Politica comerciala a UE – obiectivul principal a fost crearea Uniunii Vamale prin aplicarea tarifului vamal extern unic. Crearea pietii unice intermediara a facut necesara unificarea politicilor netarifare din care fac parte standardele aplicate. UE a incheiat mai multe tipuri de acorduri cu caracter preferential: – acorduri bilaterale pentru crearea de zone libere cu tarile AELS; – acorduri de asociere cu tarile ex comuniste; – acordul cu tarile in curs de dezvoltare membre ACP. UE este membra a SGP (sistem generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii prin care se aplica taxe vamale preferentiale la importurile din tarile in curs de dezvoltare).

Politica agricola comunitara – are la baza 3 principii: – unicitatea pietei; – preferinta comunitara pentru produsele agricole din UE fata de celelalte; – solidaritatea financiara care presupune ca fiecare tara participa la bugetul de orientare si garantare agricola.

Tratatul de la Mastricht-principii: -procedura de codecizie prin care se stabilesc fluxurile decizionale intre institutiile UE; -principiul subsidiaritatii conform caruia UE nu intervine in probleme care nu sunt de competenta sa.

Alte tipuri de institutii ale UE: – Curtea europeana de justitie; -Curtea de conturi europeana; -Fondul social European; -Fondul European de orientare si garantare agricola; -Fondul European de dezvoltare regionala.

Bancile comunitare: -Banca centrala europeana fondata in 1988 care elaboreaza politica monetara unica a UE, administreaza euro si coordoneaza sistemul bancilor centrale ale tarilor membre; -Banca europeana de investitie fondata in 1958 finanteaza investitiile de importanta comunitara; -BERD (Banca europeana de reconstructie si dezvoltare, 1991) acorda asistenta financiara tarilor ex-comuniste in scopul sustinerii reformelor economice si tranzitie la economia de piata.

Politicile comerciale promotionale de stimulare a exporturilor: – constau in ansamblul masurilor si instrumentelor adoptate de stat si de agentii economici exportatori in vederea impulsionarii globale a unei tari. Scopul consta in influentarea importatorilor potentiali, cresterea competitivitatii marfurilor exportate si cresterea exportatorilor. Formele concrete privind masurile promotionale sunt: acordurile comerciale si de plati precum si acordurile de cooperare economica internationala, participarea la targuri si expozitii internationale, reprezentante comerciale organizate in tarile importatoare, prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, consultanta si asistenta tehnica de specialitate si diverse alte activitati de promovare. Masurile promotionale sunt de natura: bugetara, fiscala, financiar – bancara, valutara.

Masurile bugetare: -subventii la export sunt sumele platite de stat unitatilor economice in mod direct sau indirect pentru a rentabiliza activitatea de export; -primele de export sunt acordate exportatorilor care realizeaza un volum ridicat al exporturilor sau exporta bunuri de mare importanta pentru economia nationala; -alte instrumente bugetare ofera exportatorilor posibilitatea realizarii unor economii la cheltuielile de certetare a pietei (informare, transport).

Masurile fiscale sunt: -facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate sub forma scutirii, reducerii sau restituirii impozitului in circulatia marfurilor; -facilitati fiscale acordate exportatorilor sub forma scutirii sau reducerii impozitului pe veniturile obtinute din activitatile de export; -facilitati vamale pentru marfuri importate spre a fi reexportate sub forma scutirii, reducerii sau restituirea de taxe vamale.

Masurile financiar-bancare sunt: -creditul de export: a) creditului cumparator acordat importatorului de institutia de credit specializata; b)creditul furnizor acordat de catre exportator direct importatorului; -asigurarea creditului de export prin care se acopera riscul exportatorului de a nu incasa contravaloarea marfii exportate pe credit se asigura creditul furnizor; -garantarea rambursarii creditului de export care consta in obligatia asumata de o institutie specializata de a prelua sarcina achitarii contravaluarii marfii in cazul in care debitorul devine insolvabil se garanteaza creditul cumparator.

Masurile valutare –primele valutare acordate la contravaloarea valutei obtinute de exportator in moneda nationala la cursuri avantajoase; -deprecierea monedei nationale in cazul in care scaderea cursului valutar al monedei nationale este mai mare decat scaderea puterii ei de cumparare.

