comertul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea maniera de a conduce activitatile de comert care foloseste echipamente electronice pentru a mari aria de acoperire (locul in care se pot afla potentialii clienti) si viteza cu care este livrata informatia. (2) EC poate fi considerat un schimb electronic de informatii intre o afacere si clientii sai. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar citeva dintre mijloace. (3) Comertul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat in mod special pentru a realiza schimbul de informatii intre clienti si furnizori. Informatia este un element esential in realizarea obiectivelor comerciale iar interactivitatea este la rindul ei un element cheie. In acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spatiul deoarece nu mai conteaza unde se gasesc atat factorul ofertant cat si cel care reprezinta cererea. Comertul electronic poate lua o multitudine de forme si influenteaza profund activitatea de afaceri. Aplicatiile au fost alese dintr-o larga oferta de tehnologii. Datorita cresterii astronomice a Internetului in ultimii ani, comertul electronic s-a dezvoltat in mod deosebit. Aplicatii potentiale : • Regasirea si schimbul de informatie cum ar fi: detalii legate de produse si servicii, cataloage, intructiuni de folosire si briefinguri financiare. • Oferirea de produse si servicii precum si efectuarea de servicii cum ar fi comanda de carti si CD-uri sau abonamente la publicatii on-line. • Cresterea eficientei activitatii de afaceri prin: promovarea utilizarii postei electronice si a grupurilor de discutii pentru reducerea timpului petrecut in sedinte si furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumularilor de cunostinte. • Realizarea de tranzactii finaciare cum ar fi telebanking si digicash. EC ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali clienti in primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti. Pentru intelege care este rolul si locul comunicatiilor si solutiilor informatice (IT) intr-un astfel de mecanism, sa studiem putin arhitectura unui sistem EC.
Arhitectura unui sistem de comerţ electronic. Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare urmatoarelor roluri: (a) Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste acest echipament pentru a naviga si a face cumparaturi. (b) Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet. (c) Sistemul tranzactional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare. (d) Dispecer plati. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor; acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un “portar” (gatekeeper); pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata “portarul” redirecteaza informatia catre un centru de carduri (CC – un server certificat in acest scop si agreat de banca emitenta); in acest loc este identificata banca care a emis cardul iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar – catre contul comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plata sau refuz) este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers, catre client. Cu alte cuvinte, in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu. Odata acestea spuse, e bine sa mai facem precizarea ca pe baza acestor patru componente de baza s-au implementat diverse arhitecturi de comert electronic. Unele combina mai multe componente intr-un singur (sub)sistem informatic, pe cand altele implementeaza separat fiecare componenta in parte . Pentru definirea arhitecturii, proiectantii de sisteme EC fac o proiectare de ansamblu a sistemului pe baza unei selectii a principalelor cerinte/functii ale unui sistem EC. Detalii cum ar fi, de exemplu, functia de agregare care permite asamblarea articolelor intr-o comanda completa sunt lasate pe seama proiectarii de detaliu. Decizia de a integra aceasta functie de agregare la nivelul componentei client, comerciant sau tranzactionale se va lua in functie de cerintele specifice ale fiecarei implementari in parte. Important este insa ca in cazul unui sistem de EC, ca de altfel in cazul oricarui sistem complex, arhitectura sa fie clar definita la toate nivelele de detaliu. Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectata cu grija tinand cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lasand totodata portite care sa permita adaptarea sa in timp, pe masura ce apar noi provocari iar tehnologiile evolueaza. Prezentarea mecanismul de plati electronice privit din perspectiva comertului electronic: componente, actorii implicati, cerinte, modul de functionare si chiar o ponderare a costurilor. Dezvoltarea comertului electronic in Romania este strict conditionata atat din punct de vedere al implementarii masive a tehnologiei IT in dezvoltarea relatiilor comerciale, cat si din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative absolut necesare legate de comertul electronic (semnatura electronica, certificate digitale, etc)..Reglementarile legislative trebuie sa aiba in vedere: • elaborarea si realizarea programelor de sensibilizare a intreprinzatorilor
pentru a cunoaste si intelege comertul electronic; • promovarea utilizarii comertului electronic; • militarea pentru utilizarea echitabila a noilor tehnologii, respectandu-se dreptul utilizatorilor; • facilitarea si promovarea actiunilor si initiativelor regionale si internationale privind comertul electronic; • reprezentarea intereselor participantilor romani la comertul electronic pe plan european si mondial.
Comert electronic inseamna, in acceptiune “traditionala”, utilizarea in retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor in Internet, in toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele in aria unui nou tip de comert, comertul electronic in Internet, care sa apeleze – pe langa vechile servicii amintite – si altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea, consultand cataloage electronice “on” pe Web sau cataloage “off” pe CD-ROM si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee electronice.
Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza prin retea intre furnizori si clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii “traditionale” prin fax, linii de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata.In fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente – de la contracte sau comenzi pro forma, pana la imagini sau inregistrari vocale. (1)
O definitie succinta si larg acceptata este urmatoarea: Comertul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea maniera de a conduce activitatile de comert care foloseste echipamente electronice pentru a mari aria de acoperire (locul in care se pot afla potentialii clienti) si viteza cu care este livrata informatia. (2) EC poate fi considerat un schimb electronic de informatii intre o afacere si clientii sai. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar citeva dintre mijloace. (3) Comertul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat in mod special pentru a realiza schimbul de informatii intre clienti si furnizori. Informatia este un element esential in realizarea obiectivelor comerciale iar interactivitatea este la rindul ei un element cheie. In acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spatiul deoarece nu mai conteaza unde se gasesc atat factorul ofertant cat si cel care reprezinta cererea. Comertul electronic poate lua o multitudine de forme si influenteaza profund activitatea de afaceri. Aplicatiile au fost alese dintr-o larga oferta de tehnologii. Datorita cresterii astronomice a Internetului in ultimii ani, comertul electronic s-a dezvoltat in mod deosebit. Aplicatii potentiale : • Regasirea si schimbul de informatie cum ar fi: detalii legate de produse si servicii, cataloage, intructiuni de folosire si briefinguri financiare. • Oferirea de produse si servicii precum si efectuarea de servicii cum ar fi comanda de carti si CD-uri sau abonamente la publicatii on-line. • Cresterea eficientei activitatii de afaceri prin: promovarea utilizarii postei electronice si a grupurilor de discutii pentru reducerea timpului petrecut in sedinte si furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumularilor de cunostinte. • Realizarea de tranzactii finaciare cum ar fi telebanking si digicash. EC ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali clienti in primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti. Pentru intelege care este rolul si locul comunicatiilor si solutiilor informatice (IT) intr-un astfel de mecanism, sa studiem putin arhitectura unui sistem EC.
Arhitectura unui sistem de comerţ electronic. Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare urmatoarelor roluri: (a) Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste acest echipament pentru a naviga si a face cumparaturi. (b) Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet. (c) Sistemul tranzactional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare. (d) Dispecer plati. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor; acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un “portar” (gatekeeper); pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata “portarul” redirecteaza informatia catre un centru de carduri (CC – un server certificat in acest scop si agreat de banca emitenta); in acest loc este identificata banca care a emis cardul iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar – catre contul comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plata sau refuz) este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers, catre client. Cu alte cuvinte, in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu. Odata acestea spuse, e bine sa mai facem precizarea ca pe baza acestor patru componente de baza s-au implementat diverse arhitecturi de comert electronic. Unele combina mai multe componente intr-un singur (sub)sistem informatic, pe cand altele implementeaza separat fiecare componenta in parte . Pentru definirea arhitecturii, proiectantii de sisteme EC fac o proiectare de ansamblu a sistemului pe baza unei selectii a principalelor cerinte/functii ale unui sistem EC. Detalii cum ar fi, de exemplu, functia de agregare care permite asamblarea articolelor intr-o comanda completa sunt lasate pe seama proiectarii de detaliu. Decizia de a integra aceasta functie de agregare la nivelul componentei client, comerciant sau tranzactionale se va lua in functie de cerintele specifice ale fiecarei implementari in parte. Important este insa ca in cazul unui sistem de EC, ca de altfel in cazul oricarui sistem complex, arhitectura sa fie clar definita la toate nivelele de detaliu. Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectata cu grija tinand cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lasand totodata portite care sa permita adaptarea sa in timp, pe masura ce apar noi provocari iar tehnologiile evolueaza. Prezentarea mecanismul de plati electronice privit din perspectiva comertului electronic: componente, actorii implicati, cerinte, modul de functionare si chiar o ponderare a costurilor. Dezvoltarea comertului electronic in Romania este strict conditionata atat din punct de vedere al implementarii masive a tehnologiei IT in dezvoltarea relatiilor comerciale, cat si din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative absolut necesare legate de comertul electronic (semnatura electronica, certificate digitale, etc)..Reglementarile legislative trebuie sa aiba in vedere: • elaborarea si realizarea programelor de sensibilizare a intreprinzatorilor
pentru a cunoaste si intelege comertul electronic; • promovarea utilizarii comertului electronic; • militarea pentru utilizarea echitabila a noilor tehnologii, respectandu-se dreptul utilizatorilor; • facilitarea si promovarea actiunilor si initiativelor regionale si internationale privind comertul electronic; • reprezentarea intereselor participantilor romani la comertul electronic pe plan european si mondial.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
