Războaiele lui Napoleon şi Imperiul Otoman (1798-1812).

Specialişti în domeniu identifică 7 coaliţii anti-Napoleoniene. Imperiul Otoman a fost implicat direct doar în coaliţia a II-a. Atunci otomanii luptau alături de Imperiul Rus, Marea Britanie, Imperiul Austriac, Imperiul Otoman, Portugalia, Regatul Neapolitan şi Statele Papale. În vara anului 1798 armata lui Napolion sa-u debarcat în Egipt reuşind să ocupe Cairul şi Alexandria. Două nopţi trupele franceze s-au distrat cu fetele egiptene. Poarta a considerat ocuparea oraşelor un gest duşmănos faţă de ei. După ce flota engleză a nimicit-o pe cea franceză, poarta se înţeleje cu Rusia p/t acţiuni comune împotriva Franţei. În caz de agresie franceză Rusia urma să ajute Poarta cu 80 mii de soldaţi, iar Poarta la rîndul ei cu 100 mii. După o campanie prost concepută francezii au pierdut aproximativ 40.000 de soldaţi ca urmare a atacurilor britanice şi otomane. Ofensiva austriacă pe Rin şi în Italia a reprezentat o ameninţare la adresa Franţei, dar trupele ruseşti s-au retras de pe front, după ce Bonaparte l-a convins pe ţarul Pavel I să opteze pentru neutralitate (1801). Înfrângerea Austriei în Bătălia de la Hohenlinden (3 decembrie) l-a lăsat pe Napoleon să se îngrijească doar de problema britanică. Amiralul Horatio Nelson a învins flota franceză în Bătălia de pe Nil, iar trupele terestre britanice au înfrânt rapid expediţia franceză trimisă în Irlanda în sprijinul insurecţiei irlandeze (înainte de debarcare, corpul expediţioar a traversat o furtună care a dispersat flota; din cauza asta, jumătate din armată s-a întors în Franţa). Armatele franceze au pierdut în Egipt, Italia, Elveţia şi au fost învinse de a II-a coaliţie.  Tratatul de la Amiens (25 martie 1802) a dus la o pace temporară între Regatul Unit şi Franţa şi a marcat sfârşitul celei de-a Doua Coaliţii. Pacea nu a durat mult: francezii s-au implicat în luptele interne din Elveţia (Stecklikrieg) şi au ocupat mai multe oraşe de coastă din Italia, în vreme ce Regatul Unit a ocupat Malta. După terminarea războiului cu Franţa din 1801 Poarta şi-a concentrat forţele p/t lichidarea mişcărilor kîrgialiilor.