Politicile de enveroment sunt politicile care administrează , la echilibru, relaţiile sistemului economic cu mediul exterior .
Presiunile mediului extern vin din partea mediului natural, mediului economic extern, mediului monetar extern.
Mediul natural(poluarea apei, solului, aerului) pe termen scurt nu aduc prejudicii economiei şi nu reprezintă factor destabilizator, dar în dependenţă de evoluţia variabililor economice valorice în deosebi în raport cu dinamica preţurilor se poate accentua. Guvernul utilizează un instrument specific de orientare a comportamentului agenţiolor economici prin taxa de internalizare a externalităţilor negative, determinând punctul de intersecţie a curbei costului marginal cu curba costului marginal al poluării.
Mediul economic extern destabilizează macroeconomic în condiţiile scăderii cererii interne pentru produsele autohtone ca urmare a importului unor bunuri de import. Reducerea cererii la bunuri duce la şomaj, perturbarea echilibrului macroeconomic intern. Instrumentul utilizat de către stat este utilizarea barierilor vamale, tarifare şi tarifare, folosirea accizelor. Sigur o astfel de politică pe termen lung nu este recomandabilă datorită efectului de retorsiune din partea altor state şi a lipsei ed specializare pe baza avantajului comparativ.
Mediul monetar extern afectează cel mai mult echilibru macroeconomic extern, echilibru balanţei de plăţi externe a ţării. Condiţiile destabilizatoare sunt determinate de cursurile de schimb flotante, deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta de referinţă care conduce la exportul mai mare decât importul şi o dezbalanţă excidentală, convertibilitatea limitată (doar în interiorul ţării)
Intervenţia statului se efectuează la nivelul rezervelor valutare şi injectărilor de valută. Ca exemplu în cazul înregistrării deficitului balanţei de plăţi guvernul poate provoca scăderea cursului de schimb al valutei naţionale, cea ce va încuraja exportul şi va descuraja importul, reducând deficitul balanţei comerciale.
Scăderea cursului poate fi realizată în două modalităţi:
• prin vânzarea monedei naţionale pe piaţa valutară în schimbul valutei de referinţă, ceea ce duce la mărirea ofertei de monedă naţională
• prin reducerea administrativă, prin ordin al băncii centrale.
Presiunile mediului extern vin din partea mediului natural, mediului economic extern, mediului monetar extern.
Mediul natural(poluarea apei, solului, aerului) pe termen scurt nu aduc prejudicii economiei şi nu reprezintă factor destabilizator, dar în dependenţă de evoluţia variabililor economice valorice în deosebi în raport cu dinamica preţurilor se poate accentua. Guvernul utilizează un instrument specific de orientare a comportamentului agenţiolor economici prin taxa de internalizare a externalităţilor negative, determinând punctul de intersecţie a curbei costului marginal cu curba costului marginal al poluării.
Mediul economic extern destabilizează macroeconomic în condiţiile scăderii cererii interne pentru produsele autohtone ca urmare a importului unor bunuri de import. Reducerea cererii la bunuri duce la şomaj, perturbarea echilibrului macroeconomic intern. Instrumentul utilizat de către stat este utilizarea barierilor vamale, tarifare şi tarifare, folosirea accizelor. Sigur o astfel de politică pe termen lung nu este recomandabilă datorită efectului de retorsiune din partea altor state şi a lipsei ed specializare pe baza avantajului comparativ.
Mediul monetar extern afectează cel mai mult echilibru macroeconomic extern, echilibru balanţei de plăţi externe a ţării. Condiţiile destabilizatoare sunt determinate de cursurile de schimb flotante, deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta de referinţă care conduce la exportul mai mare decât importul şi o dezbalanţă excidentală, convertibilitatea limitată (doar în interiorul ţării)
Intervenţia statului se efectuează la nivelul rezervelor valutare şi injectărilor de valută. Ca exemplu în cazul înregistrării deficitului balanţei de plăţi guvernul poate provoca scăderea cursului de schimb al valutei naţionale, cea ce va încuraja exportul şi va descuraja importul, reducând deficitul balanţei comerciale.
Scăderea cursului poate fi realizată în două modalităţi:
• prin vânzarea monedei naţionale pe piaţa valutară în schimbul valutei de referinţă, ceea ce duce la mărirea ofertei de monedă naţională
• prin reducerea administrativă, prin ordin al băncii centrale.