Politica comerciala promotionala a Romaniei cuprinde reannoirea cadrului juridic referitor la relatiile internationale, participarea la targuri si expozitii internationale, reorganizarea sistemului camerelor de comert si industrie, constituirea centrului national de comert international care acorda asistenta tehnica exportatorilor si participarea Romaniei la acorduri, conventii si organisme internationale. Din 1993, Romania este membru asociat al UE. Din 1997, Romania este membru CEFTA. Prin semnarea acordului final al rundei Uruguay, derulata in cadrul GATT, Romania devine membru al OMC la 1 ianuarie 1995. Romania beneficiaza de clauza natiunii celei mai favorizate in relatiile cu SUA.

Masuri pentru promovarea exporturilor: -scutirea de plata impozitului pe circulatia marfurilor, produselor si servicilor destinate exportului; -restituirea impozitului pe circulatia marfurilor cuprins in pretul materiei prime sau in pretul marfurilor cumparate spre a fi revandute la export; -instituirea regimului vamal de drawback care consta in restituirea totala sau partiala a taxelor vamale aferente marfurilor din import daca acestea sunt reexportate; -infiintarea bancii de import-export a Romaniei Exim Bank care are rol de a asigura si reasigura creditele, de a acorda servicii bancare si facilitati financiare si de a garanta creditele pentru export.

Politica monetara –Mastricht: statele trebuie sa indeplineasca criterii de convergenta: -caracterul suportabil al finantelor publice => deficitul bugetar< 3% din PIB si datoria publica nu poate depasi 60% din PIB; -realizarea unui grad ridicat de stabilitate a preturilor => rata inflatiei nu poate reprezenta mai mult de 1,5% in raport cu media ratelor inflatiei primelor 3 tari care dispun de rata inflatiei cea mai mica; -caracterul durabil al convergentei: rata dobanzii pe termen lung nu poate fi mai mare de 2% in raport cu media ratelor dobanzilor primelor 3 tari. In 1995 la reuniunea de la Madrid, Consiliul Europei stabileste programul introducerii monedei unice europene. In 1998 sunt nominalizate cele 11 state care urmeaza sa faca parte din Uniunea Europeana. In 1998 are loc lansarea oficiala a euro => din punct de vedere institutional in prezent se afla in vigoare tratatul de la Amsterdam 1997 care inlocuieste tratatul de la Mastricht si care isi propune adancirea si largirea integrarii interstatale punand accent pe problemele sociale. La 1 ianuarie 2001, Grecia e admisa sa participe la Uniunea Monetara =>raman 3 state. Acest proces de adaptare a monedei unice europene a fost precedat de 2 etape.

Transformari institutionale – Consiliul European defineste politica generala a UE. Fixeaza obiectivele cele mai importante, armonizeaza politicile diplomatice in stabilirea unor optiuni commune. Consiliul de ministrii European . Comisia Europeana care este institutia cu rol executiv avand urmatoarele atributii: -face propuneri consiliului de ministrii cu privire la politica comunitara; -pune in aplicare deciziile luate de Consiliul de Ministrii; -are putere de control privind respectarea legislatiei comunitare; -are forta de decizie in domeniul administrarii programelor si fondurilor Uniunii Europene. Cel mai important program multilateral de asistenta nerambursata a UE e programul PHARE care are drept obiectiv sprijinirea procesului de reforma economica, sociala si de construire a statului de drept in tarile ce doresc sa adere la UE.

PHARE national care cuprinde: -criterii politice, fondurile fiind folosite pentru intarirea democratiei in dezvoltarea societatii civile, apararea drepturilor omului etc; -criterii economice: proiecte in domeniul energetic, dezvoltarea pietii de capital, intarirea capacitatii de a face fata competitivitatii; -indeplinirea obligatiilor ce decurg din aquis-ul comunitar; -coeziunea economica si sociala pentru proiecte de dezvoltare regionala (dezvoltarea resurselor umane, sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii din sectorul productiei si serviciilor, infrastructura regionala.

Programe comunitare : in afara de PHARE, incepand cu 2000 au fost aprobate inca 2 instrumente financiare: ISPA, SAPARD. In perioada 2000 – 2006, Romania beneficiaza de asistenta nerambursabila in valoare de 240 mil euro prin ISPA destinate alinierii standardelor infrastructurii de mediu si de transport. In aceeasi perioada, UE acorda Romaniei 1000 mil euro prin SAPARD pentru implementarea AQUIS comunitar si dezvoltarea sectorului agricol si zonelor rurale. Parlamentul European => formularea de dezbatere avand urmatoarele atributii: -participa la procesul legislativ ; -controleaza activitatea comisiei europene; -aproba acordurile internationale; -controleaza bugetul comunitar; -monitorizeaza aplicarea politicilor comunitare.

