Preţul contractului futures este apropiat de preţul indicelui, dar poate fi mai mare sau mai mic datorită efectelor economice ale factorilor care fac distincţia între o poziţie cash (deţinerea în prezent a acţiunilor din compoziţia indicelui) şi o poziţie futures. În primul rând, dacă s-au cumpărat în prezent acţiunile din compoziţia indicelui, trebuiesc plătite integral. Dacă însă, s-a adoptat o poziţie long pe contracte futures, suma de bani necesară ar fi limitată la o marjă care reprezintă o sumă de bani mult mai mică decât valoarea tranzacţiei. În al doilea rând, deţinerea în prezent a acţiunilor de la baza indicelui presupune beneficierea de dividendele pe care acestea le plătesc. La contractele futures nu se plătesc dividende. Pentru ca preţul futures să reflecte valoarea unei poziţii cash comparabile (deţinerea acţiunilor de la baza indicelui), diferenţele generate de costurile de finanţare şi dividende trebuie să se regăsească în preţul futures. Prin urmare, preţurile futures trebuie să se deosebească de preţul indicelui printr-o primă sau discount, în funcţie de efectul net al celor doi factori menţionaţi anterior.
Diferenţa dintre preţul cash şi cel futures se numeşte cost de menţinere. El este de regulă, cel mai mare pentru contractele cu scadenţele cele mai îndepărtate şi se diminuează pe durata de viaţă a contractului. La scadenţă, preţul indicelui şi preţul său futures converg.
Avem următoarea formulă de calcul:
Preţul futures al indicelui BET(ROL)=Preţul indicelui BET(ROL)_ EMBED Equation.3 ___
Unde: r = rata anuală a dobânzii pe piaţa monetară;
d = rata medie anuală a dividendului pentru acţiunile din structura indicelui BET(ROL);
T = numărul de zile până la scadenţă.
Considerând valorile: r=60%, d=20%, T=90 de zile şi preţul indicelui BET(ROL) de 350, vom obţine un preţ futures de
350_ EMBED Equation.3 ___=385.