Portugalia în sec. al XVIII-lea – înc. sec. al XIX-lea.

Portugalia si-a obtinut independeta (de la Spania) in a doua jum.a sec XVII. Odata cu restaurarea unei dinastii autohtone nu a venit si o perioada de inflorire economica in regat, desi stabilitatea politica a existat, fara indoiala chia de la sf sec.XVII, s-au anulat cortezurile, monarhia poloneza luind o forma de adsolutism. Declinul continua, inca mai accentuat, in timpul domniei de jum. de secol a lui Ioan V (1707-1750). Regele s-a dovedit incapabil de a rezolva problemele de fond ale statului, fiind in schimb dominat de ambitii detafate si gusturi indoielnice (nu mai convoaca cortezurile, obtine de la Papa titlul de prea fidel, etc.). la moartea sa Portugalia nu mai are nici industrie, nici comert, nici armata, nici finante; poporul e in mizerie, iar clerul si clasele inalte se complac in rutina, ignorant si trindavie. Meretul urmatorului rege nu a fost altul decit aducerea la putere a marchizului de Pombal, care a institui o adevarata dictatura, intre 1751 si 1777. Adept al “absolutismului luminat”, acesta era principalul protector al centralizarii puterii in miinele regelui. Metodele sale erau din cele mai dure: cu scopul de a slabi nobilimea, potrivnica absolutismului, Pombal, sub pretextul unui complot anti-regal, a arestat peste 1000 de fidalgo si membrii familiilor lor, a reprimat o mare putere din arestrocratie. Apoi a urmat iezuitii; in 1759 au exilati din regat. Pombal a transformat inchizitia intr-un tribunal regal, functiile de cenzura ale acesteia s-au predate structurilor guvernamentale. In acelasi timp Pombal a reorganizat armata si flota, a incercat sa puna in ordine venturile statului. In 1761 Pombal a anulat comertul cu sclavi in Portugalia continental. Reformele s-au produs si in sfera invatamintului si culturii. In aspect economic s-a interziz exportatrea aurului si a argintului, s-a sustinut dezvoltarea comertului intern si a industriei, oferind privilegii companiilor din domeniu. In 1793 portugalia a incheiat cu Spania si Anglia un tratat antifrancez, si armata portugheza a participat la actiuni militare in Franta. Dar degraba Spania a incheiat cu Franta o pace separate, Portugaliei impunindu-i-se conditii grele: intrerupere relatiilor cu Anglia, inchiderea porturilor marine pentru englezi si deschiderea lor pentru francezi si spanioli, transmiterea unei provincii Spaniei in calitate de “ostatec”, etc. Ca raspuns la refuzul de a indeplini aceste conditii, a inceput invazia armata franco-spaniola. Familia regala si curtea s-a refugiat in Brazilia. Sub influienta Revolutiei FR. In Portugalia au prins radacini ideile eliberatoare. Ostile de ocupatiei ale frantei revolutionare, saracind Portugalia au adus si ideiile revolutiei. S-a inmultit numarul lojelor masonice si a crescut curentul literaturii politice. Catre anii ’20 a sec. 19 greutatile economice au fost acutizate de razboi, instrainarea economiei braziliene, pierderea pietii braziliene pt industria si vinificatia portugheza. Instabilitatea politica era amenintata sib de evenimentele revolutionare din spania. Constitutia din 1822 a proclamat Portugalia Monarhie Constitutionala, a declarat libertatea tuturor portughezilor si egalitatea lor in fata legii. Printer principalele principia promovate de constitutie era cel al suveranitatii natiunii. In 1823 absolutistii au initiat o rascoala, cu aceasta incepind 11 anii de razboi civil in Portugalia, numit “Razboaile Mighiliene”.