Funcţia apărării la etapa judecării îşi menţine scopurile propuse în faza precedentă. O apărare calitativă şi puternică nu face decât să contribuie la realizarea contradictorialităţii. Totuşi, scopul principal al funcţiei apărării este protecţia drepturilor şi intereselor fundamentale ale persoanei învinuite.
Referitor la persoana care exercită instituţionalizat funcţia apărării, legea, permite participarea în această calitate următorilor subiecţi:
1. Avocatul;
2. Alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător;
3. Avocat din străinătate asistat de un avocat autohton (art.67 CPP).
Dacă primul şi al treilea subiect nu stârnesc dubii în cazul: „altor persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător” neclarităţile sunt de-a dreptul impresionante. În primul rând, legislaţia în vigoare nu defineşte nici un alt fel de persoane ce ar putea exercita o asemenea funcţie. Putem crede că legea va reglementa ulterior asemenea categorii de persoane, fiind posibile unele confuzii cum se mai obişnuieşte în legislaţia noastră. În rândul al doilea nu vedem necesitatea acestor „alte persoane”, de vreme ce există avocaţii abilitaţi să exercite funcţia de apărare, având pregătire şi cunoştinţe speciale în acest sens.
În rândul al treilea, prin reglementarea acestor „alte persoane” pot fi defavorizaţi avocaţii care depun eforturi considerabile pentru a obţine licenţă.
În general, prin exercitarea funcţiei apărării putem înţelege totalitatea de raporturi şi acţiuni procesuale întreprinse în conformitate cu legea având ca scop combaterea deplină sau parţială a învinuirii, îmbunătăţirea situaţiei persoanei învinuite precum şi asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia .
Funcţia apărării se realizează prin utilizarea mijloacelor şi metodelor procesuale prevăzute pentru acest scop. Mijloace ale apărării sunt categoriile procesuale cu ajutorul şi în baza cărora acţionează învinuitul şi apărătorul său. Această activitate a învinuitului şi apărătorului este îndreptată spre depistarea şi clarificarea circumstanţelor care exclud sau atenuează răspunderea învinuitului .
Pentru ca funcţia apărării să fie exercitată cu succes, trebuie să fie folosite numai mijloacele şi metodele prevăzute de lege.
Pot fi deosebite mijloace generale şi speciale (individuale) ale apărării. Printre mijloacele generale putem exemplifica: dreptul de a face cunoştinţă cu materialele cauzei (în mod efectiv), prezentarea probelor, înaintarea demersurilor şi plângerilor, înaintarea recursurilor. Aceste mijloace de apărare pot fi adresate nu doar părţii oponente, ci şi subiectului împuternicit să soluţioneze cauza .
Mijloacele individuale ale apărării sunt deosebite în funcţie de subiecţi. Astfel, pentru inculpat, apărător şi partea civilmente responsabilă un mijloc de apărare individuală este posibilitatea de a prezenta probe în combaterea învinuirii. Pentru apărător şi învinuit – posibilitatea de a avea întrevederi ori de câte ori este necesar, de a participa la unele acţiuni procesuale întreprinse de organul de urmărire penală la cererea lor . Pentru învinuit mijloc de apărare individuală este şi posibilitatea de a face declaraţii în cauză, de a face cunoştinţă cu materialele cauzei, de a avea dreptul la ultimul cuvânt. Pentru apărător astfel de mijloace sunt: expunerea argumentelor în apărare, imposibilitatea de a refuza neîntemeiat la exercitarea funcţiilor de apărător .
După cum am expus mai sus, apărătorul, conform noului CPP, este admis în proces din momentul reţinerii persoanei. La fel o inovaţie este dreptul martorului de a beneficia de serviciile unui apărător, care îi va reprezenta interesele în organul de urmărire penală şi îl va însoţi la acţiunile procesuale efectuate cu participarea martorului.
Referitor la realizarea contradictorialităţii din perspectiva statutului apărătorului, putem spune că aceasta solicită egalitatea sa cu statutul procurorului. Acest fapt este declarat expres în art.322 alin.2 al CPP al Republicii Moldova : „Apărătorul, la judecarea cauzei, beneficiază de drepturi egale cu acuzatorul”. Dar, după cum ne-am obişnuit deja, trebuie să analizăm legislaţia în mod sistematic pentru a deduce existenţa sau inexistenţa egalităţii declarate.