FMI: sistemul financiar international a cunoscut dupa cel de-al doilea razboi mondial o restructurare prin trecerea de la relatiile bilaterale la o structura unilaterala. In 1944 are loc conferinta monetara si financiara de la Bretton Woods prin care se organizeaza cadrul institutional de sprijin si aplicare a noului sistem international prin crearea FNI. Principiile stabilite cu ocazia conferintei sunt inscrise in statutul FNI si erau: 1) cooperarea universala; 2) convertibilitatea monetara (dolarul e convertibil in aur); 3) stabilirea paritatilor si a cursurilor valutare; 4)furnizarea lichiditatilor internationale. Functionarea acestui sistem a cunoscut dificultati si crize astfel ca apare necesitatea desfiintarii reglementarilor stabilite la Bratton Woods si in 1973 se renunta la definitia in aur a dolarului, iar SUA trece la flotarea cursului valutar al dolarului. In 1978 este modificat statutul FMI. FMI este un organism interstatal autonom si specializat din sistemul ONU care si-a inceput activitatea in 1997 pe baza acordului de la Bratton Woods.

Obiectivele statutare ale FMI: -cooperarea monetara internationala; -facilitarea cresterii echilibrate a CEI; -promovarea stabilitatii valutare; -evitarea deprecierii cursurilor valutare; -sprijinirea sistemului multilateral de plati si eliminarea restrictiilor valutare; -punerea la dispozitia statelor membre a resurselor generale ale FMI pe baza de garantii pentru echilibrarea balantei de plati externe. O tara membra cumpara de la FMI valuta necesara oferind in schimb moneda nationala care este apoi rascumparata la termenul de scadenta al tranzactiei. Aceste operatii se numesc trageri asupra FMI.

Categorii de trageri: 1)tragerile propriu zise se efectueaza in 5 transe, fiecare transa reprezentand 25% din cota de participare. Prima transa se elibereaza automat. 2)tragerile in cadrul facilitatii de finantare: -finantarea compensatorie pentru fluctuatiile exploatarii din export. Modalitatea extinsa la finantare pentru dezechilibre de durata ale balantei de plati. Tragerile din cadrul balantei de finantare se fac indirect de transe astfel incat un stat poate obtine credite cumulate indiferent de cotele de participare. Tragerile se pot face sub forma: -cumpararii cu moneda nationala a sumelor corespunzatoare; -prin aranjamente sau acorduri stand-by, sumele se elaboreaza esalonat pe marimea necesitatilor angajamentelor asumate. Dupa 1993, FMI a introdus facilitati de transformare sistemica pentru acorduri financiare in favoarea tarilor aflate in tranzitie din estul si centrul Europei.

Grupul bancii mondiale – un organism financiar BIRT; -conform acordului de la Bratton Woods, obiectul de finantare il constituie acordarea imprumuturilor pentru elaborarea proiectelor de reconstituire si dezvolatare a statelor membre.
Sectoarele preponderent finantate sunt: transport, industria energetica. BIRT acorda imprumuturi pe termen lung.

Factorii care influenteaza stabilitatea preturilor in baza acordurilor internationale : -costurile de productie; -cheltuieli specifice de export; -cheltuieli cu distributia; -tendintele conjuncturale ale preturilor mondiale; -conditia de livrare, de plata; -politici comerciale ale diferitelor state. Clauza de pret – difera in functie de specificul marfii care face obiectul contractului. In cazul marfurilor nefungibile, preturile se inscriu in contract in ziua incheierii acestuia si ele se mai numesc si preturi determinante. Pentru marfurile fungibile, in contract se pot inscrie fie preturile determinate, fie preturile determinabile in cotracte se mai inscriu la cluza de pret urmtoarele elemente: – valuta in care se face plata – cantitatea pt. Care se calculeaza pretul – reduceri de pret pe care le ofere exportatorul – metode sau technici de considerare a pretului contractual inpotriva unor riscuri. Redceri de pret oferite de exportator: – scontul de reglementare acordat clientilor care platesc achizitia inainte de termen – rabatul care se acorda ca urmare a unor defecte de calitate – remiza care a fost acordate lund in considerare valuarea tranzictiei

Metode de consolidare : riscul de pret poate fi generat de 2 factori: A) factorul valutar – ristul poate fi definit ca aparitiei a unei pierderi in cadrul unei tranzacti internationale ca urmare a modificarilor cursului valutar al valutei in care se realizeaza tranzatile in intervalul care curge de la momentul incheieri contractului si pina la momentul livrari. Pentru importator riscul apare exact in situatie inversa.acoperirea riscului valutar se poate face prin tehnici contractuale si respectiv extracontractuale.

