Preluand de la Marx si de la Wright Mills ideea ca nu consensul social, ci onflictul reprezinta principala conditie a ordinei sociale, punand in competitie grupuri sociale lipsite de resurse economice cu cele care beneficiaza din plin de acestea, teoreticienii conflictului, intre care se numara Lewis Coser, Ralf Dahrendorf, John Rex s.a., au adus in sprijinul acestei teze urmatoarele argumente:
a) ordinea sociala este emanatia puteri si nu a consensului social, asa cum sustine Parsons, insa cel mai important aspect al ordinei sociale, este reprezentat de conservarea puterii prin intermediul institutiilor de control social(Ralf Dahrendorf);
b) sistemul social trebuie considerat numai in raport cu situatiile conflictuale existente, de la tranzactile specifice concurentei de piata pana la violenta manifesta, situatii ce tind sa produca o societate pluralista, definita de clasele sociale ale caror interese explica actiunile membrilor(John Rex);
c) conflictele sociale au si un rol pozitiv, contribuind la cresterea ajustarilor intre grupurile sociale, permitand mentinerea lor si prevenirea retragerii unor indivizi din cadrul lor(L.A.Coser).
In sociologia deviantei, paradigma conflictului social a fost dezvoltata ca urmare a criticismului radical din sociologia americana a deceniului sapte, care a desfasurat ample dezbateri asupra inegalitatii sociale. Printre reprezentantii cei mai semnificativi ai paradigmei conflictului in sociologia deviantei se numara Richard Quinney, Paul Walton, Anthony Platt, Austin Turk s.a.
Richard Quinney considera ca legea este instrumentul clasei dominante si apreciaza ca sistemul juridic capitalist are ca scop transformarea oricarei conduite care ameninta privilegiile si proprietatea claselor favorizate intr-un comportament ilegal. Quinney a efectuat o tipologie a crimelor (infractiunilor) in functie de diferentele de putere existente intre clasele dominante si cele defavorizate:
a) crime “pradalnice”, printre care se numara spargerile, talhariile (jafurile), comertul cu droguri si contrabanda, comise de catre indivizii fara resurse in scopul asigurarii necesitatii de supravietuire intr-un mediu dominat de inegalitate sociala;
b) crime cu caracter particular, intre care pot fi mentionate omorul, atacul inarmat si violul, savarsite, mai ales, de acei indivizi care sunt abrutizati de conditiile dure ale capitalismului;
c) crime de rezistenta (opozitie), printre care actele clandestine de sabotaj economic si munca facuta de mantuiala, caracterizeaza clasa muncitoare, care alege aceste mijloace pentru a se impotrivi capitalismului;
d) crime de dominare, comise de catre corporatii, printre care fixarea artificiala a preturilor, incalcarea legislatiei financiare, poluarea mediului etc., care au ca scop mentinerea sistemului existent;
e) crime ale puterii executive(acte de coruptie), savarsite in diferite scopuri, toate avand ca motivatie mentinerea pozitiilor de putere, prestigiu si bunastare materiala.
Teoreticienii conflictului apreciaza ca, in toate formele ei, devianta a devenit un raspuns adaptativ la conditiile de viata ale capitalismului contemporan, iar sanctionarea ei are loc in functie de pozitia de clasa, urmarind ordinea sociala inegalitara a sistemului social.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