La acest capitol, considerăm că realizarea contradictorialităţii la faza judecăţii are mai multe şanse de a deveni realitate, deoarece aici în mod obligatoriu este prezentă instanţa imparţială şi ea va analiza în mod obiectiv toate probele şi argumentele părţilor.
Astfel, examinarea cauzei în instanţă presupune mai multe etape:
1. Repartizarea cauzei parvenite pentru judecare. Se realizează fără participarea părţilor (art.344 CPP);
2. Şedinţa preliminară (art.345 CPP) se efectuează cu participarea părţilor. Constă în soluţionarea chestiunilor legate de punere pe rol a cauzei. În cadrul şedinţei preliminare se pun în dezbatere următoarele chestiuni:
– Cererile şi demersurile înaintate, precum şi recuzările declarate. Apărătorul va înainta demersurile şi recuzările pe care le consideră necesare. Spre exemplu, poate fi înaintat demersul privind acordarea unui timp suplimentar pentru a face cunoştinţă cu materialele cauzei. Astfel, dacă instanţa va constata că timpul acordat învinuitului şi apărătorului pentru a face cunoştinţă cu materialele dosarului s-a acordat cu încălcarea art.293 CPP, ea va dispune printr-o încheiere motivată asupra acordării unui timp suplimentar.
– Prezentarea listei de probe şi examinarea lor. Este o inovaţie introdusă în noul Cod de Procedură Penală. Considerăm că această prevedere are o relevanţă deosebită pentru realizarea contradictorialităţii. Avocatul va putea face cunoştinţă cu toate probele la care nu a avut acces în faza de urmărire penală. Spre deosebire de apărător, procurorul poate mult mai uşor să deducă de care probe dispune apărarea, de aceea, în opinia noastră, această normă egalează într-o anumită măsură posibilităţile procesuale ale apărării şi acuzării.
Tot la acest capitol părţile se pot expune asupra pertinenţei probelor. De regulă apărătorii invocă încălcările procesuale comise la acumularea probelor. În acest fel, instanţa poate recunoaşte anumite probe impertinente. Decizia instanţei în acest sens va depinde doar de abilităţile profesionale ale părţii.
Tot în cadrul şedinţei preliminare se va soluţiona problema trimiterii cauzei după competenţă, problema suspendării sau încetării procesului penal, problema fixării termenului de judecată şi măsurilor preventive.
Este o realizare în favoarea contradictorialităţii faptul că instanţa nu poate din proprie iniţiativă să rectifice sau să modifice învinuirea sau să remită dosarul spre completarea urmăririi penale. Aceste prerogative le avea instanţa în perioada sovietică, îndeplinind, de fapt, o parte din funcţiile acuzării .
După cum am menţionat, doar procurorul din propria sa iniţiativă poate solicita remiterea cauzei spre prezentare de probe noi.
Participarea apărătorului şi acuzatorului la examinarea cauzei în instanţă, presupune, bineînţeles, participarea lor la administrarea şi aprecierea probelor. Prin urmare, după cum am expus mai sus, posibilităţile celor doi subiecţi în privinţa colectării probelor la faza de urmărire penală sunt inechitabile. Aceeaşi concluzie o putem face şi pentru etapa judiciară, reieşind din prevederile legale. Astfel, art.53 CPP alin.2 prevede participarea procurorului la probatoriu în faza judiciară prin:
1. Participarea la examinarea probelor prezentate de partea apărării;
2. Prezentarea de noi probe necesare pentru confirmarea acuzării;
3. Face demersuri;
4. Îşi expune părerea asupra chestiunilor ce apar în timpul dezbaterilor judiciare;
O normă analogică pentru participarea apărătorului la probatoriu prevede că acesta participă prin:
1. Prezentarea documentelor sau altor mijloace de probă pentru a fi anexate la dosar şi cercetate în instanţă (art.68 alin.5al CPP);
2. Pledarea în dezbaterile judiciare (art.68 alin.2 CPP).
Deşi prevederile expuse se echivalează cât de cât din punct de vedere al conţinutului, totuşi egalitatea părţilor în prezentarea de probe nu este posibilă, deoarece apărătorul în faza de urmărire penală nu are posibilităţi egale cu procurorul privind colectarea probelor. Dealtfel, nu poţi prezenta ceea ce nu ai .
