Procesul de gestionare a crizelor internaţionale în condiţiile globalizării.

Globalizarea trebuie privită ca o tendinţă de reordonare a lumii cu scopul de a se depăşi limitele vechii ordini. Globalizarea presupune un alt mod de funcţionare a economiei globale, adică o funcţionare a acesteia intr-o societate globală care instituie structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale. In ce ne priveşte, procesul de gestionare a crizelor internaționale este un fenomen şi un proces complex, caracterizat, in principal, prin : – o tendinţă profundă de regăsire a unităţii; – creşterea interdependenţelor la nivel global; a-internaționalizarea schimburilor şi a producţiei; – liberalizarea pieţelor; -libera circulaţie a capitalurilor, informaţiilor, persoanelor şi mărfurilor; – a treia revoluţie industrială şi transnaţionalizarea tehnologiei; – dominaţia firmelor multinaţionale; – intensificarea concurenţei (hiperconcurenţa) la nivel global; – comprimarea timpului şi a spaţiului; – afirmarea culturii contractului; – naşterea unei societăţi civile globale; – afectarea suveranităţii naţionale, a identităţilor culturale şi spirituale. În legătură cu procesul de globalizare s – au structurat două opinii opuse: una care susţine acest proces, iar alta care opune, ambele fiind sprijinite de acţiuni concrete pe plan economic, diplomatic şi politic. Mondializarea şi efectele sale, care în mod tradiţional sunt percepute ca un fenomen economic legat de dezvoltareapieţei mondiale, începe să influenţeze toate aspectele vieţii noastre, de la cultură la crimă, de la finanţe la religie. Aceasta pune noi probleme şi provocări societăţii. Mondializarea este caracterizată de patru noi tendinţe: Creşterea fluxurilor de mărfuri şi persoane; Expansiunea şi diversificarea activităţilor financiare; Dezvoltarea comunicaţiilor, reţelelor de cunoaştere şi de relaţii; Creşterea disparităţilor (lipsă de legătură). Globalizarea nu modifică numai elementele de separaţie între state ci şi modul în care politicile sunt adoptate şi implementate. Globalizarea poate deveni un instrument pentru gestionarea puterii imense a valorilor universale şi a proceselor economice globale, un instrument de folosire a resurselor şi de generalizare a democraţiei, securităţii şi prosperităţii. Cu toate acestea, globalizarea poate crea decalaje din ce în ce mai mari, generând mai multe riscuri. Însă, pentru moment este dificil să vorbim cu certitudine despre efectele globalizării, dar e deja clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ. Totodată, ca răspuns la globalizarea financiară şi economică, sectoarele importante ale societăţii civile preocupate de impactul său negativ au început să organizeze o mişcare mondială de promovare a ceea ce ei numesc umanizarea globalizării. Mişcarea anti-globalizare este criticată pentru lipsa fundamentării teoretice şi a unor scopuri clare. Această mişcare internaţională, denumită “mişcarea antiglobalizare” reuneşte sindicate, organizaţii neguvernamentale de mediu, politicieni, activişti în domeniul drepturilor omului, instituţii ale femeilor, care caută să construiască o lume mai echitabilă care, în opinia lor, nu poate exista atâta timp cât liberalizarea şi privatizarea sunt principalele motoare ale globalizării economice.