Problemele cu care se confruntă zonele libere în prezent

Prima problemă cu care s-au confruntat zonele libere a intervenit atunci când Direcţia Generală a Vămilor a adoptat Decizia nr.753 din 4 aprilie 2001 cu privire la aplicarea uniformă a reglementărilor vamale şi evidenţa operativă a mărfurilor aflate în zonele libere, decizie care elimină practic cea mai mare parte a facilităţilor acordate zonelor libere. Primii care s-au opus acestei Decizii au fost reprezentanţii AZL Brăila, ei reuşind să obţină o hotărâre a Curţii de Apel care a anulat decizia pentru zona liberă Brăila. Cum însă legislaţia românească actuală nu prevede generalizarea unei astfel de hotărâri judecătoreşti la toate zonele libere existente în România, reprezentanţii celorlalte zone libere s-au reunit la Sulina , unde au hotărât să demareze o acţiune concentrată în vederea eliminării Deciziei nr.753 şi în vederea promovării legislaţiei care priveşte exclusiv zonele libere.
Tot în vederea stabilizării legislaţiei din acest domeniu, la sfârşitul lunii aprilie 2002, reprezentanţii celor şase zone libere româneşti(Sulina, Galaţi, Brăila, Giurgiu, Constanţa Sud, Curtici-Arad) s-au reunit la Galaţi. De această dată problema care a intervenit a fost mult mai gravă: limitarea facilităţilor acordate agenţilor economici în cadrul zonelor libere şi anume, plata impozitului pe profit – 12,5% şi plata TVA – 19%. Care a fost motivul pentru care a fost adoptată Legea nr.414 din 26 iunie 2002 şi Legea nr.345 din 1 iunie 2002 ? Motivul este simplu: Consiliul Investitorilor Străini (CIS) apreciază progresele recente înregistrate de România în direcţia aderării la U.E., totuşi consideră acest proces a fi prea lent. De aceea, a lansat o serie de propuneri, printre care şi revizuirea legislaţiei fiscale în ceea ce priveşte nivelul scăzut al taxelor pe profiturile din exporturi şi facilităţile acordate zonelor libere de comerţ. Ministrul Integrării Europene, doamna Hildegard Puwak, a menţionat ca exemplu legislaţia comunitară, care prevede că toate facilităţile acordate investitorilor în zonele libere sunt temporare, adică acordate pe o perioadă limitată de timp(exemplu: în zona liberă Corsica din Franţa, perioada maximă de scutire de la plata impozitului pe profit este de 5 ani, iar în România – scutirea este pe o perioadă nelimitată).
Astfel, autorităţile române au elaborat proiectele de lege prin care “se fac paşi importanţi” în procesul de armonizare legislativă în conformitate cu cerinţele impuse de acquis-ul comunitar, Acordul de Asociere şi Programul de Aderare a României la U.E.:
• Legea nr.345 din 1 iunie 2002 privind Taxa pe Valoare Adăugată – “în zonele libere se aplică un regim normal de TVA, cu excepţia bunurilor străine pentru care legea prevede alte regimuri” ;
• Legea nr.414 din 26 iunie 2002 privind Impozitul pe Profit – “agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în zonele libere sunt plătitori de impozit pe profit”. Totodată, acest proiect de lege prevede că pentru stimularea exporturilor, facilităţile fiscale existente urmează a fi înlocuite cu măsuri de stimulare prin subvenţii acordate pentru acele exporturi, cu valoare nou adăugată crescută.
Aceste proiecte au fost contestate de majoritatea agenţilor economici şi de reprezentanţii zonelor libere. Adoptarea lor va avea efecte negative pentru ţara noastră. Zona liberă e un potenţial extraordinar de atragere a investitorilor, iar cele două legi nu fac decât să-i îndepărteze. Reprezentanţii zonelor libere consideră că limitarea facilităţilor acordate firmelor care operează în zonele libere ar putea costa statul român miliarde de dolari, adică un preţ mult mai mare decât avantajele financiare care ar decurge din aderarea la U.E. Autorităţile au propus o soluţie: renegocierea contractelor în derulare cu investitorii, în vederea soluţionării pe cale amiabilă, dar în nici un caz, investitorii cărora li s-au promis nişte facilităţi şi au investit sume foarte mari în zonele libere, nu vor accepta acest lucru, ba mai mult, aceştia ameninţă că vor da statul în judecată(procese ce ar costa milioane de dolari) sau că vor rezilia contractele(ceea ce înseamnă pierderea unor venituri şi investiţii considerabile).
Şi reprezentanţii asociaţiilor patronale de export îşi fac probleme din cauza acestor proiecte de legi. Ei consideră că efectul imediat va fi creşterea economiei subterane, evaziunea fiscală şi subevaluarea mărfurilor fiind exemple ale acesteia, în plus, există posibilitatea reducerii numărului de investitori. Prin această măsură se va demonstra că există un colaps, prin incapacitatea colectării taxelor la bugetul de stat, principalul efect fiind reducerea valorii exporturilor, ce va duce la creşterea deficitului comercial. Se vor efectua scumpiri cu 40-45%, ceea ce va determina reducerea cu cel puţin 10% a volumului exporturilor.
Datorită crizei create, a nemulţumirii agenţilor economici şi a reprezentanţilor zonelor libere, autorităţile au hotărât să negocieze anularea tuturor facilităţilor din zonele libere pentru anul 2007, când este estimată înfăptuirea aderării la U.E.
Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci soarta actualelor zone libere româneşti va lua o turnură radicală. Este posibil ca, din cauza taxelor impuse, a incoerenţei şi a instabilităţii legislative, zonele libere să piardă contractele pe care le au şi potenţialii investitori şi astfel să se desfiinţeze sau, în cel mai bun caz, să fie transformate în parcuri industriale.