O posibilitate de a-şi exercita funcţia de apărare este oferită apărătorului de către pledoaria pe care trebuie să o susţină în instanţă.
Scopul dezbaterilor judiciare este de a dezvălui în faţa instanţei toate circumstanţele cauzei penale. Apărătorul trebuie în orice situaţie să susţină poziţia de apărare a persoanei învinuite.
Nu este corect să credem că apărătorul are ca scop doar achitarea clientului său. În cazul când clientul recunoaşte el însuşi vinovăţia, avocatul va urmări scopul de a prezenta instanţei toate circumstanţele care atenuează răspunderea învinuitului. El este obligat să prezinte instanţei toate circumstanţele care vor atenua răspunderea clientului. Astfel de circumstanţe sunt în orice cauză, este necesar doar ca avocatul să depună efort suficient pentru relevarea lor .
Cum spunea emeritul M.S. Strogovici: „Acolo unde apărarea este cea mai dificilă, ea este şi cel mai mult necesară” .
Cu totul altă poziţie va adopta apărătorul în cazul în care va constata că clientul său se autoincriminează. În asemenea cazuri, apărătorul este în drept să demonstreze şi să susţină nevinovăţia clientului său. Asemenea acţiuni ale apărătorului nu încalcă dreptul inculpatului la apărare. Va fi o încălcare a dreptului la apărare cazul când în aceleaşi condiţii apărătorul va solicita atenuarea răspunderii clientului său şi nu achitarea sa, cum ar fi normal .
O altă formă de exercitare a funcţiei apărării constă în includerea în procesul verbal al şedinţei a tuturor probelor invocate şi acţiunilor efectuate.
După cum prevede CPP R. Moldova, sentinţa poate fi emisă doar în baza faptelor constatate în şedinţa de judecată. Anume din aceste considerente apărătorul trebuie să solicite foarte insistent reflectarea detaliată şi fidelă a tuturor acţiunilor sale şi probelor în procesul verbal. În cazul atacării sentinţei primei instanţe, procesul verbal va avea o valoare probatorie deosebită .
Întru susţinerea celor expuse, putem adăuga că legislaţia internaţională a declarat dreptul la apărare ca un drept garanţie. Astfel, dreptul la apărare este prevăzut de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (New-York, 1966). Declaraţia Universală a drepturilor omului (New-York, 1948), Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale (Roma, 1950) .
Ne interesează în mod special practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia apărării.
Curtea a stabilit că pentru realizarea efectivă a apărării este necesară prezenţa apărătorului nemijlocit la examinarea cauzei. La fel acesta trebuie să dispună de „timpul şi facilităţile” necesare pentru a studia dosarul (Cazul: Goddi vs. Italia) .
Curtea consideră că este o încălcare gravă a dreptului la apărare refuzul instanţei de a numi un apărător din oficiu la solicitarea inculpatului, inclusiv şi în cadrul examinării cauzei în recurs sau apel (Cazul: Pakkelli vs. Germaniei).
Dreptul la apărare a inculpatului nu se desfiinţează nici în cazul când persoana se eschivează de la urmărire penală. După cum a constatat Curtea: „Deşi nu este absolut dreptul oricărui acuzat de a fi în mod efectiv apărător de către un avocat, la nevoie desemnat din oficiu, figurează printre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Un acuzat nu pierde beneficiul acestui drept prin simplul fapt al absenţei la dezbateri” (Cazul: Portrimoil vs. Franţa) .
Încălcarea dreptului la apărare, aşadar, va servi ca un temei absolut pentru casarea sentinţelor naţionale de către Curte.
Apărarea la etapa judiciară, în principiu, are mai multe posibilităţi decât la faza de urmărire penală. Totuşi, nu putem examina fazele procesului penal decât ca pe un tot întreg, de aceea orice neajuns al unei faze imediat va avea impact asupra aceleilalte faze. De aceea pentru realizarea calitativă a funcţiilor apărării în cadrul judecării cauzei este necesar de a înlătura neajunsurile fazei de urmărire penală.
Contradictorialitatea este posibilă doar în prezenţa a două părţi cu interese opuse, părţi care au o poziţie procesuală forte şi egală.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
