Literatura din perioada interbelică fundamenta noţiunea de serviciu public pornind de la nevoile sociale pe care le satisfăcea statul, serviciul public fiind mijlocul prin care administraţia îşi exercita activitatea. În această optică, prof. Paul Negulescu, prin serviciu public înţelegea un organism administrativ, creat de stat, judeţ sau comună , cu o competenţă şi puteri determinate, cu mijloace finaciare procurate din patrimoniul general al administraţiei publice care l-a creat, pus la dispoziţia publicului pentru a satisface în mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general, căruia iniţiativă privată nu ar putea să-i dea “decât o satisfacţiune incompletă şi intermitentă”. După acest autor, statul poate să aibă şi servicii care nu au caracter public, atunci când el se comportă ca patron. Pe când, în opinia prof. Anibal Teodorescu, care se înscrie în teoria lui G.Jeze, serviciile publice se întâlnesc pretutindeni unde este o activitate de stat. În orice caz se susţine că funcţia executivă a statului se exercită prin servicii publice ; totalitatea serviciilor publice formează administraţia. Considerând necesar, având în vedere regimul juridic deosebit care se aplică în legislaţia actuală, se disting două categorii de servicii publice. Sensul noţiunii de serviciu public este acela de activitate organizată de autorităţile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, destinată a satisface cu caracter de permanenţă interesuzl general, în condiţiile regimului juridic de drept public. După cum se poate observa sensul dat noţiunii de serviciu public este unul limitat de satisfacerea intereselor comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, motiv pentru care ea nu cuprinde în sfera sa serviciile publice de interes naţional. O primă categorie de servicii este cea girată de autorităţile administative locale, alese în condiţiile legii, în unutăţile administartiv – teritoriale, respectiv de consiliile comunale, orăşeneşti şi municipale. Această categorie a serviciilor publice, se subdivide în servicii publice obligatorii şi servicii publice facultative, după criteriul obligativităţii sau lipsei condiţiei de obligativitate a constituirii lor. Sunt servicii obligatorii, cele necesare pentru buna desfăşurare a activităţii administraţiei publice, în unităţiile administrativ teritoriale. Este cazul, spre exemplu, al serviciilor de stare civilă şi autoritate tutelară. Sunt servicii publice facultative, acelea a căror îănfinţare nu este obligatorie şi care urmăresc asigurarea nevoilor cetăţenilor în funcţie de mijloacele financiare de care dispune unitatea administrativ teritorială, conform art. 84 din Legea Administraţiei publice locale. În afară de deosebirea ce decurge între cele două tipuri de servicii, din caracterul lor obligatoriu sau facultativ, se poate sesiza şi o altă deosebire importantă: preponderenţa reglementărilor legale în organizarea şi funcţionarea serviciilor obligatorii, generată de interesul naţional pe care îl promovează, în timp ce organizarea , funcţionarea şi competenţa serviciilor publice facultative sunt stabilite la nivel regulametar, prin hotărâra consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în condiţiile art. 84 – 89 din Legea 215/2002. O a doua categorie de servicii publice, o constituie serviciile publice descentralizate girate, în condiţiile legii, de regii autonome şi societăţi comerciale şi care sunt cunoscute în ştiinîa dreptului administrativ sub denumirea generică de stabilimente bublice. Din cele prezentate până acum , se poate observa că, un serviciu public poate fi girat fie de către unităţiile administraţiei publice comunale, orăşeneşti , municipale şi judeţene, fie de către regii autonome sau societăţi comerciale constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990. La aceste categorii se adaugă cele reglementate de Lege nr. 326/2001, cu privire la serviciile de gospodărie comunală. Există însă şi o a treia categorie a serviciilor bublice şi anume aceea realizată de instituţii publice . Astfel, consiliile comunale, orăşeneşti şi nunicipale pot înfiinţa, conform Legii 215/2001 “ instituţii şi comercianţi de interes local ”, “ înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local ” iar consiliile judeţene “ hotărăsc în condiţiile legii înfinţarea de instituţii şi societăţi comerciale ” şi “ hotătăşte în condiţiile legii , asocierea cu consiliile locale , pentru relizarea unor obiective de interes comun, scop în care poate înfiinţa împreună cu acestea instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice ”.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