Tehnici contractuale -clauze valutare;-sincronizarea incasarilor si platilor in acea valuta;-folosirea unor marje asiguratorii in pret;-alegerea corecta a monedei de plata,etc.

Clauza valutara simpla: -presupune legarea valutei in care se faca plata de o alta valuta de obicei aleasa cu un curs stabilit(valuta etalon)printr-un curs stabilit la momentul inchiderii contractului. Adica partenerii conving ca orice modificare a cursului valent intre cele 2 valute in acest interval sa duca la modificarea proportionala a sumei de plata. Aceasta valuta de plata sufera o depreciere, va avea loc plata pretului intr-o suma proportional mai mare si invers. In conditiile actualelor fluctuatii valutare se utilizeaza clauza cosului valutar; cel mai frecvent este utilizata moneda DST care joaca rolul valutei etalon.

Tehnicile extracontractuale – presupune acoperirea riscului valutar prin apel la institutii specializate de tip banci sau burse. Sub aspectul factorului comercial (B) riscul de pret este determ de modificarile conjuncturale de pret la materiile prime, materiale , energie etc si care pot afecta partile contractuale indiferent cat de bine este fundamentat contractul.

Tehnici de acoperire a riscului de pret – sub acest factor -clauza pretului escaladat-se utilizeaza in contractul pe termen lung,contract de livrari,de exporturi complexe,de cooperare economica in productie,etc.Pretul recalculat (escaladat)se calculeaza altfel: P1=Po(a+bM1/Mo+cL1/L0). P1-pret escaladat;po-pr.contractual; M1-sau ponderata a pr. la materii prime;m0- -la momentul incheierii contractului;l1-sau ponderata a salariilor;Lo-la momentul contractual;a-ponderata la costuri fixe incluse in pret;b-ponderarea materiilor prime,materialelor;c-ponderarea manoperei. Partile stabilesc p0, a, b, c si pragul de variatie a preturilor la materiile prime, materialele, dincolo de care intra in vigoare formula. Clauza de indexare prevede legarea pretului contractual de un anumit etalon care de regula este pretul unui produs de referinta. Daca valoarea etalonului se modifica peste o anumita limita se modifica automat si pretul contractual cu procentul respectiv. Clauza de rectificare a preturilor este folosita in contractele care au ca obiect: masini, utilaje si consta in alinierea automata a pretului contractual la modificarile de pret de pe piata reprezentativa avuta in vedere. Clauza de revizuire a preturilor presupune adaptarea contractelor la noi conditii aparute pe parcursul derularii acestuia privind negocierea pretului. Spre deosebire de celelalte, aceasta clauza presupune noi tratative de pret si de regula se soldeaza cu prelungirea elementelor de expeditie a contractului sau daca partile nu ajung la nici o intelegere, clauza poate prevedea rezilierea contractului fara ca nici una din parti sa fie obligata la despagubiri.

Conditia de livrare –reprezinta clauza prin care partenerii convin momentul si locul in care are loc pe de o parte livrarea marfii de la vanzator la cumparator, pe de alta parte transferul riscurilor, al cheltuielilor si cel al diverselor obligatii ale partenerilor legate de derularea unui contract international; – este reglementata pe plan international printr-o culegere de uzante care se numesc INCONTERMS, aceasta realizeaza doua functii esentiale: *standardizarea obligatiilor reciproce ale partilor la contractele internationale, *au functie de armonizare a regulilor existente in diferite tari. INCOTERMS 2000 contine 13 conditii de livrare din care 6 destinate transportului maritim si fluvial. Fiecare conditie de livrare este codificata cu 3 litere care inseamna abrevierea unor termeni englezi, acestea sunt urmate de localitatea sau portul de expeditie sau destinatie. Clasificarea in functie de cod – E (Exworks) – vanzatorul are obligatia sa predea marfa cumparatorului in propriile sale spatii de depozitare. Din acest moment, toate drepturile si riscurile revin cumparatorului care are obligatia de procurare a mijlocului de transport, suportarii cheltuielilor si obtinerea licentei de transport; -F: FCA – punct de expeditie, FAS – port de incarcare, FUB – port de incarcare; – C: CF, CIF – port de descarcare, CP, CIP – punct de destinatie (vanzatorul este cel care angajeaza mijlocul de transport si suporta cheltuielile de transport pana la destinatie). Daca clauza contine si un I, vanzatorul are si obligatia asigurarii marfii. Riscul se transfera de la vanzator la cumparator in portul de incarcare sau in locul de expeditie; – D: DAF (livrat la frontiere) – se impart riscurile si cheltuielile intre parti.

