Teoria şi practica juridică a statelor au consacrat în timp numeroase principii de drept care sunt identice sau nu diferă substanţial în legislaţia internă a diferitelor state, ele fiind comune marilor sisteme de drept intern (sistemul francez, cel german, cel englez, etc.) şi impunându-se ca principii fundamentale ale oricărui sistem de drept intern. Unele noţiuni de drept intern – penal, civil sau din alte ramuri – sunt considerate ca noţiuni intrinseci ideii de drept şi pot fi considerate şi ca postulate ale dreptului internaţional.Ele au un rol deosebit în fundamentarea din punct de vedere tehnic şi conceptual a dreptului internaţional, dar pot juca şi rolul de izvor de drept independent.
De aceea Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, în art.38, menţionează printre regulile de drept pe care Curtea le poate aplica în hotărârile sale şi principiile de drept ale sistemelor juridice cele mai avansate, iar în practica sa judiciară Curtea s-a referit adesea la asemenea principii, aplicându-le cu caracter supletiv sau complementar ori ca norme juridice independente.
Printre aceste principii se menţionează buna-credinţă în îndeplinirea obligaţiilor convenţionale, regulile de interpretare juridică ( de exemplu, acela că legea specială derogă de la legea generală), principiul răspunderii pentru prejudiciul cauzat, prescripţia, principiul egalităţii părţilor, dreptul de apărare în soluţionarea unui diferend, autoritatea de lucru judecat, dreptul părţilor în proces la exercitarea unei căi de atac, unele reguli de bază ale organizării şi procedurii instanţelor de judecată etc.