Mustafa Kemal Ataturk s-a născut la 19 mai 1881in oraşul otoman Salonika, astăzi Thesalonik-ul din Grecia, in familia lui Ali Paya Efendi şi Zubeide Hanrm.Iniţial a fost numit Mustafa, „Kemal” fiindu-i adăugat de profesorul său de mate ca recunoaştere pt rezultatele sale academice extraordinare (Kemal – maturitate, perfecţiune), In copilărie mama sa l-a încurajat să urmeze o şcoală religioasă însă Mustafa a urmat doar unele seminare acolo din cauza unor neinţelegeri cu unul dintre profesori, intors acasa s-a inscris la un liceu militar din Salonik in 1893.. In 1896 s-a înrolat intr-un liceu militar superior, in or.Monastur, astăziBitola in Macedonia.In 1899 s-a inscris în Colegiul de Război in Instambul, absolvind in 1902, în 1905 a absolvit si Academia de război după care a fost trimis in Damasc ca locotenent in armata 5., in 1907 Mustafa a fost promovat la rangul de căpitan. În 1910 Ataturk a luat parte a luat parte la manevrele din Picardia franceză, iar in 1911 a servit ca Ministru de Razboi in Instambul. Până in martie 1914 in timp ce servea in Sofia a fost promovat la rangul de locotenent – colonent. In timp ce servea la Sofia, Mustafa Kemal a devenit un critic aprig al intrarii Turciei in razb de partea Germ.La 16 iul 1914 el a trimis o depeşă oficială de la Sofia Ministrului de Răzb din Instambul, cerând o politică de neutralitate din partea Turciei, iar in caz de răzb sa fie contra puterilor centrale.Oricum Ministrul de Răzb,Enver Paşa, a favorizat o alianţă cu Germ, ducând spre un tratat secret de alianţă intre cele 2 guverne. In batălia de la Galipoli 1915-16 M.Kemal a condus devizia 19 care a avut de infruntat aproape toate atacurile aliate de pe uscat.La 8 ian 1915 Consiliul Britanic de răzb a lansat o operaţiune de bombardare şi ocupare a peninsulei Gallipoli cu Instambulul ca obiectiv principal.Atacurile navale britanice insă nu au reuşit să treacă prin stramt. Dardanele si ai au decis sa atace pe uscat, asfel Mustafa s-a pomenit in centrul incercărilor aliaţilor de a-şi forţa calea pe peninsulă. La 25 aprilie 1915 forţele Australiene şi ale Noii Zeelande (ANZAC), încercând să debarce au intâmpinat contra atacul lui M.K. şi datorită comandamentului său forţele ANZAC au fost inconjurate si forţele britanice nu au reuţit să-şi atingă scopul. Inainte de angajarea in lupta contra celor 2 forţe , M.K. a spus trupelor sale: NU va ordon să luptaţi vă ordon să muriţi, iar in timpul ce ne ia să murim, altte trupe şi comandanţi vor veni să ne ia locul. Pt că a impedicat trupele aliate sa avanseze Mustafa a fost promovat in rang de colonel.Mustafa a fost comandantul turc pt majorit bătăliilor din timpul campaniei de la Gallipoli, de la Cokbaur şi de la Sari Bair. Campania de la Galipoli a devenot o înfrângere dezastruoasă pt aliaţi,turcii au aparat cu succes strâmtorile. Oricum Mustafa a devenit cel m proeminent comandant a liniei frontului, obţinând f mult respect din partea foştilor săi duşmani( germanii). Memorialul lui Mustafa Kemal a obţinut un rol onorabil in timpul paradelor Zilei Anzac in Canbera, Australia.
După campania de la Gallipoli Mustafa intâi a desfăşurat serviciul militar in Endire, până la 14 ian 1916.El apoi a fost insărcinat cu comanda Corpului al 16 a Armatei a 2-a şi trimis in Campania din Caucaz.,Acolo a fost promovat la gradul de brigardier General la 1 april 1916. La venirea Lui Kemal s-a dovedit ca regiunea dată era una neospitalieră, liniile de comunicaţii se aflau sub atacurile insurgenţilor, sute de mii de refugiaţi veneau in valuri in faţa armatelor ruse ce avansau.Sarcina principală a lui Mustafa era să aducă ordine intre oamenii infricişaţi.La 7 august MK si-a preg trupele şi a pornit o contraofensivă, care timp de 5 zile , 2 din diviziile sale a cucerit nu doar Bitlisul ci şi or.imp. Muş, oraşe atinse de ofensiva rusă. Emil Lengyyel scria : „el a demonstrat din nou ca Turcia e un soldat bun daca i se oferă o conducere corectă.”
El de asemenea s-a condus de ideea de a strâmtora duşmanul in regiunile muntoase. În acelaşi an , ca recunoaştere a realizărilor sale militare şi a succeselor in stabilizarea regiunii i s-a conferit medalia „SABIA DE AUR A ORDINULUI IMTIYAZ”.La 7 mart 1917 MK a fost numit comandant al intregii Armate a Doua. După succesele in campania din Caucaz el a fost trimis pe alt Front in Sinai- Plaestina, unde i s-a incredinţat armata 7. El l-a insoţit pe Prinţul de Coroană Mehmed Vahdettin intr-o vizită in Germ. Pe parcursul călătoriei s-a imbolnăvit şi a treb să se oprească la Viena pt tratament.S-a intors la Aleppo la 28 aug 1918 sfârşind şi comandarea Armatei 7. MK a studiat cu atenţie Siria şi a vizitat linia frontului. Concluzia a fost că Siria era un stat demn de milă ( 1915-17 jum de mil de oameni morţi de foame), aici nu exista un comandant otoman ci o propagandă britanică abundentă.Pt a descries situaţia disperată in care se afla el a spus: suntem ca un fir de aţă în calea lor.