Conditia de plata: -moneda in care se face plata; – termenul de decontare; -modalitatile de plata ce pot fi utilizate in tranzactiile internationale sunt: a) plata in numerar, b) plata prin instrumente de plata si credit; c) plata prin ordin de plata si virament; d) modalitati de plata documentatie; d1) acreditivul de documentare = un ordin de dat de cumparator bancii sale de a face plata in favoarea vanzatorului direct sau prin intermediul altei banci cu conditia ca vanzatorul sa depuna pana la un anumit termen la banca platitoare documentele care dovedesc expedierea marfii sau prestarea serviciului realizat. Avantaje pentru exportator – certitudinea in incasarea contravalorii marfii. Avantaje pentru importator: plata nu se va face decat daca exportatorul indeplineste cu exactitate conditiile cerute de el prin acreditivul documentar. A.d. este un mod deosebit utilizat in tranzactiile de valori mari si in situatia unor parteneri mai putin cunoscuti. A.d. e reglementat pe plan international printr-o culegere de uzante numita “reguli de uzante uniforme prin A.d.”. A.d. are caractere de baza: -formalismul sau caracter documentar (bancile nu trateaza si nu iau in consideratie decat documente), -independenta fata de contractul comercial international; -fermitatea angajamentului ce decurge din faptul ca e vorba de angajamentul bancii importatorului; -flexibilitatea acreditivului care presupune ca in functie de anumite clauze inscrise in A.d. acesta poate fi utilizat in situatii speciale cum ar fi situatii de intermediere, plati esalonate etc.

Mecanismul derularii acreditivului documentar: 1)incheierea contractului comercial international; 2) importatorul da ordin bancii sale sa descrie a.d. emitenta; 3) deschiderea a.d. la banca emitenta; 4) avizarea exp de deschidere a acreditivului ; 5)confirmarea de catre exportator a concordantei datelor din acreditive cu cele din contractul international; 6) livrarea marfii de catre exportator; 7) depunerea documentului de catre exportator la banca lui; 8) pentru acreditivul domiciliat in tara exportatoare; 9) transmiterea documentelor de la banca importatoare la banca exportatoare; 10) transmiterea documentelor de la banca exportatoare la banca importatoare; 11) transmiterea documentelor de la banca importatoare la importator.

