OBIECTIVELE ECONOMICE ALE FIRMEI ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ

În condiţiile contemporane întreprinderea este un organism foarte complex, care se confruntă cu o mulţime de obiective contradictorii ce ţin de tactica şi strategia dezvoltării şi de satisfacerea intereselor proprietarilor şi ale managerilor. Astăzi tot mai mulţi adepţi au afirmaţiile lui Alexis Jacquemin precum că firma, fiind un organism complex, nu-şi poate limita obiectivul doar la maximizarea profitului. Un obiectiv tot mai răspândit al firmei devine cifra de afaceri, care reflectă ponderea firmei pe piaţă.
Firmele vor avea comportamente diferite şi în dependenţă de specificul mediului ambiant în care activează. La nivelul Micromediului o influienţă substanţială asupra obiectivelor firmei va avea numărul firmelor şi puterea lor economică de a influienţa piaţa.
Pentru a determina multiplele forme de comportament al firmei trebuie ca să se ia în consideraţie următoarele momente:
 Pe primul plan se cere să se evidenţieze şi interesul clientei. Aceasta din urmă, în condiţiile contemporane este eterogenă şi îmbină consumatori productivi şi neproductivi, cu niveluri diferite de disponibilităţi financiare. Dacă consumatorii doresc acelaşi produs, atunci unii îl vor procura indiferent de nivelul preţului unitar, alţii însă vor tinde să-l procure la un preţ cât mai scăzut, deoarece nu dispun de venituri mari. Alţi consumatori se orientează doar la calitatea înaltă a produsului. Prin urmare, consumatorii aceluiaşi produs formează segmente de piaţă diferenţiale.
 Libertatea de a acţiona, interesele şi aspiraţiile producătorilor în calitatea lor de ofertanţi. Firmele în activitatea lor se vor orienta nu numai la ziua de astăzi, ci şi la viitor. Aceasta înseamnă că ele vor tinde să îmbine scrupulos interesele curente de asigurare a veniturilor cu interesul de dezvoltare şi consolidare a poziţiei firmei pe piaţă, utilizând în acest scop diverse căi şi metode.
 Existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice, a unor reguli şi stări psihosociale care impun sau favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor economici.
 Activitatea de piaţă a întreprinderii este marcată de prezenţa întreprinderilor concurente, care îşi realizează oportunităţile oferite de aceiaşi piaţă.
Conform teoriei economice, pot fi distinse patru moduri de abordare a activităţii agenţilor economici, localizate în perioade diferite de timp:
a. Clasic: concurenţă pură (perfectă).
b. Neoclasic: creşterea rolului monopolului şi oligopolului.
c. Schumpeterian: impulsul inovării în condiţiile concurenţei monopolistice.
d. De restaurare a competiţiei prin dereglementări şi demonopolizări.
Analiza tipurilor de concurenţă are o însemnătate substanţială în două aspecte. Pe de o parte, această analiză evidenţiază faptul că competitivitatea firmei este determinată de costul de producţie al produsului (serviciilor) şi de calitatea produsului (design, fiabilitate, durabilitate). Pe de altă parte, analiza tipurilor de concurenţă crează posibilitatea de a evidenţia mai bine legătura dintre fenomenul concurenţial şi varietatea, dinamică a tipurilor de agenţi economici. Tocmai varietatea şi dinamica tipurilor de agenţi economici contribuie substanţial la sporirea performanţelor sistemului economic.
 Că dirijarea activităţii firmei se efectuează prin decizii. Ultima reprezintă linia de acţiune aleasă în mod conştient dintr-un număr oarecare de posibilităţi în scopul atingerii unor obiective în condiţii de eficienţă maximă. Dacă, în final, alegerea este făcută doar de o singură persoană, totuşi pregătirea deciziei cere participarea unui număr mare de comportamente şi de personal.
Pentru ca decizia să fie optimă, trebuie să existe următoarele elemente:
a. Un obiectiv economic care să se poată cuantifica.
b. Un volum mare de informaţii care să reflecte adecvat fenomenele şi procesele economice.
c. Un aparat avansat de investigare şi de prelucrare a datelor care ar asigura raţionalitatea alegerii.