Tipuri speciale de acreditive: acreditivul documentar transferabil reprezinta acreditivul transferabil in baza caruia beneficiarul are dreptul sa solicite bancii insarcinate cu efectuarea platii sa faca acreditivul utilizabil de catre unul sau mai multi beneficiari secunzi. Acreditivul se utilizeaza in situatia de intermediere atunci cand beneficiarul principal nu este si furnizorul marfurilor si acest beneficiar doreste sa transfere drepturile si obligatiile sale unuia sau mai multor furnizori reali. A.t. trebuie sa contina in text aceasta mentiune si in instructiunea de deschidere a acreditivului trebuie mentionat daca transferul trebuie facut numai in aceeasi tara cu cea a beneficiarului principal sau si in alte tari.A.T.este mai scump decat cel obisnuit,comisioanele suplimenare fiind in sarcina beneficiarului principal.transferul acreditivului se face in aceealeasi conditii din acr. Principal cu 2exceptii.1-valoarea acr. care e mai redus si termenul de livrare si respectiv termenul de valabilitate care sunt mai reduse decat cele din acr. principal.2–Acr.revolving-utilizat in cazul tranzactiei de valori mari cu plati in transe.Caracteristica lui este de a se deschide numai pentru contravaloarea unei transe urmand sa fie reincarcat pe masura efectuarii platilor.Acr.REVOLVING avantajeaza in mod special importatorul pt. Ca acesta nu este obligat sa-si imobilizeze fondurile aferente tranzactiei din momentul deschiderii acreditarii decat in limita unei transe.Trebuie sa contina specificarea de plata acumulata sau neacumulata ,sa indice suma totala a platilor si respectiv sumele transelor si valabilitatea totala a acreditarilor. Plata necumulativa – presupune ca ptr fiecare transa platile se fac in limita sumei indicate in acreditiv iar plata cumulativa permite ca in cazul in care dintr-o livrare au ramas sume neutilizate total sau partial acestea sa poata fi utilizate ptr livrarea care urmeaza. Acred documentar cu clauza rosie-este un acredit utilizat tot in transe de valoare mari,caracteristica lui este cs exportul este indreptatit sa primeasca din partea importatorilor o cota parte din contravaloarea marfii in avans inainte de livrare. Acordarea acestui avans se face cu conditia ca exportatorul sa remita importatorului o scrisoare de garantie bancara prin care banca garanteaza sa restituie avansul cumparat daca exportarefuza acest lucru in cazul neexecutarii contractului. Acreditivul back to back e acred tot de intermediere. Presupune deschiderea initiala a unui acred de catre cumparator fiind in favoarea intermediarului si in baza acestui acreditiv intermediarul deschide un alt acred in favoarea furnizorului real. Intre aceste 2 acred nu exista nici o leg juridica. Ele se deruleaza independent, coordonarea lor fiind realizarea de intermedieri si ambele acreditive sunt domiciliate la banca ce il serveste pe intermediar. Deosebiri fata de acred transferabil. :in cazul acred back to b exista confidentialitatea operatiunii, fz real si cumparatorul tind sa se cumoasca. Acreditarea secundara poate sa contina elem suplim fata de acred initial. In acest caz import nu poate sa inscrie vre-o restrictie in ceea ce priveste fz in acred marfurilor. Scrisoare de credit comerciala = acred utiliz dat prin cambii sau trate, trare de exportat. Aceasta banca angajandu-se sa le onoreze cu conditia ca exportatorul sa expuna doc atestatoare ale livrarii mf la banca emitentaeste un acreditiv utilizabilin tarile de drept anglo-saxon.

Scrisoarea de garantie bancara: scrisoarea asumata de o banca in favoarea unei persoane anume beneficiarul de a plati acestuia o suma de bani in cazul in care ordonatorul nu a onorat o anumita obligatie fata de beneficiarul garantiei. Cele mai frecvente situatii de utilizare a scrisorii bancare sunt: garantie de participare la licitatii de cumparare (2 – 5% din valoarea ofertei se emite in favoarea organizatorului de licitatie si acesta poate exercita garantia daca ofertantul pentru care s-a oferit garantia isi retrage sau modifica oferta inainte de adjudecare sau daca efortantul castigand licitatia refuza sa incheie contractul.

Garantia de buna executie: garanteaza indeplinirea obligatiilor vanzatorului de a livra cantitatea, calitatea si la termen marfa. Valoarea ei se ridica la 5-10% din valoarea contractului si ea este destinata sa acopere eventualele prejudicii ale cumparatorului cauzate de indeplinirea defectuasa a obligatiilor de catre vanzator. Garantia de buna functionare: -se refera strict la perioada de garantie tehnica, acopera riscul cumparatorului ca vanzatorul sa nu-si indeplineasca obligatiile in perioada de garantie tehnica; -garantia de restituire a avansului; -garantia de plata poate fi: a)garantia de plata la incaso, b) garantia pentru efectuarea de comert, c) garantia pentru plata ratelor scadente, d) garantia pentru deschiderea acreditivului; e) garantia de realizare a obligatiei de contrapartida (utilizarea acestei garantii in situatia operatiunilor de compensatie cand un import de marfuri este achitat printr-un export de valoare egala. In aceasta situatie, partenerul ce livreaza primul marfurile este supus riscului ca celalalt sa nu livreze lotul acoperitor. Acoperirea riscului se face prin solicitarea unei garantii bancare din partea partenerilor de contract prin care banca garanta se angajeaza sa plateasca contravaloarea marfurilor daca partenerul nu-si indeplineste obligatia de contrapartida

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships